1Halleluja! Prijs de Here.
Hij is een goede God,
want zijn goedheid en liefde zijn eeuwig.
2Zou er iemand zijn
die alle goede daden van de Here
kan omschrijven?
Die Hem alle eer kan brengen
waarop Hij recht heeft?
3Gelukkig zijn de mensen
die rechtvaardig leven,
die altijd eerlijk en oprecht optreden.
4Denk toch aan mij, Here.
U houdt immers van uw volk?
Red mij!
5Dan zal ik alle zegeningen
die U voor uw volk hebt weggelegd,
ook mogen zien.
Dan kan ik mij met uw volk verheugen
en dankbaar zijn met het land
dat U ons hebt gegeven.
6Net als onze voorouders
hebben wij heel erg gezondigd.
Wij hebben niet geleefd en gehandeld
volgens uw wil.
7Onze voorouders in Egypte
hechtten geen waarde aan uw wonderen.
Zij dachten niet
aan de zeer vele zegeningen
waarmee U hen overlaadde.
Integendeel,
zij kwamen tegen U in opstand bij de Rietzee.
8God verloste hen echter toch,
ter wille van zijn eigen naam.
Zo werd zijn grote kracht zichtbaar.
9Hij had de macht over die Rietzee
en maakte er een droge weg doorheen.
Zo liepen zij door die watermassa
alsof het een woestijn was.
10God verloste zijn volk
uit de macht van hun achtervolgers,
11die overspoeld werden door het water van de Rietzee:
niemand van hen bleef in leven.
12Toen pas geloofden zij Hem op zijn woord,
zij zongen lofliederen voor Hem.
13Maar al gauw vergaten zij weer
wat Hij allemaal had gedaan,
zij vroegen God niet om raad.
14Zij wilden afgoden gaan vereren in de woestijn
en zo daagden zij God uit daar in die woestenij.
15Zij kregen van Hem wat zij wilden,
maar een deel van het volk kwam om.
16In het kamp werden zij jaloers op Mozes en Aäron,
die door de Here waren uitgekozen.
17De aarde ging open en Datan werd verzwolgen,
en met hem ook Abiram
en degenen die met hem gezondigd hadden.
18Het vuur verbrandde allen die God hadden uitgedaagd.
19Toen maakten zij bij de berg Horeb een gouden kalf,
zij knielden ervoor neer alsof het een god was.
20God, de Allerhoogste, ruilden zij in
voor een beeld van een grasetende koe!
21Zij vergaten God,
die hen uit Egypte had bevrijd
en daarvoor grote wonderen had verricht,
22al die prachtige wonderen in Egypte
en bij de Rietzee.
23Op dat moment nam de Here Zich voor
hen te vernietigen.
Maar Mozes, zijn vriend,
kwam voor hen tussenbeide
en voorkwam het.
24Het prachtige land waar zij naar toe gingen,
verwierpen zij
en ze geloofden niet wat God had gezegd.
25Zij mopperden in hun tenten
en luisterden niet naar wat de Here zei.
26Toen werd Hij werkelijk toornig
en zwoer een eed
dat Hij hen allemaal
in de woestijn zou laten sterven.
27Ook hun nageslacht
zou Hij uiteindelijk
onder vreemde volken laten sterven,
hen wegvoeren naar vreemde landen.
28Toen zij Baäl-Peor gingen aanbidden
en zelfs de offers van doden aten.
29Toen zij Hem uitdaagden en kwetsten
door alles wat zij deden,
brak er een plaag uit.
30Maar de priester Pinechas kwam naar voren,
vond de schuldigen en strafte hen.
Toen hield de plaag ook op.
31Deze goede daad van hem is nooit vergeten,
altijd zal God Zich dit blijven herinneren.
32Bij het water van Meriba maakten
de Israëlieten Hem opnieuw boos.
Door hun schuld ging Mozes ook zondigen.
33Zij waren opstandig tegen de Geest van God
en zonder nadenken sprak hij toen.
34Ook roeiden zij de volken
die in het land woonden niet allemaal uit,
hoewel de Here dat toch duidelijk had bevolen.
35In plaats daarvan lieten zij zich in
met die heidense volken
en namen dingen van hen over.
36Zij dienden hun afgoden
en dat werd uiteindelijk hun ondergang.
37Hun zonen en dochters offerden zij
aan de boze geesten.
38Zo vloeide het onschuldige bloed
van hun eigen kinderen.
Zij offerden hen aan de afgoden van het land Kanaän
en het land werd ontheiligd door deze bloedschuld.
39Door alles wat zij deden,
verontreinigden zij zich voor God.
Door wat zij deden,
pleegden zij overspel:
zij verlieten God en volgden de afgoden.
40Toen brandde de toorn van de Here tegen hen los.
Hij walgde van zijn volk en hun land.
41Daarom gaf Hij hen over
in de macht van vreemde volken,
hun vijanden overheersten hen.
42Zij zuchtten onder de verdrukking
en overmacht van hun tegenstanders.
43Zo redde God hen vele keren,
maar zij bleven hun eigen weg gaan.
Uiteindelijk was er geen redden meer aan.
44Telkens echter wanneer God hun onderdrukking zag
en hun kermen hoorde,
45herinnerde Hij Zich zijn verbond met hen.
Dat was in hun voordeel.
Dan kreeg God,
in zijn grote goedheid en trouw,
medelijden met hen.
46Steeds vonden zij Hem
en warmden zich aan zijn liefde en vergeving.
Hun ontvoerders stuurden hen zelfs
weer terug naar hun land.
47Bevrijd ons, Here!
U bent onze God.
Breng ons weer bij elkaar uit alle landen
waarheen wij zijn weggevoerd.
Dan kunnen wij weer met elkaar
uw heilige naam prijzen
en U alle eer brengen.
48De Here, de God van Israël,
komt alle eer toe!
Van eeuwigheid tot eeuwigheid!
Laat het hele volk
dat bevestigen en ‘amen’ zeggen.
Prijs de Here!
Psalmul 106
1Lăudați‑L pe Domnul!1, 48 Ebr.: Hallelu Yah!
Mulțumiți Domnului, căci este bun,
căci în veac ține îndurarea1 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului. Lui!
2Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
Cine poate vesti toată lauda Sa?
3Ferice de cei care păzesc ce este drept
și care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
4Adu‑Ți aminte de mine, Doamne,
în bunăvoința Ta față de poporul Tău!
Apropie‑Te de mine cu mântuirea Ta,
5ca să văd bunăstarea aleșilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
și să Te laud împreună cu moștenirea Ta.
6Noi am păcătuit ca și părinții noștri,
am săvârșit nelegiuire, am făcut rău.
7În timp ce erau în Egipt,
părinții noștri n‑au luat aminte la minunile Tale;
nu și‑au amintit de mulțimea îndurărilor Tale
și s‑au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roșie7 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26..
8Totuși, El i‑a izbăvit datorită Numelui Său,
ca să‑Și descopere puterea.
9A mustrat Marea Roșie și aceasta s‑a uscat;
apoi i‑a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10I‑a izbăvit din mâna celui ce‑i ura
și i‑a răscumpărat din mâna dușmanului.
11Apele i‑au acoperit pe vrăjmașii lor,
fără ca vreunul din ei să scape.
12Atunci I‑au crezut cuvintele
și I‑au cântat laudă.
13Dar au uitat curând lucrările Lui;
nu I‑au așteptat sfatul.
14Li s‑au aprins poftele în pustie
și L‑au pus la încercare14 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Dumnezeu în pustietate.
15El le‑a îndeplinit cererea,
dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.
16În tabără au fost geloși pe Moise
și pe Aaron, cel sfințit Domnului.
17Pământul s‑a deschis, l‑a înghițit pe Datan
și a acoperit comunitatea lui Abiram.
18Focul le‑a consumat comunitatea;
flăcările i‑au mistuit pe cei răi.
19La Horeb și‑au făcut un vițel
și s‑au închinat chipului turnat.
20Au schimbat Slava lor
cu asemănarea unui bou care mănâncă iarbă.
21L‑au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor,
pe Cel Ce făcuse lucruri mari în Egipt,
22minuni în țara lui Ham,
lucruri de temut la Marea Roșie.
23Astfel, El a spus că o să‑i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să‑I abată mânia de la distrugere.
24Apoi au respins țara cea plăcută;
ei n‑au crezut în cuvântul Lui.
25Au cârtit în corturile lor
și nu au ascultat de glasul Domnului.
26Atunci, El a jurat cu mâna ridicată26 Lit.: El a ridicat mâna.
că îi va face să cadă în pustie,
27că le va face sămânța să cadă printre neamuri
și‑i va împrăștia printre alte țări.
28S‑au alipit de Baal-Peor
și au mâncat jertfe închinate morților28 Cu referire probabil la idoli..
29L‑au mâniat prin faptele lor,
astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30Dar s‑a ridicat Fineas, a făcut judecată
și urgia s‑a oprit.
31Lucrul acesta i‑a fost considerat dreptate,
din generație în generație, pe vecie.
32L‑au mâniat la apele Meriba,
iar din cauza lor i‑a mers rău lui Moise.
33Căci s‑au răzvrătit împotriva Duhului Său,
iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.33 Sau: Căci i‑au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele lui.
34Ei nu au nimicit popoarele
despre care le spusese Domnul,
35ci s‑au amestecat cu neamurile
și s‑au deprins cu faptele acestora.
36Au slujit idolilor lor,
iar aceștia au devenit o cursă pentru ei.
37Și‑au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor.
38Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor și al fiicelor lor,
jertfindu‑i idolilor Canaanului,
și au spurcat țara din cauza sângelui.
39S‑au întinat prin faptele lor
și s‑au prostituat prin lucrările lor.
40Atunci s‑a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
și Și‑a urât moștenirea.
41I‑a dat pe mâna neamurilor
și astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42Dușmanii lor i‑au asuprit
și au fost umiliți sub mâna lor.
43El i‑a scăpat de multe ori,
dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
S‑au nenorocit prin nelegiuirea lor.
44El a privit la strâmtorarea lor
când le‑a auzit strigătele.
45Pentru ei Și‑a adus aminte de legământul Lui.
I s‑a făcut milă de ei datorită mulțimii îndurărilor Sale
46și a făcut ca aceștia să capete milă
din partea tuturor celor ce‑i luaseră captivi.
47Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește‑ne!
Strânge‑ne dintre neamuri
ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt
și să ne fălim aducându‑Ți laudă.
48Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veșnicie în veșnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“
Lăudați‑L pe Domnul!
