Het Boek

Psalmen 22:1-32

1Een psalm van David voor de koordirigent.

Te zingen op de wijs van ‘De hinde in de morgenstond.’

2O God, mijn God,

waarom hebt U mij verlaten?

Ik schreeuw om uitkomst,

maar die is ver van mij.

Ik huil om hulp.

3O mijn God,

ik roep overdag naar U,

maar krijg geen antwoord.

Ook ʼs nachts roep ik,

maar ik krijg geen rust.

4U bent de heilige God,

Israël eert U en brengt U hulde:

5op U vertrouwden onze voorouders

en U redde hen.

6Zij riepen naar U

en U hielp hen.

U hebt hun vertrouwen niet beschaamd.

7Maar ik lijk meer op een worm

dan op een man,

mensen bespotten mij

en het volk kijkt verachtelijk op mij neer.

8Ieder die mij ziet,

lacht mij uit.

Zij grijnzen verachtelijk

en zeggen hoofdschuddend:

9‘Breng het toch bij de Here,

laat Hij u verlossen.

Hij zal u vast wel redden,

Hij houdt immers van u?’

10U, Here, liet mij ter wereld komen.

U legde mij veilig aan de borst van mijn moeder.

11Bij mijn geboorte werd ik aan U opgedragen,

al sinds die tijd bent U mijn God.

12Laat er dan niet zoʼn afstand zijn tussen U en mij,

want ik zit diep in de problemen

en geen mens helpt mij.

13Ik sta midden tussen een hele groep stieren

en ben omsingeld door buffels van Basan.

14Zij brullen tegen mij, met wijd geopende bekken.

Het lijken verscheurende, brullende leeuwen.

15Ik voel mij als water dat wegloopt,

al mijn beenderen zijn ontwricht.

Mijn hart lijkt op gesmolten was,

ik voel het bijna niet meer kloppen.

16Mijn keel is uitgedroogd

en lijkt op een droge scherf.

Mijn tong kleeft aan mijn verhemelte,

ik heb het gevoel of U mij in het stof van de dood legt.

17Er staan honden om mij heen,

misdadigers omringen mij.

Zij doorsteken mijn handen en voeten.

18Ik kan mijn beenderen tellen.

Zij vermaken zich door naar mij te komen kijken.

19Zij verdelen mijn kleren onder elkaar

en loten wie mijn mantel mag hebben.

20Here, blijf toch niet zo ver van mij af staan.

Kom snel bij mij en help mij!

U bent immers mijn kracht?

21Red mijn leven

en voorkom dat ik door het zwaard word gedood.

Ik ben eenzaam zonder U.

Wend het geweld van deze honden van mij af.

22Bevrijd mij uit de muil van de leeuw

en bescherm mij tegen de horens van de buffels.

U hebt mij antwoord gegeven!

23Ik zal mijn broeders uw naam bekendmaken,

te midden van de gelovigen zal ik een lied zingen tot uw eer!

24U die ontzag voor de Here hebt, prijs zijn naam.

Verhoog Hem, volk van Israël,

heb diep ontzag voor de Here, volk van Israël!

25Want Hij veracht de zwakke niet.

Hij is niet te goed om te helpen.

Hij hoort het

wanneer Hij te hulp wordt geroepen.

26Te midden van vele gelovigen zal ik U lofprijzen.

Mijn geloften zal ik nakomen

tegenover ieder die leeft in ontzag voor God.

27De armen zullen te eten hebben

en geen honger meer kennen.

Zij die de Here zoeken,

zullen Hem loven en prijzen.

Moge het u altijd goed gaan.

28Over de hele wereld

zal men de Here leren kennen

en zich tot Hem bekeren.

Alle volken zullen voor U buigen.

29Het Koninkrijk is van de Here,

Hij heerst over alle volken.

30Over de hele wereld zullen rijke mensen Hem aanbidden.

Maar ook arme mensen,

die zichzelf amper in het leven kunnen houden,

knielen voor Hem neer.

31Het nageslacht zal Hem dienen

en ieder vertelt zijn kinderen over Hem.

32Zij zullen zijn recht en goedheid doorgeven

aan allen die nog geboren moeten worden,

omdat Hij alles heeft volbracht.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 22:1-31

Psalmul 22

Pentru dirijor. De cântat ca și „Cerboaica zorilor“. Un psalm al lui David.

1Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m‑ai părăsit?

Ești atât de departe de izbăvirea mea

și de cuvintele strigătului meu!

2Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu‑mi răspunzi,

strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.

3Dar Tu ești sfânt;

Tu șezi în mijlocul laudelor lui Israel.

4În Tine s‑au încrezut părinții noștri;

ei s‑au încrezut, iar Tu i‑ai izbăvit;

5au strigat către Tine și au fost scăpați;

s‑au încrezut în Tine și nu au fost dați de rușine.

6Dar eu sunt vierme, nu om;

am ajuns de rușinea oamenilor și disprețuit de popor.

7Toți cei ce mă văd își bat joc de mine,

rânjesc și clatină din cap.

8„S‑a încrezut în Domnul! Să‑l scape El!

Să‑l elibereze, căci Își găsește plăcerea în el!“

9Totuși, Tu m‑ai scos din pântec

și m‑ai făcut încrezător la sânii mamei mele.

10Ți‑am fost încredințat Ție din pântec;

încă din pântecul mamei mele,

Tu ești Dumnezeul meu.

11Nu Te îndepărta de mine,

căci necazul este aproape

și nu am niciun ajutor!

12Mă încercuiesc mulți tauri,

niște tauri puternici din Bașan mă înconjoară.

13Își deschid gura împotriva mea

ca leul care sfâșie și răcnește.

14Sunt turnat ca apa,

și toate oasele mi se despart.

Mi s‑a făcut inima precum ceara

și se topește înăuntrul meu.

15Mi se usucă puterea ca lutul,

iar limba mi se lipește de cerul gurii:

m‑ai adus în țărâna morții.

16Căci niște câini m‑au înconjurat,

o ceată de răufăcători m‑a împresurat;

mi‑au străpuns mâinile și picioarele.

17Toate oasele aș putea să mi le număr.

Ei se uită, mă privesc.

18Și‑au împărțit hainele mele între ei

și au aruncat sorții pentru cămașa mea.

19Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta!

Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!

20Scapă‑mi sufletul de sabie,

și viața din laba câinelui!

21Izbăvește‑mă din gura leului

și din coarnele bivolului sălbatic! Tu mi‑ai răspuns!

22Voi vesti Numele Tău fraților mei;

Te voi lăuda în mijlocul adunării!

23Cei temători de Domnul, lăudați‑L!

Voi, toată sămânța lui Iacov, slăviți‑L!

Să aveți frică de El, voi, toată sămânța lui Israel!

24Căci El nu a disprețuit

și nu a nesocotit asuprirea celui asuprit.

Nu Și‑a ascuns fața de acesta;

l‑a ascultat când a strigat către El după ajutor.

25Tu ești pricina laudelor mele în adunarea cea mare!

Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine!

26Cei blânzi vor mânca și se vor sătura;

cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.

Să vă trăiască inima pentru totdeauna!

27Toate marginile pământului își vor aminti

și se vor întoarce la Domnul.

Toate familiile neamurilor

se vor închina înaintea Ta,

28căci a Domnului este domnia

și El stăpânește peste neamuri!

29Toți cei prosperi de pe pământ vor mânca și se vor închina;

înaintea Lui vor îngenunchea toți cei ce se coboară în țărână,

cei ce nu pot să‑și păstreze viața.

30O sămânță30 Vezi nota de la Ps. 18:50. Îi va sluji29-30 Sau: Cât despre cel ce a murit, / 30 sămânța lui Îi va sluji.

și se va istorisi generației următoare despre Stăpânul.

31Ei vor veni și vor vesti dreptatea Lui;

îi vor vesti poporului care se va naște că El a lucrat.