8
神殿で行われる偶像礼拝
1それから、エホヤキン王の捕囚六年目の第六の月の五日のこと、私が家でユダの長老たちと話していると、神である主の力が私に臨みました。 2私は人の姿のようなものを見ました。腰から下は火で、上は琥珀色（黄褐色）に輝いています。 3その方が手の形をしたものを伸ばして私の髪の毛をつかむと、御霊が私を宙に持ち上げ、エルサレムの北の門の入口に連れて行ったのです。そこに、主の激しい怒りを引き起こした偶像がありました。 4すると突然、前に谷間で見たのと同じようなイスラエルの神の栄光が現れました。
5その方は私に、「人の子よ、北の方を見なさい」と言ったので、そちらを見ると、祭壇の門の北にある入口に偶像が立っているではありませんか。 6その方はさらに言いました。「人の子よ、彼らのしていることが見えるか。わたしを神殿から追い出すために、イスラエルの民がそこで犯している大きな罪が見えるか。さあ、もっと大きな罪を見せよう。」
7こう言うと、その方は私を神殿の庭の入口に連れて行きました。そこの壁に穴がありました。 8するとその方が、「さあ、壁を掘り抜くのだ」と命じたので、そのとおりにすると、隠れた部屋に通じる入口があるではありませんか。 9「入って行って、そこで行われている邪悪なことを見なさい。」
10入ってみて驚きました。あらゆる種類の蛇やとかげ、おぞましい獣の絵が、イスラエルの民が礼拝する各種の偶像とともに壁一面に描かれているのです。 11そこに、イスラエルの七十人の長老が、シャファンの子ヤアザヌヤとともに立ち、それらの絵を拝んでいます。長老たちはそれぞれ香をたく香炉を持っており、一同の頭上には、香の濃い煙が雲のように立ちこめていました。 12「人の子よ、イスラエルの長老たちが自分から進んでしていることを、よく見たか。彼らは、『主は見ていない。主は去って行った』とうそぶいている。 13さあ、もっと大きな罪を見せよう。」
14その方は私を、神殿の北の門に連れて行きました。そこには女たちが座って、異教の神タンムズのために泣いていました。 15「これを見たか。しかし、もっと大きな悪を見せよう。」
16こう言うと、その方は私を神殿の内庭に連れて行きました。そこでは、神殿の玄関と青銅の祭壇との間に、二十五人ばかりの人が神殿に背を向けて立ち、東を向いて太陽を拝んでいたのです。 17「これを見たか。こんな恐るべき罪を犯して民全体を偶像礼拝に導き、わたしを軽んじて、ますますわたしを怒らせるようなことは、ユダの人々にとって取るに足りないことなのだろうか。 18それで、わたしも激しい憤りをもって彼らをあしらう。少しもあわれまず、惜しみもしない。彼らがあわれみを求めて叫んでも、耳をふさいでいよう。」
Idolatria din Templu
1În anul al șaselea, în luna a șasea, în a cincea zi a lunii1 17 septembrie 592 î.Cr. Vezi nota de la 1:1., în timp ce ședeam la mine în casă împreună cu bătrânii lui Iuda1, 11-12 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10)., care ședeau înaintea mea, mâna Stăpânului Domn a venit peste mine. 2M‑am uitat și iată că era cineva care semăna la înfățișare cu un om. De la ceea ce părea a fi brâul său în jos era foc, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în sus era ceva asemenea strălucirii metalului lustruit. 3El a întins ceva ca forma unei mâini și m‑a luat de zulufii capului. Duhul m‑a ridicat între pământ și ceruri și m‑a dus la Ierusalim în vedenii dumnezeiești, la intrarea dinspre nord a curții interioare, acolo unde era așezat idolul care stârnea gelozia lui Dumnezeu. 4Și iată că acolo era slava Dumnezeului lui Israel, așa cum am văzut‑o în vale.
5El mi‑a zis: „Fiul omului, ridică‑ți ochii înspre nord!“ Mi‑am ridicat ochii înspre nord și iată că în partea de nord a porții altarului era idolul geloziei, chiar la intrare.
6Apoi mi‑a zis: „Fiul omului, vezi tu ce fac ei? Vezi marile urâciuni pe care le săvârșesc aici cei din Casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu Lăcaș? Vei vedea însă urâciuni și mai mari!“
7Atunci m‑a dus la intrarea curții. M‑am uitat și am văzut o gaură în zid. 8El mi‑a zis: „Fiul omului, sapă în zid!“ Am săpat în zid până am dat de o intrare.
9Apoi mi‑a zis: „Intră și uită‑te la urâciunile groaznice pe care le fac ei aici!“ 10Am intrat, m‑am uitat și iată că acolo erau tot felul de forme de târâtoare și de animale scârboase, și toți idolii Casei lui Israel gravați pe zid, de jur împrejur. 11Înaintea lor stăteau șaptezeci de bărbați dintre bătrânii Casei lui Israel, iar în mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Șafan. Fiecare avea în mână câte o cădelniță din care se ridica un nor mirositor de tămâie.
12El mi‑a zis: „Fiul omului, ai văzut ce fac bătrânii Casei lui Israel în întuneric, fiecare în odaia idolului său? Căci ei zic: «Domnul nu ne vede! Domnul a părăsit țara!»“ 13El mi‑a mai zis: „Vei vedea însă urâciuni și mai mari pe care le săvârșesc ei!“
14Atunci m‑a dus la intrarea Casei Domnului dinspre nord. Și iată că acolo stăteau niște femei care‑l plângeau pe Tamuz14 Străveche zeitate akkadiană a fertilității și a ploii. Se credea că moartea lui marca începutul toamnei, iar învierea lui, începutul primăverii, moartea lui fiind plânsă de femei. La origini, Dumuzi, străveche zeitate sumeriană, simbol al plenitudinii, condamnată să trăiască în infern, o soartă deplânsă anual de către femei.. 15Mi‑a zis: „Ai văzut, fiul omului? Vei vedea însă urâciuni mai mari decât acestea!“
16Apoi m‑a dus în curtea interioară a Casei Domnului. Și iată că la intrarea în Casa Domnului, între portic și altar, erau în jur de douăzeci și cinci de oameni, cu spatele spre Casa Domnului și cu fața spre răsărit; ei se închinau soarelui, plecându‑se spre răsărit.
17El mi‑a zis: „Ai văzut, fiul omului? Este prea puțin oare pentru cei din Casa lui Iuda să săvârșească urâciunile pe care le săvârșesc aici? Trebuia să mai umple și țara de violență și să nu înceteze să Mă mânie? Iată‑i apropiindu‑și ramura de nas17 Gest care făcea parte din ritualul închinării la soare.! 18De aceea și Eu Mă voi purta cu ei cu furie. Nu voi avea milă de ei și nu‑i voi cruța. Deși vor striga la urechile Mele cu glas tare, nu‑i voi auzi!“
