Het Boek

Richteren 20

De aanval op de stam Benjamin

11,2 Het hele volk Israël kwam naar Mispa. In totaal vierhonderdvijftigduizend man voetvolk, allemaal mannen die het zwaard konden hanteren. Eensgezind verzamelden zij zich daar voor de Here. De mannen kwamen uit alle hoeken van het land, van Dan tot aan Berseba en ook uit het gebied Gilead aan de overkant van de Jordaan. Al gauw hoorden de mensen in het gebied Benjamin dat de Israëlitische troepen zich in Mispa hadden verzameld. Toen bogen de leiders van Israël zich over de vraag hoe deze verschrikkelijke gebeurtenis had kunnen plaatshebben. Daarop meldde zich de Leviet wiens vrouw was vermoord bij hen. Hij zei: ‘Wij kwamen op een avond in Gibea, een stad in het gebied van Benjamin en wilden daar overnachten. ʼs Nachts omsingelden de burgers van Gibea ons huis, ze waren van plan mij te onteren en te doden. Zij hebben toen mijn bijvrouw zo gruwelijk verkracht dat zij eraan is overleden. Daarna heb ik haar lichaam in twaalf stukken gesneden en deze delen door het hele land Israël gestuurd, want die mannen hebben een schandelijke misdaad begaan. Welnu, landgenoten, zeg wat u hiervan vindt en geef mij raad!’ Toen stond het volk als één man op en antwoordde: ‘Niemand van ons zal naar huis teruggaan, maar het volgende zullen wij doen: 9,10 wij zullen Gibea verwoesten en door loting het land onder ons verdelen. Eerst zal een tiende deel van de verenigde legers van Israël worden aangewezen om de rest van ons van voedsel te voorzien. Daarna zullen wij Gibea verwoesten om deze gruwelijke misdaad.’ 11 De mannen van Israël waren eensgezind in hun besluit hard tegen Gibea op te treden.

12 Toen werden boodschappers naar de stam Benjamin gestuurd die moesten zeggen: ‘Wat voor vreselijks is bij u gebeurd? 13 Lever die misdadigers uit de stad Gibea aan ons uit, zodat wij hen kunnen terechtstellen en dit kwaad uit Israël uitroeien.’ Maar de Benjaminieten wilden niet luisteren naar hun broeders, de Israëlieten. 14,15 Integendeel, zesentwintigduizend strijdvaardige Benjaminieten uit andere steden verzamelden zich in Gibea om de zevenhonderd goed getrainde soldaten uit Gibea te versterken voor de strijd tegen de rest van Israël. 16 Uit de verenigde legers werd een keurkorps van zevenhonderd linkshandige slingeraars gevormd. Deze mannen konden met een steen tot op een haar nauwkeurig mikken, zonder ooit het doel te missen. 17 Het leger van Israël—de Benjaminieten dus niet meegerekend—telde vierhonderdduizend mannen die goed met het zwaard konden omgaan, geoefende strijders. 18 Het Israëlitische leger trok eerst van Mispa naar Betel om God te raadplegen. ‘Welke stam zal ons aanvoeren bij de aanval op de Benjaminieten?’ vroegen zij. De Here antwoordde: ‘Juda zal vooropgaan.’ 19-21 De volgende morgen braken zij hun kamp op en trokken naar Gibea om de Benjaminieten aan te vallen. Maar de mannen van Benjamin stormden naar buiten en doodden die dag tweeëntwintigduizend Israëlieten.

22-24 Toen ging Israël weer naar Betel en huilde voor de Here tot aan de avond en vroeg Hem: ‘Moeten we verder vechten tegen onze broeder Benjamin?’ En de Here antwoordde: ‘Ja.’ Daardoor kregen de mannen van Israël weer moed en rukten de volgende dag opnieuw uit om op dezelfde plaats te gaan vechten. 25 Maar ook die dag stormden de Benjaminieten de stad uit en maakten nog eens achttienduizend slachtoffers onder de Israëlieten, allemaal ervaren zwaardvechters. 26 Toen trok het hele volk opnieuw naar Betel, huilde en vastte daar voor de Here tot de avond en bracht brandoffers en vredeoffers. 27,28 Voor die gelegenheid stond de ark van het verbond in Betel en Pinechas, de zoon van Eleazar en kleinzoon van Aäron, was priester. Bij monde van Pinechas vroegen de mannen van Israël de Here om raad. ‘Moeten wij opnieuw onze broeder Benjamin aanvallen of zullen we ermee ophouden?’ En de Here antwoordde: ‘Val aan, want morgen zal Ik hen in uw macht geven.’

29,30 Het Israëlitische leger legde hinderlagen rond de stad en rukte voor de derde keer op tegen de Benjaminieten. Zij stelden zich in slagorde op voor Gibea, net als de vorige keren. 31 Toen het leger van Benjamin de stad uitmarcheerde voor de aanval, trokken de Israëlitische troepen zich terug. Zo werden de Benjaminieten van de stad weggelokt, toen zij Israël achtervolgden. Net als de vorige keren vochten de Benjaminieten met de mannen van Israël en op de wegen naar Betel en Gibea doodden zij ongeveer dertig mannen van Israël. 32 De Benjaminieten dachten toen dat zij net als tevoren de Israëlieten hadden verslagen, maar deze hadden van tevoren afgesproken te vluchten om zo het leger van Benjamin weg te lokken van de stad naar de grote wegen. 33,34 Op het moment dat het leger van Israël Baäl-Tamar bereikte, keerde het om en viel zijn achtervolgers aan. De tienduizend man sterke Israëlitische keurtroepen, die verdekt lagen opgesteld op de open plek bij Gibea, kwamen tevoorschijn en vielen de achterhoede van het leger van Benjamin aan. De Benjaminieten beseften echter nog niet wat voor onheil hen boven het hoofd hing. 35 De Here hielp Israël Benjamin te verslaan en zij doodden die dag vijfentwintigduizend en honderd Benjaminieten.

36-39 Het leger van Israël week terug voor de mannen van Benjamin om de Israëlieten die in de hinderlaag bij Gibea lagen, de gelegenheid te geven tot actie over te gaan. Toen de mannen van Benjamin ongeveer dertig Israëlieten hadden gedood, dachten zij dat het net zoʼn grote slachtpartij zou worden als de vorige keren. Maar de mannen die uit de hinderlaag tevoorschijn kwamen, stormden Gibea binnen, doodden iedereen met het zwaard en staken de stad in brand. De zware rookwolken die uit de stad opstegen, waren voor het Israëlitische leger het teken zich om te keren en het leger van Benjamin aan te vallen. 40,41 Toen de Benjaminieten omkeken, zagen ze aan de grote rookwolken dat hun stad in lichterlaaie stond. Toen zij ook nog zagen dat de Israëlieten zich omkeerden en op hen afstormden, beseften zij dat hun ondergang nabij was. 42 Zij vluchtten in de richting van de woestijn, maar konden de strijd niet ontlopen, want de Israëlieten kwamen hen achterna en sloegen de mannen in de achterhoede neer, evenals al degenen die uit de steden waren gekomen om hen te helpen. 43 Na een achtervolging sloten zij de Benjaminieten ten oosten van Gibea in en versloegen hen. 44 Die dag sneuvelden achttienduizend Benjaminitische soldaten. 45 De rest van het leger vluchtte naar de woestijn, naar de rots Rimmon, maar onderweg werden nog vijfduizend mannen gedood en nog eens tweeduizend bij Gideom. 46 De stam Benjamin verloor die dag dus in totaal vijfentwintigduizend soldaten.

47 Slechts zeshonderd mannen wisten in de woestijn naar de rots Rimmon te ontkomen, waar zij vier maanden bleven. 48 Het Israëlitische leger keerde terug om met de rest van de stam Benjamin af te rekenen—mannen, vrouwen, kinderen en vee—en zij staken alle steden in het gebied Benjamin in brand.

Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 20

Lupta dintre israeliţi şi beniamiţi

1Toţi israeliţii au ieşit de la Dan până la Beer-Şeba[a] şi până la ţinutul Ghiladului. Adunarea s-a strâns astfel ca un singur om înaintea Domnului, la Miţpa. Conducătorii întregului popor, ai tuturor seminţiilor lui Israel, s-au înfăţişat în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de pedestraşi. Beniamiţii au auzit că israeliţii s-au strâns la Miţpa. Israeliţii au zis:

– Spuneţi, cum s-a întâmplat această nelegiuire?

Atunci, levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul şi le-a zis:

– Eu şi ţiitoarea mea intrasem în Ghiva, care aparţine de Beniamin, ca să înnoptăm acolo. Dar locuitorii Ghivei s-au ridicat împotriva mea, au înconjurat pe timp de noapte casa în care eram şi au vrut să mă omoare. Mi-au necinstit ţiitoarea până când a murit. Atunci mi-am apucat ţiitoarea, am tăiat-o în bucăţi şi bucăţile le-am trimis prin toată ţara moştenită de Israel, pentru că ceea ce ei au săvârşit este o nelegiuire şi o urâciune în Israel. Iată că toţi cei ce aţi venit aici sunteţi israeliţi: sfătuiţi-vă deci şi daţi un verdict acum!

Poporul a luat o decizie şi a zis:

– Nici unul din noi nu va pleca! Nimeni nu se va întoarce acasă! Iată acum ce-i vom face Ghivei: o vom lua cu asalt după cum vom ieşi la sorţi! 10 Din toate seminţiile lui Israel vom lua zece bărbaţi dintr-o sută, o sută dintr-o mie şi o mie din zece mii; aceştia vor aduce provizii pentru popor. Apoi, când ei se vor întoarce, vom pedepsi Ghiva[b] lui Beniamin potrivit cu toată nelegiuirea pe care a săvârşit-o în Israel! 11 Israeliţii s-au unit şi s-au mobilizat împotriva cetăţii. 12 Conducătorii seminţiilor lui Israel au trimis nişte bărbaţi prin toate familiile lui Beniamin ca să le spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care a avut loc printre voi? 13 Aduceţi-i acum pe oamenii aceia nelegiuiţi, care sunt printre voi în Ghiva, ca să-i omorâm! Vom nimici astfel răul din mijlocul lui Israel!“ Dar beniamiţii n-au vrut să asculte de glasul israeliţilor, fraţii lor.

14 Beniamiţii s-au strâns din cetăţile lor la Ghiva şi s-au pregătit de luptă împotriva israeliţilor. 15 În ziua aceea s-au mobilizat douăzeci şi şase de mii de războinici beniamiţi, în afară de locuitorii Ghivei, care s-au strâns în număr de şapte sute de oameni aleşi. 16 În toată mulţimea aceasta erau şapte sute de bărbaţi destoinici, care erau stângaci. Toţi aceştia, trăgând cu praştia, puteau ţinti chiar şi un fir de păr şi nu greşeau. 17 De partea opusă lui Beniamin, se adunaseră bărbaţii lui Israel: erau patru sute de mii de războinici înarmaţi. 18 Ei au plecat în grabă la Betel. Acolo israeliţii L-au întrebat pe Dumnezeu şi au zis:

– Care dintre noi să pornească primul la război împotriva beniamiţilor?

Domnul le-a răspuns:

– Iuda să înceapă!

19 Dimineaţa, israeliţii au pornit şi şi-au aşezat tabăra lângă Ghiva. 20 Apoi au ieşit să se lupte cu beniamiţii şi s-au aşezat în linie de bătaie, înaintea Ghivei. 21 Beniamiţii au ieşit din Ghiva şi au doborât în acea zi douăzeci şi două de mii de israeliţi. 22 Israeliţii s-au îmbărbătat şi s-au aşezat din nou în linie de bătaie în locul în care se aşezaseră în prima zi.

23 Între timp israeliţii se duseseră să plângă înaintea Domnului până seara. L-au întrebat atunci pe Domnul, spunându-I:

– Să pornim din nou la luptă împotriva beniamiţilor, fraţii noştri?

Domnul le-a răspuns:

– Înaintaţi împotriva lor!

24 De aceea israeliţii au înaintat a doua zi împotriva beniamiţilor. 25 Dar şi a doua zi beniamiţii le-au ieşit împotrivă din Ghiva şi au doborât optsprezece mii de războinici înarmaţi. 26 Atunci, toţi israeliţii, deci tot poporul, s-au dus la Betel şi au început să plângă. În ziua aceea au rămas acolo, în prezenţa Domnului, până seara şi au adus înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de pace[c]. 27 Israeliţii L-au întrebat pe Domnul – în vremea aceea, Chivotul Legământului cu Dumnezeu era acolo, 28 iar Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, slujea înaintea lui – şi I-au zis:

– Să pornim din nou la luptă împotriva fraţilor noştri sau să ne oprim?

Domnul le-a răspuns:

– Duceţi-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre!

29 Atunci, israeliţii au pus la pândă nişte oameni în spatele cetăţii Ghiva. 30 A treia zi israeliţii au ieşit la luptă împotriva beniamiţilor şi s-au aşezat înaintea Ghivei ca şi în celelalte dăţi. 31 Beniamiţii au urmărit poporul, fiind astfel îndepărtaţi de lângă cetate. Au început să lovească în popor şi să ucidă ca în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari – unul care duce la Betel şi altul la Ghiva – şi în câmpie. Au ucis aproape treizeci de israeliţi. 32 Beniamiţii ziceau: „Iată-i învinşi dinaintea noastră ca şi mai înainte!“ Dar israeliţii ziceau: „Să fugim şi să-i îndepărtăm de cetate spre drumurile cele mari!“ 33 Israeliţii au fugit fiecare de pe poziţiile lor şi s-au regrupat la Baal-Tamar, iar israeliţii care stăteau la pândă s-au năpustit din locul în care erau, la apus[d] de Ghiva[e]. 34 Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au înaintat împotriva Ghivei. Bătălia a fost aprigă şi beniamiţii nici nu-şi închipuiau că va veni asupra lor un asemenea dezastru. 35 Domnul i-a nimicit pe beniamiţi dinaintea lui Israel şi astfel israeliţii au ucis în acea zi douăzeci şi cinci de mii o sută de beniamiţi. 36 Beniamiţii au înţeles că au fost înfrânţi.

Atunci când israeliţii s-au lăsat urmăriţi de beniamiţi, ei s-au bazat pe oamenii care fuseseră puşi la pândă în apropierea Ghivei. 37 Cei ce stăteau la pândă au înaintat repede împotriva Ghivei, s-au năpustit asupra ei şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei. 38 Semnalul pe care israeliţii îl hotărâseră cu cei ce stăteau la pândă era acela că ei trebuiau să înalţe în cetate un nor mare de fum. 39 Doar atunci bărbaţii lui Israel ar fi trebuit să se întoarcă în luptă. Beniamiţii începuseră să lovească şi pentru că numărul celor ucişi era aproape de treizeci de oameni, ei îşi ziceau: „Cu siguranţă că sunt nimiciţi dinaintea noastră ca în prima luptă!“ 40 Când coloana de fum a început să se înalţe din cetate, beniamiţii au privit înapoi şi au observat-o cum se ridica din întreaga cetate înspre ceruri. 41 Atunci israeliţii s-au întors în luptă. Când au văzut dezastrul care-i aştepta, beniamiţii s-au îngrozit. 42 Au fugit dinaintea israeliţilor spre drumul care duce în pustie, dar nu au putut scăpa de luptă; israeliţii care ieşeau din cetate i-au ucis chiar acolo[f]. 43 I-au înconjurat pe beniamiţi, i-au urmărit fără încetare[g] şi i-au nimicit până în faţa Ghivei, spre răsărit.

44 Optsprezece mii de beniamiţi au fost ucişi, toţi aceştia fiind luptători viteji. 45 Unii au fugit şi au scăpat în pustie, la stânca Rimon. Israeliţii au ucis la drumurile cele mari cinci mii dintre ei. Pe alţii i-au urmărit până la Ghidom, ucigând dintre aceştia două mii de oameni. 46 Astfel, numărul beniamiţilor care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci şi cinci de mii de războinici. 47 Dintre cei care au fugit şi au scăpat în pustie, la stânca Rimon au mai rămas şase sute de oameni. Ei au locuit la stânca Rimon timp de patru luni. 48 Israeliţii s-au întors spre beniamiţi şi au trecut prin ascuţişul sabiei toate cetăţile cu tot ce au găsit în ele: oameni şi animale. Ei au dat foc tuturor acestor cetăţi pe care le-au găsit în cale.

Notas al pie

  1. Judecători 20:1 Sau: de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului iar Beer-Şeba pe cea sudică.
  2. Judecători 20:10 Un singur mss al TM; celelalte mss ale TM: Gheva, o variantă a numelui Ghiva
  3. Judecători 20:26 Adesea tradus prin jertfe de comuniune sau jertfe de mulţumire, deoarece poartă şi aceste sensuri
  4. Judecători 20:33 Unele mss ale LXX, VUL; sensul termenului ebraic este nesigur
  5. Judecători 20:33 TM: Gheva, variantă a numelui Ghiva
  6. Judecători 20:42 Lit.: i-au ucis în mijloc, în ideea că beniamiţii au fost prinşi în mijloc, între israeliţii care ieşeau din cetate şi ceilalţi care fuseseră urmăriţi de beniamiţi
  7. Judecători 20:43 Sensul termenului ebraic este nesigur