Het Boek

Psalmen 10:1-18

1Waarom blijft de afstand

tussen U en mij

zo groot, Here?

Het lijkt wel

of U Zich juist voor mij verbergt

wanneer ik U het meest nodig heb.

2Vol hoogmoed

achtervolgt de goddeloze de arme.

Laat het kwaad dat zij hebben bedacht,

toch op deze mensen zelf neerkomen!

3Want mensen die U afwijzen

pochen over alles wat zij willen en kunnen,

zij wensen de hebzuchtige geluk,

maar de Here verachten zij.

4Deze mensen,

hooghartig en trots als zij zijn,

denken dat er geen God is

die rekenschap vraagt.

In hun leven is geen plaats voor Hem.

5Hun manier van leven en werken

brengt hun nog steeds geluk,

terwijl zij er niet aan denken

uw oordeel daarbij te betrekken.

Dit valt helemaal buiten hun gezichtsveld.

Ook over hun tegenstanders

halen zij minachtend hun schouders op.

6Ze denken bij zichzelf:

‘Wie doet me wat?

Het gaat ons toch al jarenlang goed,

van vader op zoon?’

7Bij het minste of geringste vloeken zij,

altijd bedriegen en misleiden zij

en bedenken zij onrecht.

8Zij bevinden zich vaak

op geheime verblijfplaatsen,

op afgelegen plekken

vermoorden zij onschuldige mensen

en zij loeren op weerloze mensen.

9Zij wachten hen stiekem op

als een leeuw die zijn prooi bespringt.

Zij leggen hinderlagen

om arme mensen te vangen

en trekken het net om hen aan.

10De ongelukkige

wordt overweldigd door hun kracht

en bezwijkt onder hun mishandelingen.

11God ziet het toch niet,

denken zij bij zichzelf.

En als Hij het al ziet,

vergeet Hij het wel weer.

Hij kan toch niet alles onthouden?

12Here, grijp toch in!

O God, hef uw hand toch tegen hen op!

Denk alstublieft aan de armen!

13Hoe komt het

dat goddelozen U verachten?

Zij denken dat U hen nooit

ter verantwoording zult roepen.

14Here, U ziet wat zij doen.

U weet wat een ellende en verdriet zij veroorzaken.

Laat hen dan ook maar boeten, Here!

De arme mensen vertrouwen zich geheel aan U toe.

U bent de toevlucht voor wees en weduwe.

U staat bekend als degene

die de hulpelozen tegemoetkomt en helpt.

15Breek de macht van de boosdoeners, Here,

zodat zij niets meer kunnen.

Vervolg hen

tot er niet één meer in leven is.

16De Here is Koning,

nu en tot in eeuwigheid!

Zij die God niet volgen,

moeten zijn land uit.

17Here, U kent het hart

van de nederige mensen door en door.

U kent hun wensen,

uw hart gaat naar hen uit,

U luistert naar hen.

18U doet recht

aan wezen en verdrukten.

Niemand krijgt meer de kans

hen uit het land te verjagen.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 10:1-18

Psalmul 10

1De ce stai departe, Doamne,

și Te ascunzi în vremuri de lipsă?

2Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac,

însă ei sunt prinși în planurile pe care le‑a urzit.

3Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său,

binecuvântându‑l pe cel lacom și disprețuindu‑L pe Domnul.

4Cel rău, în înfumurarea lui4 Lit.: Cel rău, potrivit cu înălțimea nasului său., nu caută.

Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“

5Căile lui sunt prospere întotdeauna;

judecățile Tale sunt departe de el;

el suflă cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.

6El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de‑a lungul generațiilor,

pe mine, care nu sunt în nenorocire!“6 Sau: generațiilor, pentru că nu sunt în nenorocire.

7Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire;

sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.

8El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor;

îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;

ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.

9Pândește din ascunziș ca leul din desiș;

pândește să‑l prindă pe cel sărac,

să‑l prindă pe cel sărac și să‑l atragă în lațul lui.

10Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc;

cad sub puterea lui.

11El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!

Și‑a ascuns fața. În veac nu va vedea!“

12Ridică‑Te, Doamne Dumnezeule! Ridică‑Ți mâna!

Nu‑i uita pe cei săraci!

13De ce‑L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu?

De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“?

14Tu însă vezi necazul și întristarea;

Te uiți, ca să le iei în mâna Ta!

Ție Ți se încredințează cel neajutorat;

Tu ești ajutorul orfanului.

15Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit;

cere‑le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16Domnul este Împărat în veci de veci!

Neamurile vor pieri din țara Lui!

17Tu, Doamne, asculți dorința celor sărmani;

Tu le întărești inima, plecându‑Ți urechea spre ei,

18ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit,

pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.