De val van Babylon
1Daarna zag ik een andere engel uit de hemel naar beneden komen. Hij had grote macht en de aarde werd door zijn glans verlicht. 2Hij riep met krachtige stem: ‘Gevallen! De grote stad Babylon is gevallen! Zij is een woonplaats geworden voor demonen en een gevangenis voor alle boze geesten. Binnen haar muren wonen alle onreine en verachtelijke vogels. 3Want alle volken zijn dronken gevoerd met haar razende ontucht. De koningen van de aarde hebben ontucht met haar gepleegd en de handelaars van over de hele wereld zijn rijk geworden door haar grote welvaart.’
4Toen hoorde ik een andere stem uit de hemel zeggen: ‘Ga uit die stad weg, mijn volk. Anders wordt u medeplichtig aan haar zonden en zullen u dezelfde rampen treffen als haar. 5God is haar misdaden niet vergeten. Haar zonden hebben zich hemelhoog opgestapeld. 6Zet haar dubbel en dwars betaald wat zij u heeft aangedaan. Giet een brouwsel in haar beker dat tweemaal zo sterk is als wat zij voor u heeft gebrouwen. 7Geef haar evenveel pijn en ellende als de luxe en overdaad waarin ze geleefd heeft. Zij zegt bij zichzelf: “Ik zit hier als een koningin op een troon. Ik ben geen weduwe, ik zal niet weten wat rouw of verdriet is.” 8Omdat zij dat zegt, zal zij op één dag door allerlei rampen worden overvallen: door honger, dood en ellende, en zij zal door het vuur verteerd worden. Dat is de straf die de Here, de sterke God, haar geeft.
9Als de koningen van de aarde, die ontucht met haar hebben bedreven en van haar luxe hebben genoten, haar zien branden, zullen zij huilen en jammeren. 10Uit angst voor de pijniging die zij ondergaat, blijven zij van een afstand toekijken en ze roepen: “Och Babylon! Och, grote en machtige stad, in één uur is uw vonnis voltrokken!” 11Over de hele wereld zullen handelaars huilen en jammeren omdat er niemand meer over is om hun handelswaar te kopen. 12Er is geen handel meer in goud en zilver, edelstenen en parels, fijn linnen, purper, zijde en scharlaken, geurig hout, ivoren en dure houten voorwerpen, 13brons, ijzer en marmer, kaneel en andere specerijen, parfums, zalven en wierook, wijn en olie, fijn meel en graan, lastdieren en schapen, paarden en wagens, en zelfs niet in slaven, levende mensen. 14Al die lekkere en mooie dingen waar u zo naar verlangde, krijgt u niet. Al uw pracht en praal is u voorgoed afgenomen. 15De handelaars die haar deze dingen verkochten en er rijk van werden, zullen huilen en jammeren. Zij zullen op een afstand blijven staan, vol afschuw over de pijniging die zij ondergaat. 16“Och, grote stad!” zullen zij zeggen. “Eerst was u gekleed in fijn linnen, purper en scharlaken en droeg u gouden sieraden, edelstenen en parels, en een uur later was u al die schitterende rijkdom kwijt!” 17Ook alle kapiteins, stuurlui en matrozen, allen die op zee de kost verdienen, stonden vanuit de verte te kijken naar de rook die uit de brandende stad opsteeg. 18“Zoʼn grote en machtige stad vind je nergens meer!” riepen ze. 19Ze wierpen stof over hun hoofd, als teken van hun verdriet en rouw, en schreeuwden: “Och, grote stad! Eerst maakte zij alle scheepseigenaren rijk door haar welvaart, nu ligt zij er binnen een uur ontredderd bij.”
20Hemel, wees blij over haar ondergang! Iedereen die bij God hoort, apostelen en profeten, verheug u! God heeft haar gestraft voor wat zij u heeft aangedaan.’ 21Een sterke engel pakte een steen zo groot als een molensteen en gooide die in zee. ‘Zo zal de grote stad Babylon met één zwaai weggegooid worden,’ zei hij. ‘Zij zal voorgoed van de aardbodem worden weggevaagd. 22Er zal geen muziek meer gehoord worden, geen harp en geen gezang, geen fluit en geen bazuin. Er zullen geen ambachtslui meer werken en geen molen zal meer draaien. 23ʼs Nachts zal er geen lamp meer branden en van bruiloften zal geen sprake meer zijn. Dit alles staat haar te wachten, omdat haar zakenlui de machtigste ter wereld waren en omdat zij met haar toverij alle volken misleidde. Het bloed van de profeten en de gelovigen heeft in deze stad gevloeid. 24Zij is schuldig aan het bloed van alle mensen die op aarde zijn vermoord.’
Căderea Babilonului
1După acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer și care avea o mare autoritate. Pământul a fost luminat de slava lui.
2El a strigat cu glas tare, zicând:
„A căzut, a căzut marele Babilon,
a devenit o locuință a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat,
un adăpost pentru orice pasăre necurată,
un adăpost pentru orice fiară necurată și detestată,
3pentru că din vinul furiei curviei ei au băut toate neamurile,
regii pământului au curvit cu ea,
iar negustorii pământului s‑au îmbogățit din puterea senzualității3 Sau: luxului. ei!“
4Am auzit un alt glas din cer, zicând:
„Ieși afară din ea, poporul Meu,
ca să nu fii părtaș păcatelor ei
și să nu primești din urgiile ei,
5pentru că păcatele ei s‑au îngrămădit până la cer,
iar Dumnezeu Și‑a adus aminte de nelegiuirile ei!
6Răsplătiți‑i după cum i‑a răsplătit și ea pe alții
și plătiți‑i înapoi dublu pentru faptele ei;
în paharul în care a amestecat ea,
amestecați‑i o porție dublă!
7Dați‑i tot atâta chin și jale,
pe cât s‑a slăvit ea pe sine și a trăit în senzualitate7 Este un verb derivat din același radical al termenului din v. 3, care trimite spre o viață determinată de dorințele puternice, nestăpânite, care, la rândul lor, generează dezmăț și lux.!
Pentru că zice în inima ei:
«Șed ca o regină,
nu sunt văduvă și nu voi vedea niciodată jalea!»
8De aceea, urgiile vor veni asupra ei într‑o singură zi
– moarte, jale și foamete –
și va fi arsă în foc,
pentru că Domnul Dumnezeu,
Care o judecă, este puternic.
9Împărații pământului, care au curvit cu ea și au trăit în senzualitate9 Vezi notele de la v. 3, 7., o vor plânge și o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. 10Ei vor sta departe, de frica chinului ei, zicând:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
Babilonul, cetatea cea puternică!
Într‑un ceas a venit condamnarea ta!»
11Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12marfă de aur, argint, pietre prețioase, perle; in fin, purpură, mătase și țesătură cărămizie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeș, tot felul de lucruri din lemn prețios; bronz, fier și marmură; 13scorțișoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin și ulei de măsline, făină aleasă, grâu, animale de povară, oi, cai, care, trupuri13 Cu referire, probabil, la sclavi (vezi, de asemenea, Gen. 12:5 și nota aferentă). și suflete ale oamenilor.
14Rodul după care tânjea sufletul tău
s‑a dus de la tine;
toate lucrurile tale luxoase și strălucitoare
sunt pierdute pentru tine
și niciodată nu vor mai fi găsite.
15Cei ce fac comerț cu aceste lucruri, care s‑au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând, jelindu‑se 16și zicând:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
îmbrăcată în in fin,
în țesătură purpurie și cărămizie,
împodobită cu aur,
pietre prețioase și perle!
17O bogăție atât de mare a fost distrusă într‑un singur ceas!»
Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare stăteau departe 18și, văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?» 19Și își aruncau țărână pe capete și strigau, plângând și jelindu‑se:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
din prosperitatea căreia
s‑au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare!
Într‑un ceas a fost pustiită!»
20«Bucură‑te de ea, cerule!
Bucurați‑vă și voi, sfinților, apostolilor și profeților,
pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei,
în favoarea voastră!»“
21Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat‑o în mare, zicând:
„Cu o asemenea izbitură
va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
încât niciodată nu va mai fi găsit!
22Iar sunetul kitharozilor, al muzicienilor,
al cântăreților la fluier și al trompetiștilor
nu se va mai auzi niciodată în tine!
Niciun meseriaș de nicio meserie,
nu se va mai găsi vreodată în tine;
sunetul morii
nu se va mai auzi niciodată în tine;
23lumina candelei
nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui și al miresei
nu se vor mai auzi niciodată în tine –
pentru că negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
pentru că prin vrăjitoria ta au fost duse în rătăcire toate neamurile.
24În ea s‑a găsit sângele profeților, al sfinților
și al tuturor celor ce au fost uciși pe pământ!“
