44
選ばれた者、イスラエル
1「わたしのしもべイスラエル、
わたしの選んだ者たちよ。
わたしのことばを聞け。」
2あなたを造り、あなたを助ける主は、
こう告げします。
「わたしのしもべよ、恐れるな。
わたしの選んだエルサレムよ、恐れるな。
3渇いたのどと干上がった地をうるおす水を、
ふんだんに与えよう。
あなたの子どもたちには、
わたしの霊と祝福とを注ごう。
4彼らは、水分を十分に吸った青草や
岸辺の柳のように繁栄する。
5誇らしげに、『私は主のものだ』とか
『私はユダヤ人だ』と言い、
手にわたしの名かイスラエルの名を記す。」
偶像ではなく主を
6イスラエルの王である主、
イスラエルを救う全能の主は、こう言います。
「わたしは初めであり、終わりである。
わたしのほかに神はいない。
7わたし以外にだれが、
これから先何が起こるかを言いあてることができるか。
もしそのような者がいたら、遠慮なく名乗りを上げ、
大きな力があるところを見せてみよ。
わたしが昔からしてきたのと同じことをしてみよ。
8恐れるな。決して恐れるな。
わたしは古くから、あなたを救うと言っていたではないか。
あなたがたはわたしの証人だ。
わたしのほかに神があろうか。断じていない。
わたしのほかに岩はない。」
9偶像を造り、それを神にするとは、なんと浅はかな者でしょう。そんな者たちの希望はむなしい夢にすぎません。見ることも知ることもできない偶像を頼みにしているのですから。そんな偶像を拝む者が恥を見るのは当然です。 10何のも頼りにもならない偶像を作る者は、愚か者と言われてもしかたありません。 11偶像を拝む者はみな、顔を真っ赤にして主の前に立つことでしょう。自分は神を造ったと誇っていた大工も同じです。彼らは共に震えおののきながら主の前に立ちます。
12金属細工師は斧を作るために炉のそばに立ち、焼けた鉄をかなとこの上で力いっぱいたたきます。そのうちのどが渇き、腹がへり、ふらふらになります。 13それから、大工がその斧で偶像を造るのです。木切れの寸法を測り、しるしをつけ、人の形に彫ります。こうして、一歩も歩けないのに見かけは美しい偶像ができ上がります。 14彼は杉を切り、糸杉や樫を選びます。森に月桂樹を植えれば、雨が育ててくれます。 15こうして大きくなった木の一部をたきぎにして暖をとり、またパンを焼きます。その残りはどうするのでしょう。なんと、それで人々が拝む偶像を造るのです。人々は偶像にひれ伏して祈ります。 16その木の一部で体を暖め、肉をあぶって満腹感を味わってから、 17その残り物で神を造るのです。彫って造った偶像を拝み、「私をお救いください。あなたは私の神です」と願うのです。
18こんな愚かなことがあっていいのでしょうか。神は、見えないようにと彼らの目をふさぎ、理解できないようにと心を鈍くしました。 19彼らはよく考えようともしません。「これはただの木片ではないか。同じ木で体を暖め、パンを焼き、肉をあぶった。その残りが神ということがありえるだろうか。木片にひれ伏すなど、ばかげている」と自問自答することもありません。 20人にだまされている哀れな者は灰を食べます。何の助けにもならないものを頼りにしているからです。彼はまともな考え方ができません。「この手に握っている偶像は偽の神ではないか」と自分に問うことができないのです。
21「わたしのしもべイスラエルよ、注意して聞くのだ。
わたしがあなたを造った。
だから、どんなことがあってもあなたを助ける。
22わたしは、あなたの罪をすっかり消した。
それは、昼になると朝もやが消えてなくなるように、
影も形もなくなった。
さあ、わたしのもとに帰って来なさい。
あなたを自由にする代価は支払いずみだ。」
23天よ、喜び歌え。
主がこんなにもすばらしいことを
なさったのだから。
地よ、喜び叫べ。
山々も森も木々も歌声を響かせよ。
主がイスラエルを買い戻し、
あがめられているからです。
エルサレムは人が住むようになる
24あなたを造り、あなたを買い戻した主は、
次のように言います。
「わたしはこの手ですべてのものを造った。
わたしひとりで、天を引き伸ばし、
地とその中にあるすべてのものを造った。
25わたしは、偽預言者の予想をくつがえし、
彼らが大うそつきであることを証明する。
知恵ある者に見当違いの助言をさせ、
愚か者にする。
26しかしわたしは、
わたしの預言者が語ることは必ず実現させる。
彼らが、エルサレムは敵の手から救い出され、
ユダの町々に再び人が住むようになると言うと、
そのとおりになる。
27わたしが川に、『干上がれ』と言うと、水はかれる。
28クロスに向かって、『わたしの羊飼いだ』と言うと、
彼はわたしが言ったとおりのことをする。
こうしてエルサレムは再建され、
神殿は元どおりになる。
わたしがそう言ったからだ。」
Israel, alesul Domnului
1Dar acum ascultă, Iacov, robul Meu,
Israel, pe care te‑am ales!
2Așa vorbește Domnul –
Cel Care te‑a făcut,
te‑a întocmit în pântec și te va ajuta:
nu te teme, robul Meu Iacov,
Ieșurun2 Ieșurun înseamnă Drept, Păzitor al Legii., pe care te‑am ales!
3Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat
și râuri peste pământul uscat;
voi turna Duhul Meu peste sămânța3 Vezi nota de la 14:20. ta
și binecuvântarea Mea peste urmașii tăi.
4Ei vor răsări ca iarba de pe pajiști
și ca sălciile lângă pâraiele de apă.
5Unul va zice: «Eu sunt al Domnului!»,
un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul își va scrie pe mână: «Al Domnului!»
și va adopta numele de Israel.“
Măreția Domnului și absurditatea idolilor
6Așa vorbește Domnul,
Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul său,
Domnul Oștirilor:
„Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,
iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.
7Cine este ca Mine? Să proclame,
să vestească și să înfățișeze înaintea Mea
ce s‑a petrecut în vechime,
de când Mi‑am întemeiat poporul?
Ce urmează să se mai întâmple?
Să ne prezică ce se va întâmpla!
8Nu vă fie frică, nu vă înfiorați!
Oare nu v‑am vestit și prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteți martorii Mei!
Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?
Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.“
9Toți cei ce întocmesc chipuri cioplite sunt nimic,
iar lucrurile în care‑și găsesc plăcerea nu sunt de niciun folos.
Martorii lor nu văd
și nu cunosc, ca astfel să fie făcuți de rușine.
10Cine a întocmit vreun dumnezeu sau a turnat vreun chip,
de la care să nu aibă niciun folos?10 Întrebarea este retorică; numai un om fără minte putea face așa ceva.
11Iată, toți confrații lui vor fi făcuți de rușine;
artizanii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune cu toții! Să stea în picioare!
Vor fi înfricoșați, făcuți de rușine laolaltă.
12Fierarul ia o matriță
cu care lucrează în cărbunii aprinși.
O întocmesc cu lovituri de ciocan
și o prelucrează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame și rămâne fără putere,
iar pentru că nu bea apă, ajunge foarte obosit.
13Tâmplarul măsoară cu o linie,
însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
și îl măsoară cu ajutorul compasului.
Îl face după asemănarea omului,
om în toată splendoarea lui,
și apoi îl pune într‑o casă.
14Taie cedri sau își alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalți copaci ai pădurii
sau taie un dafin pe care‑l sădise,
iar ploaia îl făcuse să crească.
15Apoi acesta slujește omului ca lemn de foc.
Ia o parte din el și se încălzește.
Aprinde un foc și coace pâine.
Apoi face un dumnezeu și se pleacă înaintea lui;
face un chip cioplit și se închină înaintea lui.
16Jumătate din el îl pune pe foc;
cu acea jumătate își prăjește carne,
mănâncă și se satură.
De asemenea, se încălzește și zice:
„Ah! M‑am încălzit privind la foc!“
17Din ce îi rămâne își face un dumnezeu, un chip cioplit.
Se închină și se pleacă înaintea lui;
se roagă la el și zice:
„Scapă‑mă, căci tu ești dumnezeul meu!“
18Ei nu cunosc, nici nu înțeleg,
căci ochii le sunt acoperiți ca să nu poată vedea,
iar inimile lor sunt – întunecate,
ca să nu poată lua aminte.
19Niciunul nu stă să cugete;
nu are cunoaștere sau pricepere ca să‑și zică:
„Jumătate l‑am pus pe foc;
pe cărbunii lui mi‑am copt pâine,
mi‑am prăjit carne și am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
Să mă închin eu la o bucată de lemn?“
20El se hrănește cu cenușă
și o inimă înșelătoare îl conduce greșit.
Nu se poate elibera singur, nu poate spune:
„Ceea ce țin în mână nu este oare o minciună?“
21„Ține minte aceste lucruri, Iacov,
căci tu ești robul Meu, Israel!
Eu te‑am întocmit; ești robul Meu.
O, Israel, nu te voi uita!
22Ți‑am șters fărădelegile cum s‑ar duce un nor,
și păcatele cum dispare ceața.
Întoarce‑te la Mine,
căci Eu te‑am răscumpărat!“
23Strigați de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!
Strigați, voi, cele mai de jos locuri ale pământului!
Izbucniți în strigăte de bucurie, munților!
Și tu, pădure, cu orice copac al tău!
Căci Domnul l‑a răscumpărat pe Iacov,
Și‑a arătat slava prin Israel.
Ierusalimul, locuit din nou
24Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău,
Cel Care te‑a întocmit în pântec:
„Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile,
Cel Care, singur, a desfășurat cerurile,
Cel Care, singur, a întins pământul;
25Cel Care dovedește drept false semnele celor ce vorbesc flecării,
îi arată drept nebuni pe cei care practică divinația,
îi face pe înțelepți să dea înapoi
și le dovedește cunoștința ca fiind prostie;
26Cel Care întărește cuvântul robului Său
și împlinește prevestirea mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: «Va fi locuit!»
și despre cetățile din Iuda: «Vor fi rezidite!
Eu le voi reclădi din ruine!»;
27Cel Care spune adâncului mării: «Fii uscat!
Îți voi usca izvoarele!»;
28Cel Care spune despre Cirus: «El este păstorul Meu;
el va împlini tot ce doresc Eu.
El va zice despre Ierusalim: ‘Să fie rezidit!’,
și despre Templu: ‘Să‑i fie pusă temelia!’»
