1Een lied van David.
Here, als sommigen met mij argumenteren,
wilt U dan voor mij antwoorden?
Als iemand mij aanvalt,
vecht U dan voor mij terug.
2Neem uw wapens op
en kom mij te hulp!
3Val mijn achtervolgers aan.
Laat mij weten dat U mij zult verlossen!
4Laat hen die mij willen doden,
voor schut staan.
Laat hen die slechte plannen tegen mij beramen,
beschaamd afdruipen.
5Verstrooi hen als kaf in de wind,
op het moment dat uw Engel hen neerslaat.
6Zij gaan op donkere, glibberige wegen
en de Engel van de Here achtervolgt hen daarop.
7Want zonder aanleiding spanden zij een net voor mij
en groeven een valkuil om mij te vangen.
8Ik hoop dat zij zonder het te merken zelf omkomen.
Dat zij in hun eigen kuil zullen vallen.
9Ik verheug mij in de Here,
ik zing een loflied over zijn hulp en bevrijding.
10Alles in mij juicht:
Here, wie kan U evenaren?
U bevrijdt arme en beproefde mensen
van hun onderdrukkers en berovers.
11Leugenachtige getuigen nemen het woord
en vragen mij dingen die ik helemaal niet weet.
12Zij vergelden goed met kwaad.
Mijn ziel is eenzaam geworden.
13Zelf heb ik mij direct in rouwkleding gestoken
toen zij ziek waren.
Ik vernederde mij voor U met vasten
wanneer mijn gebed niet verhoord werd.
14Ik liep rond alsof het mijn broer of mijn vriend betrof,
ik ging in het zwart alsof mijn moeder was gestorven.
15Maar toen ík een keer in problemen zat,
lachten zij om mij en liepen te hoop om mij te zien.
Zelfs onbekenden begonnen mij te slaan
en maakten mij onophoudelijk bespottelijk.
16Een heel stel ongelovige, spotlustige lieden
bedreigde mij.
17Here,
hoe lang laat U hen nog hun gang gaan?
Verlos mij toch, ik ben eenzaam.
Laten zij mij niet verslinden.
18Dan zal ik U te midden van alle gelovigen loven,
U prijzen waar iedereen bij is.
19Laten mijn valse tegenstanders toch geen plezier over mij hebben!
Er zijn er die mij zonder reden haten!
20Zij zijn niet op vrede uit.
Zij maken slechte plannen,
gericht tegen hen die in rust en stilte leven.
21Zij bedreigen mij en zeggen:
‘Ha! Wij hebben het wel gezien!’
22U ziet alles, Here, wilt U optreden?
Och Here, laat mij niet in de steek!
23Sta op en vecht voor mijn recht.
God, mijn Here, voert U voor mij het woord in de rechtzaal.
24Laat uw recht over mij beslissen, Here, mijn God,
zodat zij geen leedvermaak over mij kunnen hebben.
25Dat zij niet kunnen denken:
‘Ha! Nu gebeurt wat wij willen!
Wij hebben hem eronder gekregen!’
26Laten zij zich maar schamen,
al die mensen die op mijn ondergang zitten te wachten.
Ik hoop dat allen die mij verachten, te schande worden gemaakt.
27Maar ik wil dat alle mensen
die verlangen naar mijn vrijspraak,
zullen juichen en zich verheugen.
Dat zij voortdurend de Here zullen grootmaken en zeggen:
‘De Here trekt Zich het lot van zijn geliefde dienaar aan.’
28Zelf zal ik dag in, dag uit
over uw rechtvaardigheid spreken
en U loven en prijzen.
Psalmul 35
Al lui DavidTitlu. Acest psalm este un poem în acrostih (fiecare strofă începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).
1Războiește‑Te, Doamne, cu împotrivitorii mei!
Luptă‑Te cu cei ce se luptă cu mine!
2Înarmează‑Te cu scut și cu pavăză!
Ridică‑Te, ca să‑mi ajuți!
3Dezvelește‑Ți sulița și lancea
pentru prigonitorii mei!3 Sau: sulița și închide calea / prigonitorilor mei!
Spune sufletului meu:
„Eu sunt izbăvirea ta!“
4Să fie rușinați și umiliți
cei ce caută să‑mi ia viața;
să dea înapoi, să fie făcuți de rușine
cei ce‑mi plănuiau răul!
5Să fie ca pleava luată de vânt
și să‑i izgonească Îngerul Domnului!
6Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea,
iar Îngerul Domnului să‑i urmărească!
7Căci, fără temei, mi‑au întins un laț pe ascuns;
fără motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8De aceea, să‑i ajungă prăpădul pe neașteptate
și să fie prinși în lațul pe care mi l‑au întins pe ascuns;
să cadă în el în timpul prăpădului!
9Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
se va înveseli de izbăvirea Lui.
10Toate oasele mele vor zice:
„Doamne, cine este ca Tine,
Care să‑l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“
11Niște martori violenți se ridică
și mă întreabă ceea ce nu știu.
12Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău,
și îmi pustiesc sufletul.
13Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
și îmi smeream sufletul prin post.
Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14umblam ca pentru un prieten, ca pentru un frate ale meu.
Ca unul care‑și bocește mama,
mă aplecam de întristare.
15Dar când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună;
se adună împotriva mea fără să știu;
ei sfâșie și nu se opresc.
16Ca niște bufoni batjocoritori16 Sensul versului ebraic este nesigur.
scrâșnesc din dinți împotriva mea.
17Stăpâne, cât vei mai privi?
Scapă‑mi sufletul de pustiirile lor,
și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!
18Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare,
Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr.
19Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept
și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înșelătorii
împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
Ochii noștri și‑au văzut dorința împlinită!“
22Doamne, Tu ai văzut! Nu tăcea!
Stăpânul meu, nu Te depărta de mine!
23Trezește‑Te, scoală‑Te pentru apărarea mea,
pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu!
24Judecă‑mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
Nu‑i lăsa să se bucure de mine!
25Să nu zică în inima lor: „Ha! Așa cum ne‑a dorit sufletul!“
Să nu zică: „L‑am înghițit!“
26Să fie făcuți de rușine și de râs
cei ce se bucură de necazul meu!
Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace
cei ce se ridică împotriva mea!
27Să strige de bucurie și să se veselească
cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
„Mărit să fie Domnul
Care dorește pacea27 Ebr.: șalom, un termen cu o arie semantică largă. El poate fi tradus cu pace, bine, sănătate, bunăstare. robului Său!“
28Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta,
și lauda Ta toată ziua!
