48
ヨセフの息子たちを祝福するヤコブ
1こののち、父親の容態が悪化したという知らせが届いたので、ヨセフはマナセとエフライムを連れて父を見舞いました。 2ヨセフが来たと聞いて、イスラエルは力をふりしぼって起き上がり、彼を迎えました。 3「全能の神がカナンの地ルズで私に現れ、祝福してくださった時のことは、今でもはっきり覚えている。 4あの時、神様は、『わたしはあなたを大いなる国とし、カナンの地を永遠にあなたと子孫とに与えよう』と約束なさった。 5それはそうと、私がここへ来る前に生まれたおまえの息子らのことだが、エフライムとマナセ、あの二人を私の養子にしようと思う。ルベンやシメオンと同じように、あの二人にも私の遺産を相続させたいのだ。 6しかし、おまえの息子をみな、私の子にするとは言わない。次の子が生まれたら、その子らにおまえの跡を継がせればいいだろう。 7おまえの母さんのラケルは、パダン・アラムから帰る途中、エフラテの近くで死んだ。二人の子を残して。それで私は、泣く泣くベツレヘムへ行く道のかたわらに葬ったのだ。」
8この時イスラエルは、二人の少年に気づきました。「もしや、この二人が？」
9「そうです。神様がエジプトで私に恵んでくださった息子たちです。」
「そうか、そうか。ちょうどよかった。私のそばに連れて来なさい。祝福しよう。」
10イスラエルは年老いて目がほとんど見えません。ヨセフが少年たちをそばに連れて行くと、二人をぎゅっと抱きしめて祝福の口づけをしました。 11そして彼はヨセフに、「私はおまえの顔を二度と見ることはあるまいとあきらめておったのだ。それがどうだ。こうして、かわいい孫の顔まで見られるとは……」としみじみ言いました。
12-13ヨセフはもう一度、二人の息子の手を取り、ていねいにおじぎをしてから、彼らを祖父の前に進ませました。イスラエルから見て、エフライムが左側、マナセが右側です。 14ところが頭に手を置く時、イスラエルは伸ばした手をわざわざ交差させました。右手を弟エフライムの頭に、左手を兄マナセの頭に置いたのです。
15次に、イスラエルはヨセフを祝福しました。「祖父アブラハム、父イサクの神様。羊飼いのように、私を生涯守ってくださった神様。 16どうぞこの子どもたちを大いに祝福してください。神様は私をあらゆる危険から守ってくださいました。この子どもたちが、私やアブラハム、イサクの名を汚すことなく、一族の名を上げてくれますように。彼らが大きな国となりますように。」
17しかし、父が右手をエフライムの頭に置いたのがヨセフには納得いかず、それで父の手を取り、マナセの頭に置こうとしました。 18「違いますよ、お父さん。手の置き方が反対です。こちらが長男です。右手はこの子に置いてください。」
19「いや、ちゃんとわかっている。マナセも大きな国になる。だが弟のほうがもっと強くなるのだ。」
20ヤコブはその日、二人の少年に次のような祝福を与えました。「イスラエル人は互いに祝福し合う時、これからは、『神様があなたがたを、エフライムとマナセのように栄えさせてくださいますように』と言うだろう。」この時も、エフライムの名をマナセの前にしました。
21そのあとイスラエルは、またヨセフに言いました。「私はもう長くはない。だがおまえには神様がついている。きっともう一度、先祖の国カナンへ帰れるだろう。 22その時のために、シェケムの地をおまえにやろう。あれは、私がエモリ人から苦労して戦い取った土地だ。ほかのだれにも与えない。おまえのものだ。」
Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif
1După toate acestea, i s‑a zis lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i‑a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase și pe Efraim. 2Când i s‑a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine“, Israel și‑a adunat puterile și s‑a ridicat în șezut, pe pat.
3Iacov i‑a zis lui Iosif:
– Dumnezeul cel Atotputernic3 Ebr.: El‑Șadai mi S‑a arătat la Luz, în țara Canaan, m‑a binecuvântat 4și mi‑a zis: „Iată, te voi face roditor și te voi înmulți. Te voi face o mulțime de popoare și voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca pe o proprietate veșnică.“
5Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s‑au născut în țara Egiptului, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei așa cum sunt Ruben și Simeon. 6Dar urmașii care ți s‑au născut după ei vor fi ai tăi. Ei vor fi numiți după numele fraților lor în teritoriul moștenirii lor. 7După ce m‑am întors din Padan7 Un alt nume pentru Aram Naharaim, în NV Mesopotamiei., Rahela a murit pe drum lângă mine,7 Sau: pe drum, spre mâhnirea mea. în țara Canaan, înainte de a ajunge la Efrata. Am îngropat‑o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.
8Când Israel i‑a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat:
– Cine sunt aceștia?
9Iosif i‑a zis tatălui său:
– Sunt fiii mei, pe care mi i‑a dat Dumnezeu aici.
Israel a zis:
– Adu‑i, te rog, la mine ca să‑i binecuvântez.
10Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe; nu mai putea să vadă bine. Iosif i‑a apropiat de Israel pe cei doi fii ai săi, iar acesta i‑a sărutat și i‑a îmbrățișat.
11Apoi Israel i‑a zis lui Iosif:
– Nu mi‑am închipuit că o să‑ți mai văd fața, dar iată că Dumnezeu m‑a ajutat să‑ți văd și sămânța.
12Iosif i‑a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său12 Vezi 30:3. A ține un copil pe genunchi făcea parte din ritualul adopției. și s‑a plecat cu fața la pământ. 13Apoi Iosif i‑a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i‑a apropiat de el. 14Dar Israel, încrucișându‑și mâinile, și‑a întins mâna dreaptă și a pus‑o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, iar mâna stângă a pus‑o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut.
15El l‑a binecuvântat pe Iosif și a zis:
– Dumnezeul înaintea Căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac,
Dumnezeul Care a fost Păstorul vieții mele până astăzi,
16Îngerul Care m‑a răscumpărat din orice rău,
să‑i binecuvânteze pe acești băieți.
Ei să fie numiți după numele meu
și după numele părinților mei, Avraam și Isaac,
și să se înmulțească foarte mult pe pământ.
17Lui Iosif nu i‑a plăcut când a văzut că tatăl său și‑a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, și a apucat mâna tatălui său ca s‑o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.
18Iosif i‑a zis tatălui său:
– Nu așa, tată! Acesta este întâiul născut. Pe capul lui pune‑ți mâna dreaptă.
19Dar tatăl său a refuzat și a zis:
– Știu, fiule, știu! Și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar sămânța lui va ajunge o mulțime de neamuri.
20Israel i‑a binecuvântat în ziua aceea, zicând:
– În numele tău va binecuvânta Israel și va zice:
„Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase.“
Astfel, el l‑a pus pe Efraim înaintea lui Manase.
21Apoi Israel i‑a zis lui Iosif:
– Iată, eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri. 22Ție, care ești deasupra fraților tăi, îți dau Șechemul pe care l‑am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților.
