列王記Ⅱ 23 – JCB & NTLR

Japanese Contemporary Bible

列王記Ⅱ 23:1-37

23

神の律法に従うヨシヤ王

1-2そこで王は、使者をユダとエルサレムの長老や指導者たちに送り、自分といっしょに神殿へ上るよう命じました。ユダとエルサレムに住む祭司と預言者全員、それに身分の高い者も低い者もみな、神殿に集まりました。王は、神殿で発見された『契約(律法)の書』を一同に読み聞かせました。 3王は正面の柱のわきに立っていました。朗読が終わると彼らは、主に従い、契約の書に命じられているすべての戒めを守ることを厳粛に誓いました。

4そのあと、王は大祭司ヒルキヤをはじめ祭司たち、および神殿の警護に当たる者に命じて、バアルやアシェラ、太陽や月や星を礼拝するための備品・装具をすべて取り壊し、それらをエルサレム郊外のキデロンの野で焼き、灰はベテルへ運ばせました。 5次に、先のユダの王たちが任命した異教の祭司たちを処刑しました。彼らは、ユダの全地とエルサレム周辺の高台にある礼拝所で香をたき、バアルや太陽、月、星、天体に対しても香をたいていたのです。 6さらに王は、アシェラ像を神殿から取り除き、エルサレム郊外のキデロン川に運んで焼き、粉々に砕いて灰とし、その灰を共同墓地にまきました。 7さらに、神殿の回りにあった男娼の家も取り壊しました。それらの家で、女たちがアシェラ像のために布を織っていたからです。

8王は、ユダの町々に住む、主に仕える祭司たちをエルサレムに連れ戻しました。そして、北はゲバから南はベエル・シェバに至るまでの高台の礼拝所を、全部たたき壊しました。次に、エルサレム市長ヨシュアの邸宅の入口にあった礼拝所も取り壊しました。その邸宅は、町の門を入って左側にありました。 9高台の祭司たちは、ほかの祭司たちと共に食事はしたものの、エルサレムにある主の祭壇で供え物をささげる役には就きませんでした。

10それから王は、だれも二度と、自分の息子や娘をモレクのいけにえとしてささげることがないように、ベン・ヒノムの谷にあるトフェテの祭壇を取り壊しました。 11また、神殿の入口に近い、宦官ネタン・メレクの部屋の隣にある馬と戦車の像を壊しました。それは、先のユダの王たちが太陽神に献納したものだったからです。 12さらに、ユダの王たちが宮殿のアハズの部屋の屋上に造った祭壇と、マナセが神殿の二つの庭に造った祭壇も粉々にし、キデロンの谷にまきました。

13それから王は、エルサレムの東、破壊の山の南にある丘の上の礼拝所を取り除きました。それは、ソロモンがシドン人の悪の女神アシュタロテ、モアブの悪神ケモシュ、アモン人の悪神ミルコムのために建てたものです。 14ヨシヤ王は石の柱を粉々に砕き、忌むべきアシェラ像を切り倒し、それらのあった場所に人骨をまき散らして汚れた所にしました。

15さらに、イスラエルに罪を犯させたヤロブアム一世の築いた、ベテルにある祭壇や礼拝所を壊し、石の柱を粉々に砕き、アシェラ像を焼き払いました。

16ヨシヤ王は、山麓に墓があるのを見つけました。そこで家来に命じて、その墓から骨を取り出し、それをベテルの祭壇の上で焼かせて、祭壇を汚れたものとしました。こうして、かつて預言者がヤロブアムの祭壇はこうなる、と言っていたとおりになったのです。

17王は、「あそこに見える石碑は何か」と尋ねました。すると、町の人々は答えました。「ユダから出て来て、あなたが今ベテルの祭壇に対してなさったことを預言した、預言者の墓(Ⅰ列王記13章参照)です。」

18王は言いました。「そうか。では、そのままにしておきなさい。だれも彼の骨にさわってはならない。」

それで人々は、彼の骨も、サマリヤから来たあの預言者の骨も焼きませんでした。

19ヨシヤ王はサマリヤの高台の礼拝所をすべて取り払い、ベテルでしたように粉々にしました。それらはみな、イスラエルの王たちが建て、主の激しい怒りを買ったものでした。 20王はまた、異教の神々に仕える祭司たちを彼ら自身の祭壇の上で殺し、その祭壇を汚れたものとするため、その上で人の骨を焼きました。こうして、彼はエルサレムへ帰って行ったのです。

21王は民に、『契約の書』にあるとおり、過越の儀式を執り行うよう命じました。 22イスラエルを士師が治めていた時以来、過越の祭りが祝われたことはありませんでした。イスラエルとユダの諸王のどの時代にも例がありません。 23この過越の祭りは、ヨシヤ王の第十八年、エルサレムで行われました。

24ヨシヤ王はまた、霊媒や口寄せ、それにエルサレムとユダの全地にある、ありとあらゆる偶像を一掃しました。祭司ヒルキヤが神殿で発見した書物にある律法のことばを、忠実に守ろうとしたからです。 25ヨシヤのように完全に主に立ち返り、モーセのすべての律法を守った王は、彼のほかにはいませんでした。

26それにもかかわらず、マナセ王の悪行がもたらしたユダへの主の激しい怒りは収まりませんでした。 27主は言われました。「わたしは、イスラエルを退けたようにユダも退ける。わたしが選んだ町エルサレムも、わたしが自分のものだと言った神殿も捨てる。」

28ヨシヤ王のその他の業績は、『ユダ諸王の年代記』に記録されています。 29そのころ、エジプトの王ネコが、アッシリヤの王のもとに行こうとユーフラテス川に向かっていました。ヨシヤはネコを迎え撃つために出陣しましたが、メギドで彼に見つかり、殺されました。 30ヨシヤの家来たちは遺体を戦車でエルサレムに運び、彼の墓地に葬りました。民は、ヨシヤ王の子エホアハズを新しい王に選びました。

ユダの王エホアハズ

31-32ユダの新しい王エホアハズは二十三歳で即位し、エルサレムで三か月間王位にありました。母はリブナ出身のエレミヤの娘ハムタルで、彼は先王たちにならって主の前に悪を行いました。

33ファラオ・ネコは、エホアハズが王になることに反対でした。そのため、彼をハマテにあるリブラに幽閉し、ユダに銀百タラント(三千四百キログラム)と金一タラント(三十四キログラム)の科料を課しました。 34そしてヨシヤの子エルヤキムをエルサレムで王位につけ、名をエホヤキムと改めさせました。一方、エホアハズはエジプトへ連れて行かれ、そこで死にました。 35エホヤキム王は、エジプトのファラオが要求する銀を差し出すために、国民に重税を課さなければなりませんでした。

ユダの王エホヤキム

36-37ユダの新しい王エホヤキムは二十五歳で即位し、エルサレムで十一年治めました。母はルマ出身のペダヤの娘ゼブダで、彼もまた先王たちにならって主の前に悪を行いました。

Nouă Traducere În Limba Română

2 Regi 23:1-37

Reforma religioasă din timpul lui Iosia

(2 Cron. 34:3-7, 29-33)

1Atunci regele a trimis și i‑a strâns la el pe toți bătrânii1 Vezi nota de la 6:32. lui Iuda și ai Ierusalimului. 2Regele s‑a suit la Casa Domnului împreună cu toți bărbații lui Iuda, cu toți locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu profeții, cu întreg poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, și a citit în auzul lor toate cuvintele Cărții Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. 3Regele a stat în picioare lângă stâlpul său și a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându‑se să‑L urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, mărturiile și hotărârile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în Cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ.

4Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoților de rangul al doilea și paznicilor porții să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Așera și pentru toată oștirea cerurilor. Și el le‑a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenușa le‑a dus‑o la Betel. 5A îndepărtat preoții păgâni care au fost puși de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi, în cetățile lui Iuda și împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor și întregii oștiri a cerurilor. 6A scos stâlpul Așerei6, 15 Vezi nota de la 13:6. din Casa Domnului și l‑a dus la uedul6 Vezi nota de la 10:33. Chidron, în afara Ierusalimului. L‑a ars lângă uedul Chidron, prefăcându‑l în cenușă și i‑a împrăștiat cenușa pe mormintele fiilor poporului. 7A dărâmat locuințele bărbaților care se prostituau7 Bărbați care practicau prostituția în temple., care erau în Casa Domnului și unde femeile împleteau corturi pentru Așera.

8Iosia i‑a izgonit pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a distrus înălțimile unde preoții ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Șeba. A dărâmat înălțimile8 Sau: altarele. de la porțile care erau la intrarea porții lui Iosua, conducătorul cetății, în partea stângă a porții cetății. 9Deși preoții înălțimilor nu se suiau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuși mâncau azime în mijlocul fraților lor.

10Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în valea Ben‑Hinom, pentru ca nimeni să nu‑și mai treacă fiul sau fiica prin foc10 Sau: să nu‑și mai sacrifice fiul sau fiica în foc. pentru Moleh. 11El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.

12Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperișul odăii de sus a lui Ahaz, precum și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului. Le‑a luat de acolo și le‑a aruncat molozul în uedul Chidron. 13Regele a pângărit înălțimile care erau la est13 Lit.: în fața; în vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre răsărit, nu spre nord. de Ierusalim, în partea de sud13 Lit.: în partea dreaptă; vezi nota precedentă. a Muntelui Depravării13 Cel mai probabil identificat cu Muntele Măslinilor. În ebraică avem un joc de cuvinte între mașhit (distrugere, depravare) și mașha (ungere)., pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aștoret13 Gr.: Astarte, zeița feniciană a fertilității, despre care se credea că este soția lui Baal., spurcăciunea sidonienilor, pentru Chemoș, spurcăciunea Moabului, și pentru Milkom13 Un alt nume pentru Moleh., urâciunea fiilor lui Amon. 14A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat așerele14 Vezi nota de la 17:10. și a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15El a dărâmat chiar și altarul care era la Betel, precum și înălțimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât și înălțimea. El a dat foc atât înălțimii, prefăcând‑o în cenușă, cât și stâlpului Așerei. 16Când Iosia s‑a întors și a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. Apoi a ars oasele pe altar și l‑a pângărit, după Cuvântul Domnului rostit prin omul lui Dumnezeu care vestise aceste lucruri.

17Regele a întrebat:

– Al cui este mormântul acesta din piatră, pe care îl văd?

Oamenii cetății i‑au răspuns:

– Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda și a profețit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le‑ai făcut.

18El a zis:

– Lăsați‑l! Nimeni să nu‑i miște oasele!

Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

19De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălțimile din cetățile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să‑L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. 20Iosia i‑a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s‑a întors la Ierusalim.

(2 Cron. 35:1, 18-19)

21Regele a poruncit întregului popor, zicând: „Sărbătoriți Paștele Domnului, Dumnezeul vostru, așa cum este scris în această Carte a Legământului!“ 22Paște ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel și nici chiar în toate zilele regilor lui Israel și ale regilor lui Iuda. 23Abia în al optsprezecelea an al regelui Iosia, acest Paște a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.

24Iosia a mai îndepărtat pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele24 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11., terafimii24 Idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană., idolii și toate celelalte spurcăciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda și la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25Înainte de Iosia n‑a fost niciun rege ca el, care să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul și cu toată puterea lui, așa cum zice toată Legea lui Moise. Și nici după aceea nu s‑a mai ridicat nimeni ca el.

26Totuși, Domnul nu S‑a întors din înverșunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. 27Și Domnul a zis: „Îl voi îndepărta și pe Iuda din prezența Mea, așa cum l‑am îndepărtat pe Israel, și voi respinge Ierusalimul, cetatea aceasta pe care am ales‑o, și Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu27 Vezi 1 Regi 8:29..“

28Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

Împrejurările morții lui Iosia

(2 Cron. 35:20–36:1)

29În zilele sale, faraonul Neco29 Neco sau Nekau II (610–595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI., regele Egiptului, s‑a suit la râul Eufrat, la împăratul Asiriei29 Sau: împotriva împăratului Asiriei. Este posibil ca scopul lui Neco să fi fost acela de a se uni cu trupele asiriene împotriva trupelor babiloniene și mede, însă informațiile istorice extrabiblice permit ipoteza ca Neco, profitând de slăbirea puterii asiriene, să fi înaintat împotriva Asiriei, cu scopul de a‑și consolida puterea în Canaan, Siria, până la Eufrat.. Regele Iosia i‑a ieșit împotrivă. Neco l‑a înfruntat la Meghido și l‑a omorât. 30Slujitorii lui l‑au transportat mort din Meghido, l‑au adus la Ierusalim și l‑au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul țării l‑a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, l‑a uns și l‑a pus să domnească în locul tatălui său.

Domnia lui Iehoahaz peste Iuda

(2 Cron. 36:2-4)

31Iehoahaz era în vârstă de douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna. 32El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuseră și părinții săi. 33Faraonul Neco l‑a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a cerut țării un tribut de o sută de talanți33 Aproximativ 3 t. de argint și un talant33 Aproximativ 30 kg. de aur. 34Faraonul Neco l‑a făcut rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său și i‑a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l‑a luat și l‑a dus în Egipt, unde a și murit. 35Iehoiachim i‑a dat faraonului aurul și argintul, însă el a împovărat țara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

(2 Cron. 36:5-8)

36Iehoiachim era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebuda și era fiica lui Pedaia din Ruma. 37El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuseră și părinții săi.