78
1民よ、私の教えをよく聞きなさい。
私のことばに耳を傾けなさい。
2-3先祖代々語り伝えられてきた教訓を、
たとえを使って教えよう。
4この真実の解き明かしを聞いたなら、
あなたがたもまた、
栄光に輝く主のわざを子どもたちに説明し、
そのめざましい奇跡を語り伝えてほしい。
5主はおきてをまずイスラエルに授け、
私たちの先祖に、それを子孫にまでも伝えよと
お命じになりました。
6こうして、神のおきては順々に、
子から孫へと伝えられていくのです。
7こうすれば、すべての世代の人々が神のおきてを守り、
神に希望を見いだし、
その栄光に輝く奇跡を忘れることはありません。
8そればかりか、先祖のように、
反抗的でかたくなな者や、
神に心を明け渡そうとしない者も出ないでしょう。
9エフライムの人々は、
十分に武装していたにもかかわらず、
いざ戦いとなると敵に背を向けて逃げ出しました。
10神のおきてを守らず、
神の命令に従うのを拒んだからです。
11-12先祖たちが、エジプトであれほど助けていただき、
すばらしい奇跡を見せていただいたのに、
神を忘れてしまったのです。
13神が目の前で海を二つに分け、
その間を通らせてくださったというのに。
しかも、水は両側にせき止められたまま、
そそり立っていたというのです。
14神は、昼は雲で、夜は火の柱で
人々をお導きになりました。
15荒野では、岩から水を吹き出させ、
十分に飲ませてくださいました。
16岩からほとばしり出た水は、川のように流れました。
17それでもなお、人々は神に背き続け、
罪を犯し続けました。
18不平ばかりで、
神の下さる食べ物では満足できず、
19-20神ご自身に文句を言ったのです。
「神よ、水を出されたくらいですから、
もう少しましな食べ物を
頂けないものでしょうか」と。
21このことばに、
主はどれほどお怒りになったことでしょう。
怒りの炎がイスラエルに向かって燃え上がりました。
22親身になって心を砕いてくださる神に、
信頼しなかったからです。
23神は、天の窓を開き、
24天上のパンとも言うべき
マナを降らせてくださったというのに。
25御使いの食べ物を、
十分に食べさせていただいたというのに。
26神は東風を起こし、
激しい力で南風を引き寄せられました。
27そのため、空から鳥の大群が落ちて来て、
ちりのように厚く、
海辺の砂のようにびっしりと敷き詰められました。
28こうして、テントのそばに落ちた小鳥は、
29十分に人々の食欲を満たしたのです。
人々の欲しがるものを、
神はお与えになったのです。
30しかし、肉がまだ口にある間に、
31神の怒りは燃え上がり、
イスラエルの屈強の若者たちがなぎ倒されました。
32それでもなお、人々は罪を犯し続け、
神の奇跡を信じようとはしませんでした。
33そこで神は人々の寿命を短くし、
悲惨な生涯を用意されたのです。
34神が彼らを滅ぼされると、
ついに、人々は熱心に神に立ち返りました。
35神こそ自分たちの岩であり、
どんな神々にもまさるお方であることを
思い出したのです。
36しかし、その従順も口先だけで、
心からのものではありませんでした。
37本心は遠く離れていたので、
約束もすぐに破ってしまいました。
38それでもなお、あわれみ深い神は、
そんな彼らの罪を赦し、
絶滅にまでは追い込まれませんでした。
幾度も、怒りを押しとどめられたのです。
39人々が朽ちていく存在にすぎず、
風のように、あわただしく去っていく身であることを、
思いやられたからです。
40荒野をさまよっていたころ、
人々は何度反抗して、神を悲しませたことでしょう。
41彼らは何度も背いては、
神に滅ぼされそうになりました。
こうして、自らの手で、
神の祝福をとどめてしまったのです。
42神の力も愛も忘れ、
どのようにして敵の手から
救い出していただいたかも忘れました。
43また、ツォアンの野でエジプト人が神罰を受け、
恐ろしい病気に冒されたことも、
44川の水が血に変わって飲めなくなったことも、
45エジプト全土にあぶの群れが押し寄せ、
かえるが国中にあふれたことも忘れました。
46神はエジプト人の作物を油虫に食べさせ、
その収穫をいなごの餌にされました。
47また、彼らのぶどうといちじくを雹で全滅させました。
48天からの雹で家畜を、
雷によって羊の群れを打ちました。
49神は彼らに激しい怒りを燃やし、
災難をもたらす御使いの一軍を送り込まれました。
50神の怒りは荒馬のように駆け巡ったので、
エジプト人は次々と疫病にかかって倒れました。
51続いて神は、エジプトの全家族から、
一家の柱となるべき長男を殺しました。
52しかし、ご自分の民を羊の群れのように導き出し、
荒野の道を無事に進ませてくださいました。
53神が彼らを守られたので、
彼らは恐れを感じることもありませんでした。
結局、敵は海にのみ込まれて滅びました。
54こうして彼らは、神が特別に備えてくださった、
なだらかな丘陵の続く、祝福の地の入口まで
連れて来られたのです。
55神はこの地に住みついている民族を追い払い、
イスラエルの各部族に、
領地を分配してくださいました。
56しかし、これほどの恵みを受けながらも、
彼らは神に逆らい、
神の教えを守ろうとしませんでした。
57入ろうとしている約束の地からあとずさりして、
先祖同様に神を裏切り、先の曲がった矢のように、
神が意図なさった的からそれてしまったのです。
58また、他の神々の像を作り、
異教の祭壇を築いては、神の怒りを買いました。
59彼らのしわざをごらんになった神の怒りは激しく、
ご自分の民をさえ、退けるまでになりました。
60そこで、地上の住まいであったシロの宮を見限り、
61契約の箱が奪われるのも見過ごされました。
ご自分の栄光を敵の手にお渡しになったのです。
62神の怒りの火は燃えさかり、
イスラエルの民は虫けらのように殺されました。
63若い男は焼き殺され、若い女は、
婚姻の歌を歌う年齢に達しないうちに死に絶えました。
64祭司は虐殺され、その未亡人は、
夫の死を嘆く間もなく亡くなりました。
65その時、神は眠りから覚めた人のように、
また、ぶどう酒を飲んで景気づいた勇士のように
立ち上がられました。
66敵はあわてふためいて逃げ、
ぬぐいがたい恥をかかされたのです。
67神はヨセフの家系のエフライム族を見放し、
68ユダ族を選んで、シオン山をいとおしまれました。
69そこに、山のようにそびえ立つ
不動の神殿をお建てになりました。
70そして、ダビデをしもべとして選び、
彼を羊飼いの仕事場から、
71-72子羊を連れた雌羊の番をしていた場所から
召し出されました。
イスラエルの羊飼いとなったダビデは、
すぐれた手腕と真心をもって、
人々を導きました。
Psalmul 78
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui Asaf
1Poporul meu, ia aminte la învățătura mea!
Aplecați‑vă urechea la cuvintele gurii mele!
2Îmi voi deschide gura cu un proverb,
voi rosti lucruri ascunse din trecut,
3pe care le‑am auzit, pe care le‑am învățat,
pe care ni le‑au istorisit părinții noștri.
4Nu le vom ascunde de fiii noștri,
ci vom spune generației următoare
isprăvile demne de laudă ale Domnului,
puterea și minunile Lui pe care le‑a săvârșit.
5El a ridicat o mărturie în Iacov,
a pus o Lege în Israel
și a poruncit părinților noștri
s‑o facă cunoscută fiilor lor,
6pentru ca generația următoare,
fiii care se vor naște, s‑o cunoască
și apoi să se ridice și s‑o istorisească fiilor lor,
7pentru ca aceștia să‑și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să‑I împlinească poruncile,
8ca să nu fie ca părinții lor,
o generație neascultătoare și răzvrătită,
o generație care nu și‑a pregătit inima
și al cărei duh n‑a fost credincios lui Dumnezeu.
9Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul,
au dat înapoi în ziua bătăliei:
10n‑au ținut legământul lui Dumnezeu,
au refuzat să umble în Legea Lui;
11I‑au uitat lucrările
și minunile pe care El le arătase,
12minunile pe care le înfăptuise înaintea părinților lor
în regiunea Țoan din țara Egiptului.
13A despărțit marea și i‑a trecut prin ea,
ridicând apele să stea ca un zid.13 Lit.: grămadă/morman.
14I‑a călăuzit printr‑un nor ziua,
și toată noaptea – prin lumina focului.
15A despicat stânci în pustie,
ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16A făcut ca din stânci să izvorască torente
și să curgă apa râuri-râuri.
17Dar ei și‑au înmulțit păcatele față de El,
răzvrătindu‑se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18L‑au pus la încercare18 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Dumnezeu în inimile lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20Iată, El a lovit stânca
din care a țâșnit apa și s‑au revărsat ueduri20 Vezi nota de la 74:5.,
însă va putea El oare să ne dea și pâine,
va putea El să dea carne poporului Său?“
21De aceea Domnul a auzit și S‑a mâniat.
S‑a aprins un foc împotriva lui Iacov
și a izbucnit mânia împotriva lui Israel.
22Aceasta pentru că n‑au crezut în Dumnezeu
și nu s‑au încrezut în izbăvirea Lui.
23El a poruncit norilor de sus
și a deschis porțile cerurilor.
24A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
și le‑a dat grâu ceresc.
25Fiecare a mâncat pâinea celor puternici
și le‑a trimis hrană din belșug.
26A stârnit în ceruri vântul de răsărit
și a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27A plouat carne peste ei, multă ca pulberea,
și înaripate, multe ca nisipul mării.
28Le‑a făcut să cadă în mijlocul taberei,
împrejurul locuințelor lor.
29Au mâncat și s‑au îmbuibat,
căci El le dăduse după poftele lor.
30Dar înainte ca ei să‑și astâmpere pofta,
chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31mânia lui Dumnezeu a și izbucnit împotriva lor,
omorând pe cei mai viguroși dintre ei
și doborând pe tinerii lui Israel.
32Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
și n‑au crezut în minunile Lui.
33De aceea le‑a pus El capăt zilelor în deșertăciune
și anilor lor în groază.
34Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
se întorceau și‑L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
că Dumnezeul cel Preaînalt fusese Răscumpărătorul lor.
36Dar Îl înșelau cu gura lor
și cu limba lor Îl mințeau.
37Inima lor nu era în întregime a Lui
și nu erau credincioși legământului Său.
38Totuși, El a fost milostiv;
El a făcut ispășire pentru nelegiuire
și nu a distrus.
De multe ori Și‑a retras mânia
și nu Și‑a aprins întreaga Lui furie.
39Și‑a adus aminte că sunt doar carne,
doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40De câte ori s‑au răzvrătit împotriva Lui în pustie
și L‑au întristat în deșert!
41S‑au abătut din nou și L‑au pus la încercare pe Dumnezeu,
îndurerându‑L astfel pe Sfântul lui Israel.
42Nu și‑au amintit de mâna Lui –
de ziua când i‑a izbăvit de vrăjmaș,
43când Și‑a înfăptuit semnele în Egipt
și minunile Sale în regiunea Țoan.
44Le‑a prefăcut râurile în sânge
și n‑au putut să bea din pâraiele lor.
45A trimis împotriva lor roiuri de muște care i‑au devorat
și broaște care i‑au distrus.
46Le‑a dat roadele pradă omizii,
iar munca lor pradă lăcustei.
47Le‑a ruinat viile cu grindină,
iar sicomorii cu vijelie.47 Sau: cu îngheț.
48Le‑a dat vitele pradă grindinei,
iar cirezile pradă fulgerelor.
49Și‑a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
furia, indignarea și necazul,
îngeri aducători de nenorociri.
50Și‑a dat frâu liber mâniei,
fără să le scape sufletul de la moarte,
dându‑le viața pe mâna molimei.
51I‑a ucis pe toți întâii născuți ai Egiptului,
pârga puterii din corturile lui Ham.
52A pornit cu poporul Său ca și cu niște oi
și i‑a condus prin pustie ca pe o turmă.
53I‑a condus în siguranță, ca să nu le fie groază,
în timp ce pe dușmanii lor i‑a acoperit marea.
54I‑a adus la hotarul Lui cel sfânt,
la muntele pe care l‑a câștigat dreapta Sa.
55A alungat dinaintea lor neamuri,
le‑a dat teritoriul în moștenire
și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56Dar ei L‑au pus la încercare pe Dumnezeul cel Preaînalt
și s‑au răzvrătit împotriva Lui;
nu au păzit mărturiile Lui.
57S‑au depărtat și au fost necredincioși asemenea părinților lor;
s‑au schimbat devenind ca un arc înșelător57 În sensul de neîntins, slăbit, defectuos..
58L‑au întărâtat la mânie prin înălțimile lor,
prin chipurile lor cioplite I‑au stârnit gelozia.
59Dumnezeu a auzit, S‑a mâniat
și l‑a respins în întregime pe Israel.
60Apoi Și‑a părăsit Tabernaculul din Șilo,
Cortul pe care‑l așezase printre oameni.
61Și‑a lăsat tăria în captivitate
și măreția – în mâna vrăjmașului.61 Vezi 1 Sam. 4:17, 21.
62Și‑a dat poporul pradă sabiei
și S‑a mâniat pe moștenirea Lui.
63Tinerii Lui au fost mistuiți de foc,
iar fecioarele Lui n‑au mai fost lăudate63 Prin cântece de nuntă..
64Preoții Lui au căzut loviți de sabie,
iar văduvele Lui nu s‑au mai bocit.
65Atunci Stăpânul S‑a trezit ca unul care dormise,
ca un viteaz îmbătat65 Sau: ca un viteaz trezit din beție. de vin.
66Și‑a înlăturat vrăjmașii;
i‑a acoperit cu rușine pentru totdeauna.
67Totuși, El a lepădat cortul lui Iosif
și nu a ales seminția lui Efraim.
68A ales însă seminția lui Iuda
și muntele Sion, pe care‑l iubește.
69Și‑a zidit Sfântul Lăcaș ca înălțimile,
ca pământul pe care l‑a întărit pe vecie.
70L‑a ales pe David, robul Lui,
l‑a luat de la staulele oilor,
71l‑a adus dinapoia mieilor
ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
și pe Israel, moștenirea Sa.
72Iar el i‑a păstorit în curăție de inimă
și i‑a condus cu mâini pricepute.
