Het Boek

Psalmen 18:1-51

1Voor de koordirigent. Van David, de dienaar van de Here. Hij sprak deze woorden als een danklied voor de Here, toen Hij hem had verlost van zijn vijanden en ook van Saul.

2David zei toen:

Ik heb U lief, Here,

U bent mijn kracht.

3Here, U bent als een rots voor mij,

als een sterk fort.

Altijd bent U mijn bevrijder.

Mijn God bent U, mijn rots,

bij U schuil ik.

Achter U, mijn schild, schuil ik weg.

U verkondigt mijn redding

en bij U mag ik veilig wonen.

4Ik roep het uit:

lof zij de Here!

Hij verloste mij

van al mijn vijanden.

5Ik heb de dood in de ogen gezien,

de nederlaag stond voor mij.

6Ik voelde mij al bijna gestorven

en het einde naderde.

7Toen ik ten einde raad was,

riep ik naar de Here,

ik vroeg mijn God mij te helpen.

Hij hoorde mij

en reageerde op mijn hulpgeroep.

8Daarop begon de aarde te beven en te dreunen.

De bergen sidderden, omdat Hij toornig werd.

9Rook en vuur verspreidden zich over de aarde.

10Hij daalde neer uit de hemel

met onder zijn voeten de duisternis.

11Hij reed op een cherub

en vloog op de vleugels van de wind.

12Hij hulde Zich in het duister,

zodat Hij beschut was

in donker water en donkere wolken.

13De wolken verdwenen toen zijn glans naderde.

Het regende hagel en vurige kolen.

14De Here liet de donder weerklinken.

God, de Allerhoogste, liet zijn stem horen.

15Hij richtte zijn pijlen op mijn vijanden

en joeg ze uiteen.

Hij slingerde bliksemstralen

en bracht verwarring onder hen.

16Door uw dreigen, Here,

kwamen de rivierbeddingen bloot te liggen

en zag men de fundamenten van de aarde.

17God reikte naar mij,

pakte mij vast

en trok mij uit het diepe water omhoog.

18Mijn vijand was erg machtig,

maar God redde mij uit zijn hand.

Hij hielp mij ontkomen aan hen die mij haten

en die sterker waren dan ik.

19Toen het slecht met mij ging,

liepen zij mij voor de voeten,

maar de Here was een steun voor mij.

20Hij leidde mij uit de ellende

en gaf mij de ruimte.

Hij redde mij

omdat Hij van mij hield.

21De Here deed dit

omdat ik rechtvaardig ben.

Hij hielp mij

omdat geen kwaad aan mijn handen kleeft.

22Ik heb altijd op zijn weg gewandeld

en ben nooit op een dwaalweg van God afgeraakt.

23Ik hield zijn wetten steeds in gedachten,

vergat nooit een van zijn regels.

24Ik gedroeg mij altijd precies

zoals Hij verwachtte

en zorgde ervoor dat ik niet zondigde.

25De Here heeft mij overeenkomstig behandeld,

Hij zag mijn zuiverheid.

26U bent trouw

tegenover wie U trouw is

en iemand die zuiver leeft,

wordt door U op dezelfde manier tegemoet getreden.

27Aan de trouwe volgeling

betoont U Zich trouw,

maar voor de zondaar

blijkt U een tegenstander.

28U verlost een volk dat in nood is,

maar veracht trotse mensen.

29U zorgt ervoor

dat mijn lamp blijft branden.

U, Here, mijn God,

bent het Licht in de duisternis.

30Samen met U

durf ik een leger tegemoet te treden.

Ja, met mijn God

kan ik over muren springen.

31De weg van God

is een volmaakte weg,

het woord van de Here

is zuiver als goud.

God beschermt ieder

die zijn heil bij Hem zoekt.

32Er is immers geen andere god dan de Here?

Wie is zo sterk en krachtig als Hij?

33God geeft mij kracht

en baant de weg voor mij.

34Hij maakt mij lichtvoetig als een hert,

zodat ik overal kan gaan

en geen weg onbegaanbaar voor mij is.

35Hij oefent mijn handen,

zodat ik in oorlogstijd kundig de wapens kan hanteren.

36Ook hebt U, Here, mij het schild van het heil gegeven,

ik voelde de steun van uw rechterhand.

U boog Zich naar mij over

en uw goedheid hielp mij te overwinnen.

37U gaf mij de ruimte om te lopen

en ik stond stevig op mijn voeten.

38Ik achtervolgde mijn vijanden

en rustte niet tot ik hen had vernietigd.

39Ik liep de vijand onder de voet

en verpletterde hem.

Hij kon niet meer opstaan.

40U hebt mij kracht en sterkte gegeven

om de strijd aan te binden,

U liet mij de een na de ander overwinnen.

41U zorgde ervoor dat mijn vijanden

voor mij op de vlucht sloegen,

ik heb hen gedood.

42Toen zij om hulp riepen,

kwam er niemand om hen te redden.

Zelfs de Here riepen zij aan,

maar Hij hielp hen niet.

43Ik heb hen vernietigd

tot er niets van over was.

Zij waren niet meer terug te vinden.

44U liet mij ontsnappen

aan de onlusten onder het volk.

U hebt mij aangesteld

tot koning over vele volken, die ik niet kende.

Zij werden aan mij onderworpen.

45Zij hadden nog maar net van mij gehoord

of zij gehoorzaamden mij al.

Vreemdelingen gedroegen zich onderdanig tegenover mij.

46Vreemden verloren zo hun sterke positie

en verlieten vol angst hun versterkte kastelen.

47De Here leeft! Ik prijs Hem.

Hij is mijn rots

en ik geef Hem de hoogste plaats.

Hij is de God, die mij in veiligheid brengt.

48Hij is de God, die voor mij wraak heeft genomen

en volken aan mij heeft onderworpen.

49Hij heeft mij uit de handen van mijn vijanden gered.

Here, U hebt mij zelfs boven die vijanden gesteld.

U redde mij uit de handen van gewelddadige mensen.

50Daarom prijs ik,

ook onder die andere volken,

uw naam en zing psalmen voor u.

51God redt de koning die Hij aanstelde,

uit elke moeilijke situatie

en toont zijn trouw aan hem die Hij heeft gezalfd,

aan David en zijn nageslacht, voor altijd.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 18:1-50

Psalmul 18

Pentru dirijor. A lui David, robul Domnului. David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. El a zis:

1Te iubesc, Doamne, Tăria mea!

2Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu!

Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,

scutul meu, cornul2 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele, întăritura mea!

3Eu Îl chem pe Domnul,

Care este vrednic de laudă,

și sunt izbăvit de dușmanii mei.

4Mă înfășuraseră legăturile morții

și mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii.

5Legăturile Locuinței Morților5 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,

mă prinseseră lațurile morții.

6Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,

am strigat după ajutor către Dumnezeul meu.

El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,

și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale.

7Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,

temeliile munților s‑au zdruncinat,

s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.

8Se înălța fum din nările Lui

și foc mistuitor din gura Lui,

cărbuni aprinși ieșeau din ea.

9A aplecat cerurile și a coborât;

negură deasă era sub picioarele Lui.

10Călărea pe un heruvim și zbura,

plutea pe aripile vântului.

11Întunericul Și‑l așternuse drept învelitoare,

iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase și nori deși.

12Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,

ieșea grindină și cărbuni aprinși.

13Domnul a tunat din ceruri,

Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul,

răspândind grindină și cărbuni aprinși.

14Și‑a aruncat săgețile și i‑a împrăștiat pe dușmani;

a trimis fulgerele și i‑a pus pe fugă.

15La mustrarea Ta, Doamne,

la suflarea nărilor Tale,

s‑au văzut albiile apelor

și s‑au descoperit temeliile lumii.

16El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,

m‑a scos din apele cele mari,

17m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic

și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.

18Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,

dar Domnul mi‑a fost sprijin.

19El m‑a scos la loc larg,

m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.

20Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,

mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,

21fiindcă am păzit căile Domnului

și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

22Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea

și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

23Am fost fără pată înaintea Lui

și m‑am păzit de nelegiuirea mea.

24Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,

după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25Cu cel credincios Tu Te arăți credincios;

cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.

26Cu cel curat Tu Te arăți curat,

dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.

27Tu izbăvești poporul smerit,

dar cobori pe cel cu ochii trufași.

28Tu îmi aprinzi candela, Doamne!

Dumnezeul meu îmi luminează întunericul.

29Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,

și cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

30Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită.

Cuvântul Domnului este dovedit curat.30 Lit.: este rafinat.

El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.

31Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?

Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

32Dumnezeu este Cel Ce m‑a încins cu tărie

și mi‑a făcut desăvârșită calea.

33El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor

și m‑a așezat pe înălțimi.

34Îmi deprinde mâinile pentru luptă,

astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.

35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,

dreapta Ta mă sprijină,

smerenia35 Textul paralel din 2 Sam. 22:36: răspunsul. Ta mă face mare.

36Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,

ca să nu‑mi alunece picioarele.36 Lit.: gleznele.

37Îmi urmăresc dușmanii și‑i ajung;

nu mă întorc până nu‑i mistui.

38Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;

ei cad sub picioarele mele.

39Tu mă încingi cu tărie pentru luptă

și‑i faci să se aplece înaintea mea39 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.

40Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,

și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41Ei strigă după ajutor, dar nu este niciun eliberator.

Strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

42Îi pisez mărunt, ca praful în bătaia vântului;

îi spulber ca pe noroiul de pe străzi.

43Tu mă scapi de învinuirile poporului,

mă pui drept căpetenie a neamurilor;

un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.

44Fiii străinului mă lingușesc;

de îndată ce mă aud, mă ascultă.

45Fiii străinului îngălbenesc

și ies tremurând din fortărețele lor.

46Domnul este viu!

Binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!

47Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,

Cel Care îmi supune popoare,

48Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.

Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;

Tu mă scapi de omul violent.

49De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,

și voi cânta spre lauda Numelui Tău!

50El dă mari izbăviri50 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său

și arată îndurare unsului Său,

lui David și seminței50 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.