Psalmen 139 – HTB & NTLR

Het Boek

Psalmen 139:1-24

1Een psalm van David voor de koordirigent.

Here, U ziet alles van mij,

U kent mij helemaal zoals ik ben.

2U weet het als ik zit en als ik weer opsta,

vanuit de hemel weet U wat ik denk.

3U ziet waar ik heen ga en weet wanneer ik ga liggen.

Alles wat ik doe, is voor U bekend.

4Elk woord dat ik uitspreek kent U al, Here.

5U bent bij mij, naast mij, voor mij, achter mij.

Uw hand rust op mij.

6Het is voor mij onmogelijk dat te begrijpen.

Het is zo wonderlijk, zo hoog.

7Hoe zou ik mij kunnen verbergen voor uw Geest,

waar zou ik naar toe moeten om U te ontvluchten?

8Als ik naar de hemel ging, zag ik U daar.

Als ik neerdaalde in het dodenrijk, zou ik U ook daar ontmoeten.

9Zelfs als ik vleugels had

en ging wonen aan de andere kant van de zee,

10zou ik U daar ontmoeten.

U zou mij vasthouden

en uw rechterhand zou mij stevig leiden.

11Stel dat ik zei dat de duisternis op mij kon vallen,

dan zou het nog licht om mij heen zijn.

12Ook de duisternis kan niets voor U verbergen.

Voor U is de nacht net zo licht als de dag

en duisternis betekent niets voor U.

13U hebt mij immers in de buik van mijn moeder gemaakt?

Mijn hele lichaam werd door U geweven.

14Ik prijs U, omdat U mij zo prachtig hebt gemaakt.

Alles wat U doet, is wonderbaarlijk.

Alles in mij getuigt daarvan.

15U zag elk van mijn botten,

terwijl zij in het verborgene werden gemaakt.

16U zag mij al toen ik nog geen vorm had.

Elke dag van mijn leven stond toen al in uw boek opgeschreven.

17Wat betekenen uw gedachten veel voor mij, mijn God.

Zij zijn ontelbaar.

18Zelfs als ik ze zou proberen te tellen,

blijken het er nog meer te zijn dan de zandkorrels.

Ik ben voortdurend in uw nabijheid.

19Mijn God, wilt U uw tegenstanders doden?

Moordenaars, blijf uit mijn buurt!

20Zij zeggen boosaardige dingen tegen U

en gebruiken uw naam voor hun leugens.

Zij zijn uw vijanden.

21Ik moet immers wel de mensen haten die U haten, Here?

Ik heb een diepe afkeer van mensen die tegen U in opstand komen.

22Ik voel een diepe haat tegen hen

en beschouw hen als mijn eigen vijanden.

23God, houdt U mij in het oog en ken mijn hart.

Toets mij. U mag alles weten wat er in mij omgaat.

24Let op of ik soms de verkeerde weg opga.

Leid mij op uw weg, die naar uw eeuwigheid voert.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 139:1-24

Psalmul 139

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști!

2Tu știi când stau jos și când mă ridic

și, de departe, îmi cunoști gândurile.

3Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul,

și toate căile mi le știi îndeaproape.

4Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă

și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul.

5Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte

și‑Ți pui mâna peste mine.

6O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine:

este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

7Unde să plec dinaintea Duhului Tău,

unde să fug dinaintea feței Tale?

8Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo!

Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo!

9Purtat de aripile zorilor,

mă așez la capătul mării,

10dar și acolo mâna Ta mă conduce,

și dreapta Ta mă apucă.

11Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,

iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,

12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;

noaptea luminează ca ziua,

iar întunericul este ca lumina.

13Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii;

m‑ai țesut în pântecul mamei mele.

14Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată

– minunate sunt lucrările Tale! –

și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.

15Oasele mele nu erau ascunse de Tine

când am fost făcut într‑un loc ascuns,

când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.

16Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,

iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte

mai înainte să existe vreuna din ele.

17Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!

Cât de mare este numărul lor!

18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.

Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

19Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău!

Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui!

20Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,

dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit!

21Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?

Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

22Îi urăsc cu o ură desăvârșită:

pentru mine, ei sunt niște dușmani.

23Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima,

încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările!

24Vezi dacă sunt pe o cale idolatră24 Sau: pe o cale a durerii, probabil cu sensul de mod de viață păcătos care provoacă durere.

și condu‑mă pe calea veșniciei24 Sau: pe calea din vechime, cu referire, probabil, la principiile morale stabilite de Dumnezeu la începutul istoriei lui Israel.!