5
ぶどう園の歌
1さあ、私の愛する方のために、
ぶどう園の歌を歌いましょう。
私の愛する方のぶどう園は、
よく肥えた丘の上にありました。
2その方は畑を十分に耕し、石ころを全部取り除き、
最上のぶどうの木を植えました。
見張り台を建て、岩を掘って酒ぶねを造り、
収穫期を楽しみに待ったのです。
ところが、実ったぶどうは野生ですっぱく、
全くの期待はずれでした。
3「エルサレムとユダ王国の者たちよ。
このような訴えがなされた。あなたが裁判官だ。
4わたしはこのうえ、いったい何ができよう。
ここまでしたのに、なぜわたしのぶどう園は
甘いぶどうではなく、野生のぶどうを実らせたのか。
5さくを壊し、ぶどう園を牧場にして、
家畜や羊の踏みにじるままにするほかない。
6枝を下ろしたり雑草を除いたりせず、
いばらのはびこるままにしておこう。
もう二度と雨を降らせないよう、雲に命じよう。」
7このぶどう園というのは神の民のことです。
イスラエルとユダは、神のお気に入りの土地でした。
神はそこが正義の国となるのを期待していたのに、
実際に目にしたのは流血でした。
正しいことが行われるようにと願っていたのに、
実際に耳にしたのは、
しいたげられた人たちの叫びでした。
8土地はどんどん買い占められ、
住む所さえない人が大ぜいいました。
それなのにあなたがたは、広々とした土地の真ん中に
大邸宅をかまえ、まるでこの地は全部
自分のものだと言わんばかりの顔をしています。
9しかし、それも今のうちです。
天の軍勢の主は、あなたがたが
きっと恐ろしい目に会うと予告しています。
「多くの美しい邸宅が荒れ果て、
そこに住む者は殺されるか、行方不明になる」
と告げるのを、この耳ではっきり聞きました。
10十ツェメド（十組の牛が一日で耕す面積）のぶどう園から、
たった一バテ（二十三リットル）のぶどう汁も取れず、
一ホメル（二百三十リットル）の種をまいても、
たった一エパ（二十三リットル）の収穫しかありません。
11朝早くから夜ふけまで酒をあびる者は、
必ず災難に会います。
飲んだくれはひどい目に会います。
12あなたがたの豪勢な宴会には心地よい音楽が流れ、
雇った音楽隊も一流のものです。
ところが主のことは頭にありません。
13「だから、おまえたちを捕虜として
遠い国へ連れて行く。
おまえたちは、わたしにどんなによくされたか
知りもせず、心にも留めていない。
大いに尊敬される者さえ飢え、
庶民は飲む水もなく、渇きで死ぬ。」
14地獄は、エルサレムという、
おいしそうなごちそうを前にして舌なめずりし、
その市民を飲んだくれた群衆もろとものみ込みます。
15その日には、傲慢な者もちりの中にひれ伏し、
尊大な者も腰を低くします。
16天の軍勢の主だけが、ひときわたたえられるのです。
きよく正しい方は主だけだからです。
17その時、廃墟の中では家畜の群れが草を食べ、
子羊と子牛、子やぎがたわむれます。
18雄牛に綱をつけて引くように
自分の罪を引きずり歩く者はひどい目に会います。
19イスラエルのきよい神さえさげすみ、
罰を受けることなど平気だという顔で言うのです。
「主よ、罰するなら早く罰してください。
あなたの力のほどを拝見したいものです。」
20彼らは白を黒、黒を白と言い、
苦いものを甘い、甘いものを苦いと言い張ります。
21自分には知恵があると思い、利口ぶる者は、
ひどい目に会います。
22酒ならだれにも負けないと豪語する者も同じです。
23彼らはわいろをもらって正義を曲げ、
悪者を保釈して罪のない者を牢にたたき込みます。
24それゆえ神は彼らをきつく罰し、火で焼くのです。
彼らはわらのように、あっという間に燃え尽きます。
その根はたちまち腐り、花はしぼみます。
主の教えを捨て、
イスラエルのきよい神のことばを軽んじたからです。
25だからこそ、主は
イスラエルに向かって怒りを燃え上がらせ、
御手を下して彼らを打ったのです。
丘々は震え、
人々のしかばねがごみのように町の中に捨てられます。
それでもまだ神の怒りが収まったわけではありません。
御手はなおも重くのしかかります。
26神が遠く離れた国々に合図を送り、
地の果ての人たちを笛で呼ぶと、
彼らはエルサレムへなだれ込みます。
27彼らは全く疲れを知らず、
つまずいたり立ち止まったりしません。
腰のベルトはきつく締まり、
くつひもも丈夫で切れません。
休むことも眠ることもなく走り続けます。
28その矢じりは研ぎすまされ、弓はいっぱいに張られ、
馬のひづめは火花を散らし、
戦車の車輪は風車のように回ります。
29彼らはライオンのようにほえ、獲物に襲いかかって
わたしの民をつかまえ、捕虜として連れ去りますが、
誰ひとり彼らを救い出す者はいません。
30海鳴りのようなうなり声とともに、
犠牲者を、ひと呑みにします。
イスラエル中が絶望のやみと悲しみに沈み、
空は暗黒になります。
O cântare despre via Domnului
1Voi cânta Preaiubitului meu
o cântare despre via Lui:
Iubitul meu avea o vie
pe un deal fertil.
2A săpat‑o, a curățat‑o de pietre
și a sădit în ea cele mai alese vițe.
I‑a zidit un turn de pază
și i‑a săpat un teasc.
Apoi a așteptat să facă struguri buni,
dar ea a făcut struguri sălbatici2, 4 Lit.: urât mirositori (stricați). Sau acri..
3„Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda,
judecați, vă rog, între Mine și via Mea.
4Ce‑ar fi trebuit să mai fac viei Mele
și nu i‑am făcut?
De ce a făcut struguri sălbatici
când Eu Mă așteptam să facă struguri buni?
5Acum vă voi spune
ce voi face cu via Mea:
îi voi îndepărta gardul,
și ea va fi lăsată pentru pășune;
îi voi dărâma zidul,
și ea va fi călcată‑n picioare.
6O voi preface într‑o pustie;
nu va mai fi curățată, nici săpată,
iar în ea vor crește mărăcini și spini.
De asemenea, voi porunci norilor
să nu mai dea ploaie peste ea.“
7Via Domnului Oștirilor
este Casa lui Israel,
iar bărbații lui Iuda
sunt grădina desfătării Sale.
El Se aștepta la judecată dreaptă,
și iată că are loc vărsare de sânge;
Se aștepta la dreptate,
dar iată că se aude strigăt de durere.
Păcatul lui Iuda și condamnarea lui
8Vai de voi, cei ce înșirați casă după casă
și uniți ogor lângă ogor
până nu mai rămâne loc
și trăiți singuri în țară!
9Domnul Oștirilor a jurat în auzul meu:
„Cu siguranță, multe case vor fi pustiite,
case mari și frumoase, în care nu va mai sta nimeni.
10O vie de zece iugăre10 Aproximativ 5 ha, terenul arat într‑o zi de zece perechi de boi. va da doar un bat10 Aproximativ 22 l.,
un homer10 Aproximativ 220 l. de sămânță nu va da decât o efă10 Aproximativ 22 l..“
11Vai de cei ce se scoală dis‑de‑dimineață
ca să alerge după băutură
și vai de cei ce stau până noaptea târziu,
ca să se înfierbânte de vin!
12Ei au liră și harfă,
tamburină, flaut și vin la ospețele lor,
dar nu iau seama de faptele Domnului
și nu văd lucrarea mâinilor Sale!
13Și astfel, poporul meu va merge în captivitate
din lipsă de cunoștință.
Conducătorii13 Lit.: gloria. lui vor ajunge oameni ai foametei,
iar mulțimea lui se va usca de sete.
14De aceea Locuința Morților14 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]. și‑a mărit pofta
și și‑a deschis gura peste măsură.
În ea vor coborî nobilii14 Lit.: măreția, termenul ebraic fiind sinonim cu cel din v. 13, dar făcând referire tot la conducătorii lui Iuda. lui Iuda și mulțimea lui,
precum și cei ce petrec și se veselesc în ea.
15Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit,
iar privirile trufașe vor fi smerite.
16Dar Domnul Oștirilor va fi înălțat prin judecată;
Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.
17Atunci mieii vor paște ca pe pășunea lor,
vor mânca printre dărâmăturile bogaților.
18Vai de cei ce trag nelegiuirea cu funiile deșertăciunii
și păcatul – cum ar trage frânghiile de la car!
19Vai de cei ce zic: „Să se grăbească,
să‑Și facă repede lucrarea
ca s‑o vedem!
Să se împlinească planul Sfântului lui Israel,
ca noi să‑l cunoaștem!“
20Vai de cei ce numesc răul bine,
și binele rău,
întunericul lumină,
și lumina întuneric,
amărăciunea dulceață,
și dulceața amărăciune!
21Vai de cei ce se cred înțelepți
și de cei ce se consideră isteți!
22Vai de cei ce sunt viteji la băut vin
și curajoși la amestecat băuturi tari,
23care, pentru mită, îl achită pe cel rău,
și‑i lipsesc de dreptate pe cei drepți!
24De aceea, așa cum limba focului mistuie miriștea
și așa cum iarba uscată piere în flăcări,
tot așa le va putrezi și lor rădăcina,
iar floarea li se va risipi ca țărâna,
pentru că au respins Legea Domnului Oștirilor
și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
25De aceea mânia Domnului se aprinde împotriva poporului Său.
El Își ridică mâna împotriva lor și‑i doboară.
Munții se clatină,
și cadavrele sunt precum gunoiul pe drumuri.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
26El ridică un steag pentru neamurile de departe
și le fluieră de la marginea pământului.
Și iată‑le că vin iute și ușor.
27Niciunul nu este obosit și nici nu se împiedică27 Sau: nu se clatină.;
niciunul nu ațipește și nici nu doarme.
Nicio cingătoare nu este desfăcută de la coapsele lor
și nicio curea de la sandalele lor nu este ruptă.
28Săgețile lor sunt ascuțite,
toate arcurile lor sunt încordate.
Copitele cailor lor sunt ca de cremene,
și roțile carelor lor sunt ca vijelia.
29Urletul lor este ca al unui leu;
urlă ca niște lei tineri.
Răcnesc și înșfacă prada
pe care o iau cu ei și nimeni n‑o mai poate scăpa.
30În ziua aceea, neamurile vor răcni asupra lui,
ca răcnetul mării.
Dacă cineva se va uita către țară,
va vedea numai întuneric și necaz;
chiar și lumina va fi ascunsă între nori.
