35
レビ族の町
1次のことばも、ヨルダン川のほとりに広がるモアブ平原に野営している時、主がモーセに伝えたものです。 2「それぞれの所有地から、幾つかの町と放牧地をレビ族に与えるよう、人々に命じなさい。 3彼らにも住む場所と、牛や羊など家畜を飼う土地が必要となる。 4町の城壁から外側に向かって回り四百四十メートルの範囲を放牧地としなさい。 5そうすれば、町の中心から境界線までの距離は、東西南北とも八百八十メートルということになる。 6レビ族に与える町は、過って人を殺した者が逃げ込める、避難用の六つの町のほかに四十二だ。 7全部で四十八の町を、放牧地も含めて与えることになる。 8町は、大きい部族からは多く、小さい部族からは少しというふうに、全土の各地から選ぶ。」
避難用の町
9-10次もまた、主からモーセへの命令です。「カナンの地に入ったら、 11避難用の町を幾つか指定するように言っておきなさい。過って人を殺した者がそこへ逃げ込むためだ。 12そうすれば、被害者の家族も容易に復讐はできない。裁判で有罪と決まるまでは、たとえ人殺しでも死刑にはできない。 13-14そのような町をカナンに三つ、ヨルダン川の東側に三つ、全部で六つ選びなさい。 15イスラエル人だけでなく、外国人や旅行者でも、過って人を殺したときはいつでも、この町に逃げ込んでよい。
16しかし、鉄の道具で人を打ち殺したときは明らかに殺人罪だから、犯人は死刑だ。 17大きな石を使った場合も殺人罪で死刑。 18たとえ木製でも武器を使ったら、やはり殺人罪とみなされる。 19被害者のために復讐したければ、自分で手を下してもかまわない。犯人に出会ったら殺してもよい。 20憎しみに燃えて物を投げつけたり、待ち伏せして襲いかかったり、 21怒りに狂ってなぐりつけたりして人を殺した場合は、明らかに殺人罪だから、犯人を処刑してもかまわない。
22-23しかし、過失の場合はそうではない。わざと物を投げたのでも、怒って石を投げたのでもなく、投げた本人が人に当てようなどとは夢にも考えず、人を殺そうと思ったわけでもないのに、たまたまそれが当たって人が死んだ場合は、 24事故かどうかよく調べなさい。その結果によって、加害者を復讐者に引き渡すかどうかを決めるのだ。 25事故だとはっきりしたら、加害者を保護しなければならない。その時の大祭司が死ぬまで、彼は避難用の町に住むことになる。 26ただし、彼が勝手に避難用の町を出、 27町の外で復讐者に殺されたときは別である。それは殺人罪にはならない。 28大祭司が死ぬまで町の中にいなければならないのに、勝手に町を出たからだ。大祭司が死んだら、いつでも国へ帰れる。 29このおきては永遠に変わらない。
30殺人犯はみな死刑だが、証人が二人以上いる場合に限る。一人だけでは死刑にできない。 31殺人罪には代償はきかない。必ず死刑に処せられる。 32また、大祭司が死ぬ前に家へ帰りたいと保釈金を積んでも、避難用の町から出ることはできない。 33こうして、自分たちの土地が汚れるのを防ぐのだ。殺人で流された血は土地を汚す。それをきよめるには、殺人犯を死刑にするしかない。 34これから行く地は、わたしもいっしょに住むのだから、このようなことで汚したりしないよう、くれぐれも注意しなさい。」
Cetățile leviților
1Domnul i‑a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului, zicând: 2„Poruncește‑le fiilor lui Israel să dea leviților, din moștenirea pe care o vor avea, niște cetăți în care să poată locui. Să le mai dea și pășuni în jurul acestor cetăți. 3Cetățile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar pășunile să fie pentru vitele lor, pentru bunurile lor și pentru toate animalele lor.
4Pășunile din jurul cetăților pe care le veți da leviților să aibă, începând de la zidul exterior al cetății, o mie de coți4 Aproximativ 500 m. de jur‑împrejur. 5În afara cetății să numărați două mii de coți5 Aproximativ 1000 m. în partea de răsărit, două mii de coți în partea de apus, două mii de coți în partea de nord și două mii de coți în partea de sud, astfel încât cetatea să fie în mijloc. Acestea să fie pășunile lor din jurul cetăților lor.
Cetățile de refugiu
(Deut. 4:41-43; 19:1-14; Ios. 20:1-9)
6Șase din cetățile pe care le veți da leviților să fie cetăți de refugiu, în care să poată fugi ucigașul. Pe lângă acestea să le mai dați patruzeci și două de cetăți. 7Astfel, toate cetățile pe care trebuie să le dați leviților să fie în număr de patruzeci și opt, împreună cu pășunile din jurul lor. 8Cetățile pe care le veți oferi din moștenirea fiilor lui Israel să fie date astfel: cei ce au multe cetăți să dea mai multe și cei ce au puține cetăți să dea mai puține. Fiecare seminție să dea leviților din cetățile ei, potrivit cu moștenirea pe care a primit‑o.“
9Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 10„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți trece Iordanul în țara Canaan, 11să alegeți câteva cetăți care să fie locuri de refugiu, unde să poată fugi ucigașul care a omorât fără voie o persoană. 12Aceste cetăți vor fi locuri de refugiu dinaintea răzbunătorului, astfel încât ucigașul să nu fie omorât înainte de a se înfățișa în fața comunității pentru a fi judecat. 13Din cetățile pe care le veți da, șase să fie cetăți de refugiu: 14să le dați trei cetăți de partea aceasta a Iordanului și trei cetăți în țara Canaan. Acestea vor fi cetăți de refugiu. 15Aceste șase cetăți să fie locuri de refugiu pentru fiii lui Israel, pentru străini și pentru peregrinii din mijlocul vostru, pentru ca oricine a omorât fără voie o persoană să poată fugi acolo.
16Dacă un om lovește pe cineva cu un obiect de fier și‑l omoară, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 17Dacă cineva are în mână o piatră a cărei lovitură poate cauza moartea și lovește pe cineva omorându‑l, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 18Dacă cineva are în mână un obiect de lemn care poate cauza moartea și lovește pe cineva și‑l omoară, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 19Răzbunătorul sângelui să‑l omoare pe ucigaș; atunci când îl va întâlni, să‑l omoare. 20Dacă cineva împinge cu ură un om sau dacă‑l pândește și aruncă cu ceva în el și‑l omoară 21sau dacă, din vrăjmășie, îl lovește cu pumnul și‑l omoară, cel ce l‑a lovit să fie pedepsit cu moartea. El este un ucigaș. Răzbunătorul sângelui să‑l omoare pe ucigaș când îl întâlnește.
22Dar dacă cineva lovește dintr-odată un om, fără dușmănie, sau dacă aruncă cu un obiect în el, fără să‑l fi pândit dinainte, 23sau dacă, fără să‑l vadă, aruncă în el cu o piatră care poate cauza moartea și acesta moare, atunci, de vreme ce nu i‑a fost dușman și n‑a intenționat să‑l rănească, 24comunitatea trebuie să judece între el și răzbunătorul sângelui, conform acestor judecăți. 25Comunitatea să elibereze ucigașul din mâna răzbunătorului sângelui și să‑l trimită înapoi în cetatea de refugiu în care fugise. El să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemn sfânt.
26Dar dacă ucigașul va ieși vreodată din hotarele cetății de refugiu în care a fugit 27și răzbunătorul sângelui îl găsește în afara cetății, atunci răzbunătorul sângelui îl poate omorî pe ucigaș și nu va fi vinovat de omor. 28Ucigașul trebuie să rămână în cetatea de refugiu până la moartea marelui preot. Numai după moartea marelui preot se poate reîntoarce la proprietatea lui.
29Acestea vor fi pentru voi hotărâri pe baza cărora să judecați de‑a lungul generațiilor voastre, în toate locurile în care veți locui.
30Dacă cineva ucide o persoană, ucigașul să fie omorât pe baza mărturiei martorilor. Un singur martor nu este suficient să mărturisească împotriva unui persoane ca să fie omorâtă.
31Să nu acceptați răscumpărare pentru viața unui ucigaș vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.
32Să nu acceptați răscumpărare pentru cel care a fugit într‑o cetate de refugiu și să nu‑i dați voie să se întoarcă și să locuiască în proprietatea lui înainte de moartea marelui preot.
33Să nu pângăriți țara unde veți locui. Sângele pângărește țara și nu se poate face altfel de ispășire pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l‑a vărsat. 34Să nu pângăriți deci țara în care voi locuiți și în mijlocul căreia Eu sălășluiesc, căci Eu, Domnul, sălășluiesc în mijlocul fiilor lui Israel.»“
