King James Version

1 Chronicles 16:1-43

1So they brought the ark of God, and set it in the midst of the tent that David had pitched for it: and they offered burnt sacrifices and peace offerings before God. 2And when David had made an end of offering the burnt offerings and the peace offerings, he blessed the people in the name of the LORD. 3And he dealt to every one of Israel, both man and woman, to every one a loaf of bread, and a good piece of flesh, and a flagon of wine.

4¶ And he appointed certain of the Levites to minister before the ark of the LORD, and to record, and to thank and praise the LORD God of Israel: 5Asaph the chief, and next to him Zechariah, Jeiel, and Shemiramoth, and Jehiel, and Mattithiah, and Eliab, and Benaiah, and Obed-edom: and Jeiel with psalteries and with harps; but Asaph made a sound with cymbals;16.5 with psalteries…: Heb. with instruments of psalteries and harps 6Benaiah also and Jahaziel the priests with trumpets continually before the ark of the covenant of God.

7¶ Then on that day David delivered first this psalm to thank the LORD into the hand of Asaph and his brethren. 8Give thanks unto the LORD, call upon his name, make known his deeds among the people. 9Sing unto him, sing psalms unto him, talk ye of all his wondrous works. 10Glory ye in his holy name: let the heart of them rejoice that seek the LORD. 11Seek the LORD and his strength, seek his face continually. 12Remember his marvellous works that he hath done, his wonders, and the judgments of his mouth; 13O ye seed of Israel his servant, ye children of Jacob, his chosen ones. 14He is the LORD our God; his judgments are in all the earth. 15Be ye mindful always of his covenant; the word which he commanded to a thousand generations; 16Even of the covenant which he made with Abraham, and of his oath unto Isaac; 17And hath confirmed the same to Jacob for a law, and to Israel for an everlasting covenant, 18Saying, Unto thee will I give the land of Canaan, the lot of your inheritance;16.18 the lot: Heb. the cord 19When ye were but few, even a few, and strangers in it.16.19 few, even: Heb. men of number, etc 20And when they went from nation to nation, and from one kingdom to another people; 21He suffered no man to do them wrong: yea, he reproved kings for their sakes, 22Saying, Touch not mine anointed, and do my prophets no harm. 23Sing unto the LORD, all the earth; shew forth from day to day his salvation. 24Declare his glory among the heathen; his marvellous works among all nations. 25For great is the LORD, and greatly to be praised: he also is to be feared above all gods. 26For all the gods of the people are idols: but the LORD made the heavens. 27Glory and honour are in his presence; strength and gladness are in his place. 28Give unto the LORD, ye kindreds of the people, give unto the LORD glory and strength. 29Give unto the LORD the glory due unto his name: bring an offering, and come before him: worship the LORD in the beauty of holiness. 30Fear before him, all the earth: the world also shall be stable, that it be not moved. 31Let the heavens be glad, and let the earth rejoice: and let men say among the nations, The LORD reigneth. 32Let the sea roar, and the fulness thereof: let the fields rejoice, and all that is therein. 33Then shall the trees of the wood sing out at the presence of the LORD, because he cometh to judge the earth. 34O give thanks unto the LORD; for he is good; for his mercy endureth for ever. 35And say ye, Save us, O God of our salvation, and gather us together, and deliver us from the heathen, that we may give thanks to thy holy name, and glory in thy praise. 36Blessed be the LORD God of Israel for ever and ever. And all the people said, Amen, and praised the LORD.

37¶ So he left there before the ark of the covenant of the LORD Asaph and his brethren, to minister before the ark continually, as every day’s work required: 38And Obed-edom with their brethren, threescore and eight; Obed-edom also the son of Jeduthun and Hosah to be porters: 39And Zadok the priest, and his brethren the priests, before the tabernacle of the LORD in the high place that was at Gibeon, 40To offer burnt offerings unto the LORD upon the altar of the burnt offering continually morning and evening, and to do according to all that is written in the law of the LORD, which he commanded Israel;16.40 morning…: Heb. in the morning, and in the evening 41And with them Heman and Jeduthun, and the rest that were chosen, who were expressed by name, to give thanks to the LORD, because his mercy endureth for ever; 42And with them Heman and Jeduthun with trumpets and cymbals for those that should make a sound, and with musical instruments of God. And the sons of Jeduthun were porters.16.42 porters: Heb. for the gate 43And all the people departed every man to his house: and David returned to bless his house.

Nouă Traducere În Limba Română

1 Cronici 16:1-43

1Au adus Chivotul lui Dumnezeu și l‑au așezat în mijlocul cortului pe care i l‑a întins David. Apoi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi‑de‑tot și jertfe de pace1-2 Adesea tradus prin jertfe de comuniune sau jertfe de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.. 2După ce a terminat de adus arderile‑de‑tot și jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului 3și a împărțit întregului Israel, fiecărui bărbat și fiecărei femei, câte o pâine rotundă, o turtă de curmale3 Sensul termenului ebraic este nesigur. Unele traduceri redau: o bucată de carne. și o turtă cu stafide.

4I‑a pus înaintea Chivotului Domnului pe unii dintre leviții slujitori ca să‑L amintească, să‑I mulțumească și să‑L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 5Asaf era căpetenia, Zaharia – al doilea în rang, iar Ieiel, Șemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom și Ieiel cântau din harfe și din lire. Asaf era pus să cânte la chimvale, 6iar preoții Benaia și Iahaziel sunau continuu din trâmbițe înaintea Chivotului Legământului cu Dumnezeu.

Psalmul de laudă al lui David

(Ps. 105:1-15; 96; 106:1, 47-48)

7În ziua aceea, David i‑a desemnat, pentru prima dată, pe Asaf și pe frații lui, să mulțumească Domnului.

8„Mulțumiți Domnului,

chemați Numele Lui,

faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!

9Cântați‑I, cântați spre lauda Lui,

vestiți toate minunile Lui!

10Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt!

Să se bucure inima celor ce‑L caută pe Domnul!

11Căutați pe Domnul și puterea Lui,

căutați întotdeauna fața Lui!

12Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut,

de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,

13sămânță13 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. a robului Său Israel,

fii ai lui Iacov, aleșii Lui!

14El este Domnul, Dumnezeul nostru,

și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.

15Aduceți‑vă aminte mereu de legământul Lui,

de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,

16de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam,

de jurământul Lui către Isaac,

17pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre

și față de Israel printr‑un legământ veșnic,

18zicând: «Ție îți voi da țara Canaan

ca parte a moștenirii voastre.»

19Pe atunci voi erați doar câțiva oameni,

puțini la număr și străini în țară.

20Ei călătoreau de la un neam la alt neam,

și de la un regat la alt popor.

21El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească

și a mustrat regi pentru ei:

22«Nu vă atingeți de unșii Mei

și nu‑i vătămați pe profeții Mei!»

23Cântați Domnului toți locuitorii pământului!

Vestiți în fiecare zi izbăvirea Lui!

24Istorisiți printre neamuri slava Lui

și printre toate popoarele – minunile Lui!

25Căci mare este Domnul și foarte vrednic să fie lăudat!

El este mai de temut decât toți dumnezeii.

26Căci toți dumnezeii popoarelor sunt idoli,

dar Domnul a făcut cerurile.

27Splendoarea și măreția sunt înaintea feței Lui,

iar tăria și bucuria – în Locuința Lui.

28Familii ale popoarelor, dați Domnului,

dați Domnului slavă și cinstiți‑I tăria!

29Dați Domnului slava cuvenită Numelui Său!

Aduceți un dar de mâncare și veniți înaintea Lui!

Închinați‑vă Domnului cu podoabe sfinte!29 Sau: în splendoarea sfințeniei! Termenul sfințenie se poate referi la Domnul Însuși, la Tabernacul sau la îmbrăcămintea preoțească (vezi Ps. 110:3).

30Tremurați înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!

Lumea stă neclintită și nu poate fi clătinată.

31Să se bucure cerurile și să se înveselească pământul!

Să se spună printre neamuri: «Domnul împărățește!»

32Să vuiască marea și tot ce este în ea,

să tresalte câmpia și tot ce este pe ea!

33Atunci copacii pădurii vor striga de bucurie înaintea Domnului,

căci El vine să judece pământul.

34Mulțumiți Domnului, căci este bun!

Căci în veac ține îndurarea34 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Lui!

35Ziceți: «Izbăvește‑ne, Dumnezeul izbăvirii noastre,

strânge‑ne și eliberează‑ne dintre neamuri,

ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt

și să ne fălim aducându‑Ți laudă.»

36Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,

din veșnicie în veșnicie!“

Tot poporul a zis „Amin!“ și L‑a lăudat pe Domnul.

37David i‑a lăsat înaintea Chivotului Legământului Domnului pe Asaf și pe frații lui, ca să slujească întotdeauna înaintea Chivotului, împlinindu‑și datoria zi de zi. 38L‑a lăsat și pe Obed-Edom împreună cu frații lui, în număr de șaizeci și opt. Obed-Edom, fiul lui Iedutun, și Hosa erau portari. 39David l‑a pus pe preotul Țadok împreună cu frații lui, preoții, înaintea Tabernaculului Domnului, de pe înălțimea care era în Ghivon, 40ca să aducă arderi‑de‑tot Domnului, pe altarul arderilor‑de‑tot, în fiecare dimineață și în fiecare seară, potrivit cu tot ce este scris în Legea Domnului, pe care El a poruncit‑o lui Israel. 41Împreună cu ei se aflau Heman, Iedutun și cei rămași dintre cei care fuseseră aleși și desemnați pe nume ca să mulțumească Domnului, căci în veac ține îndurarea Lui. 42Heman și Iedutun aveau cu ei trâmbițe și chimvale pentru cântăreți, precum și instrumente de cântat în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau portari.

43Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui, iar David s‑a întors să‑și binecuvânteze familia.