Het Boek

Psalmen 104:1-35

1Met hart en ziel wil ik de Here prijzen.

Here, mijn God, wat bent U groot!

U bent omringd door pracht en majesteit.

2God kleedt Zich in het licht alsof het een mantel is.

De hemel wordt door Hem als een tent opgezet.

3In de wateren maakt Hij zijn zalen.

De wolken zijn de wagen waarop Hij rijdt

en Hij wandelt op de vleugels van de wind.

4De windrichtingen zijn zijn boodschappers

en het vlammende vuur dient Hem.

5De aarde werd door Hem vast neergezet,

zij zal niet omvallen.

6U hebt de diepten van het water bedekt als met een kleed.

Het water reikte zelfs tot boven de bergen.

7Het stroomde weg op uw gezag.

Voor uw stem, die klonk als de dreiging van de donder,

vloeide het snel weg.

8De hoge bergen en de diepe dalen

ontstonden precies waar U ze hebben wilde.

9U hebt aan het water grenzen gesteld

die niet worden overschreden.

De aarde heeft niets meer te vrezen.

10God laat de bronnen ontspringen

en het water als kleine beekjes

langs de berghellingen naar beneden stromen.

11Alle dieren lessen hun dorst daaraan,

ook de wilde ezels.

12De vogels nestelen in de bomen langs de oevers

en zingen het hoogste lied.

13God voorziet de bergen van water.

De aarde kan alleen maar vrucht dragen dankzij U.

14God laat het gras groeien als voedsel voor het vee.

Ook andere gewassen voor de mensen,

zodat zij brood kunnen eten.

15Ook de wijn komt zo uit de aarde voort,

die doet de mensen goed.

Ja, door brood en wijn worden de mensen gezond en sterk.

16De ceders in de Libanon zijn van de Here.

Ook zij ontvangen ruim voldoende water.

17De vogels nestelen erin.

De ooievaars hebben hun nesten in de cipressen.

18Hoog in de bergen leven de steenbokken

en de klipdassen kunnen veilig wonen op de rotsen.

19God laat de maan en de zon op hun vaste tijden

opgaan en ondergaan.

20Wanneer U de duisternis laat invallen,

begint de nacht en alle dieren laten van zich horen.

21Jonge leeuwen willen op jacht naar voedsel,

zij vragen God hun eten te geven.

22Wanneer het ʼs morgens licht wordt,

gaan zij slapen in hun hol.

23Dan beginnen de mensen te leven

en te werken tot de avond valt.

24U hebt zo geweldig veel gemaakt, Here.

U hebt alles met wijsheid gemaakt.

De hele aarde is vol van uw schepping.

25De zee bijvoorbeeld,

groot en uitgestrekt ligt zij daar

vol kleine en grote dieren,

ontelbaar zijn ze.

26Er varen schepen op.

Het grote zeemonster Leviatan

leeft in de zee,

hij is als speelgoed voor U.

27Alles wacht op U.

U geeft elk dier op zijn tijd te eten.

28Als U hun dat geeft,

bewaren zij het.

Als U eten geeft,

zullen zij allemaal genoeg hebben.

29Maar als U niet verschijnt,

worden zij vernietigd.

Als zij geen adem meer krijgen,

sterven zij.

Dan worden zij weer stof.

30Maar als U uw Geest stuurt,

worden zij gemaakt

en alles op aarde lijkt nieuw te worden.

31De macht en majesteit van de Here

blijven tot in eeuwigheid.

De Here is blij met alles

wat Hij heeft gemaakt.

32Als Hij naar de aarde kijkt,

begint die te trillen.

Als Hij de bergen aanraakt,

roken de vulkanen.

33Mijn leven lang zal ik zingen voor de Here.

Zolang ik adem heb,

zal ik lofliederen zingen voor mijn God.

34Ik bid dat Hij Zich verheugt over mijn gedachten.

Ik zal altijd met vreugde aan de Here denken.

35Eens zullen alle zondaars en ongelovigen

niet meer bestaan op deze aarde.

Met hart en ziel prijs ik de Here.

Halleluja!

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 104:1-35

Psalmul 104

1Suflete al meu, binecuvântează‑L pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare!

Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!

2Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta;

Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

3și pui grinzile odăilor Tale de sus pe ape.

Din nori Îți faci car

și umbli pe aripile vântului.

4El îi face pe îngerii Săi duhuri4 Sau: vânturi.

și pe slujitorii Săi – un foc arzător.

5Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,

ca să nu se clatine niciodată.

6L‑ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină.

Apele stăteau pe munți,

7dar la mustrarea Ta au fugit,

la bubuitul tunetului Tău au luat‑o la fugă.

8S‑au scurs de pe munți, au coborât în văi,

în locul pe care l‑ai hotărât pentru ele.

9Le‑ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,

ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.

10Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate10 Lit.: ueduri. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.

și ele curg printre munți.

11Toate vietățile câmpului se adapă din ele

și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.

12Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului

care‑și fac auzit glasul din frunziș.

13Din odăile de sus, Tu uzi munții;

pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

14Tu faci să crească iarbă pentru vite

și verdețuri pe care omul să le cultive.

Faci să iasă hrană din pământ:

15vin care înveselește inima omului,

ulei care dă strălucire feței

și pâine care întărește inima omului.

16Copacii Domnului sunt bine udați,

cedrii Libanului pe care El i‑a sădit.

17În ei își fac cuibul păsările;

barza își are casa în chiparoși.

18Munții cei înalți sunt ai țapilor sălbatici,

iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.18 Sau: pentru bursuci.

19El a făcut luna să arate vremurile,

iar soarele știe când să apună.

20Tu aduci întunericul și se face noapte;

atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.

21Puii de leu rag după pradă,

cerându‑și hrana de la Dumnezeu.

22Când răsare soarele, se adună

și se culcă în vizuinile lor.

23Atunci iese omul la lucrul lui,

la munca lui – până seara.

24Ce multe sunt lucrările Tale, Doamne!

Pe toate le‑ai făcut cu înțelepciune;

pământul este plin de vietățile24 Sau: posesiunile. Tale.

25Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este!

Acolo mișună vietăți fără număr,

viețuitoare mici și mari.

26Corăbiile o străbat,

în ea se joacă Leviatanul26 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (Is. 27:1; Iov 3:8; Ps. 74:14), cât și în sens literal (în versetul de față; Iov 41:1), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.,

pe care l‑ai întocmit Tu.

27Toate nădăjduiesc în Tine

ca să le dai hrana la vreme.

28Când Tu le‑o dai, ele o primesc;

când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.

29Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc;

când le iei suflarea, ele mor

și se întorc în țărână.

30Când Îți trimiți Duhul30 Sau: suflarea., ele sunt create,

înnoind astfel fața pământului.

31Fie ca slava Domnului să rămână pe vecie!

Domnul să Se bucure de lucrările Sale,

32El, Care atunci când privește pământul, acesta se cutremură,

iar când atinge munții, aceștia fumegă.

33Voi cânta Domnului cât voi trăi!

Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!

34Fie‑I plăcută cugetarea mea!

Eu mă voi bucura în Domnul.

35Să piară păcătoșii de pe pământ,

și cei răi să nu mai fie!

Suflete al meu, binecuvântează‑L pe Domnul!

Lăudați‑L pe Domnul!35 Ebr.: Hallelu Yah!