Het Boek

Psalmen 107:1-43

1Prijs de Here!

Hij is een goede God.

Want zijn goedheid en liefde

blijven eeuwig bestaan.

2Laat ieder die door de Here is bevrijd,

dit blijven zeggen.

Hij heeft hen immers bevrijd

uit de macht van de vijand?

3Hij heeft hen teruggehaald

uit alle verre landen,

uit oost en west, uit noord en zuid.

4Er waren mensen

die ronddwaalden in de woestijn,

op eenzame plaatsen.

Zij hadden geen plek om te wonen.

5Door honger en dorst waren zij

aan het eind van hun krachten.

6Toen riepen zij in hun ellende tot de Here

en Hij redde hen uit al hun angst.

7Hij liet hen lopen

op een goed begaanbare weg

die leidde naar een stad

waar ook voor hen een huis was.

8Laten zij de goedheid en liefde van de Here prijzen

en Hem ook eren om alle wonderen

die Hij voor de mensen heeft gedaan.

9Maar ook omdat Hij

de dorstige mensen te drinken heeft gegeven

en de hongerigen heeft voorzien van voedsel.

10Er waren ook mensen

die in de duisternis moesten leven.

Zij zaten, lichamelijk of geestelijk, vastgebonden.

11Dat kwam doordat zij

niet wilden luisteren naar wat God zei.

Zij wisten het zelf beter!

Zij sloegen de raadgevingen van God,

de Allerhoogste, in de wind.

12Daarom had Hij hen in moeilijkheden gebracht.

Toen zij vielen,

was er niemand die hen hielp.

13Toen riepen zij in hun ellende tot de Here

en Hij redde hen uit al hun angst.

14Hij leidde hen uit die diepe duisternis

waarin zij leefden,

en verbrak alles

waarmee zij zaten vastgebonden.

15Laten zij de goedheid en liefde van de Here prijzen

en Hem ook eren om alle wonderen

die Hij voor de mensen heeft gedaan.

16Maar ook omdat Hij

de koperen deuren heeft opengebroken

en de metalen sloten ervan heeft vernietigd.

17Ook waren er mensen

die dwaas handelden.

Wegens hun zondige leven en hun oneerlijkheid

werden zij gemarteld.

18Zij walgden bij het zien van eten

en stonden al met één been in het graf.

19Toen riepen zij in hun ellende tot de Here

en Hij redde hen uit al hun angst.

20Hij kwam en sprak met hen,

Hij maakte hen beter

en rukte hen weg voor de kaken van de dood.

21Laten zij de goedheid en liefde van de Here prijzen

en Hem ook eren om alle wonderen

die Hij voor de mensen heeft gedaan.

22Maar laten zij Hem ook lofoffers brengen

en juichend over zijn werk vertellen.

23Er waren ook mensen

die met hun schepen alle zeeën bevoeren

en overal handel dreven.

24Zij zagen het machtige scheppingswerk van de Here

en wat Hij in de zeeën had gemaakt.

25Soms, als Hij sprak,

stak er een storm op die de golven hoog opzweepte.

26Dan gingen zij met schip en al

omhoog met de golven

en even later weer diep naar beneden,

zij waren dan doodsbang.

27Zij vielen om en liepen als dronkemannen.

Er bleef van al hun fiere stoerheid niets meer over.

28Toen riepen zij in hun ellende tot de Here

en Hij redde hen uit al hun angst.

29Hij zwakte de storm af

tot een zacht ruisende wind

en de golven kalmeerden.

30Zij waren blij omdat alles weer tot rust kwam.

God Zelf bracht hen veilig naar de haven van bestemming.

31Laten zij de goedheid en liefde van de Here prijzen

en Hem ook eren om alle wonderen

die Hij voor de mensen heeft gedaan.

32Maar laten zij Hem ook prijzen

tegenover de leiders van het volk

en Hem de eer geven wanneer zij later alles vertellen.

33Hij bepaalt of een waterrijk gebied

een woestijn wordt

en of bronnen opdrogen

en tot droog land worden.

34Of dat vruchtbaar land

zoute grond wordt,

omdat de bewoners slecht zijn.

35Maar Hij maakt ook woestijnen

tot vruchtbare streken

en in droge, gebarsten grond

laat Hij bronnen ontspringen.

36Daar laat Hij hongerige mensen wonen

en zij bouwen daar een stad.

37Zij zaaien akkers in

en leggen wijngaarden aan.

De opbrengst dient als voedsel.

38God zegent hen

en laat hen uitgroeien tot een groot volk.

Ook het vee neemt aanzienlijk toe.

39Maar als er rampen en slechte tijden komen,

wordt dat volk weer kleiner en verdwijnt.

40Er komt schande over de machthebbers,

zij dwalen rond zonder doel.

41God beschermt echter de armen,

Hij behoedt hen voor verdrukking

en breidt hun families uit.

42De oprechte mensen zijn blij als zij dit zien.

Oneerlijkheid trekt toch altijd aan het kortste eind.

43Wie denkt dat hij wijs is,

moet goed op deze dingen letten,

en vooral nooit de goedheid en zegeningen van de Here

over het hoofd zien.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 107:1-43

Cartea V

(Psalmii 107–150)

Psalmul 107

1Mulțumiți Domnului, căci este bun,

căci în veac ține îndurarea Lui!

2Așa să zică răscumpărații Domnului,

cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului,

3pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor:

de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare.

4Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,

fără să găsească o cetate în care să locuiască.

5Flămânzi și însetați,

li se lihnise sufletul în ei.

6Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i‑a scăpat din necazurile lor.

7I‑a călăuzit pe o cale dreaptă,

ca să meargă spre o cetate unde să locuiască.

8Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

9Căci El a potolit sufletul însetat

și a săturat sufletul flămând cu bunătăți.

10Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții,

legați în chin și în fiare,

11pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu

și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt,

12El le‑a smerit inima prin necaz;

ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute.

13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i‑a izbăvit din necazurile lor.

14I‑a scos din întuneric și din umbra morții

și le‑a rupt legăturile.

15Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

16Căci El a zdrobit porți de bronz

și a tăiat zăvoare de fier.

17Ei ajunseseră nebuni17 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral. din cauza fărădelegii lor

și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor.

18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană

și ajunseseră la porțile morții.

19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i‑a izbăvit din necazurile lor.

20Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat

și i‑a scăpat din gropile lor.

21Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

22Să aducă jertfe de mulțumire

și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!

23Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,

cei ce făceau negoț pe ape mari,

24au văzut ei înșiși lucrările Domnului

și minunile Lui din adâncuri.

25Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic,

care a ridicat talazurile mării.

26Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri;

sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.

27Se clătinau și se mișcau ca un om beat;

toată înțelepciunea lor fusese înghițită.

28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i‑a izbăvit din necazurile lor.

29A liniștit furtuna,

iar valurile s‑au potolit.

30Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit,

iar El i‑a condus la limanul dorit.

31Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

32Să‑L înalțe în adunarea poporului

și să‑L laude în adunarea bătrânilor!

33El preface râurile în pustiu,

izvoarele de ape în pământ uscat,

34și pământul roditor în pământ sterp,

din cauza răutății locuitorilor țării.

35El preface pustia într‑un iaz,

și pământul uscat în izvoare de ape.

36Așază acolo pe cei flămânzi,

iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască,

37își seamănă ogoare, își plantează vii

și au recolte bogate.

38El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult,

iar vitele nu li le împuținează.

39Când sunt împuținați și umiliți

din cauza asupririi, a necazului și a durerii,

40El revarsă dispreț asupra nobililor

și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum.

41Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare

și le înmulțește familiile ca pe o turmă.

42Cei drepți văd și se bucură,

și orice nedreptate își închide gura.

43Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri

și să ia aminte la marea îndurare a Domnului!