Het Boek

Obadja 1:1-21

De toekomst van het land Edom

1De Oppermachtige Here liet Obadja in een visioen de toekomst van het land Edom zien. ‘De Here heeft ons laten weten,’ zei hij, ‘dat Hij een bode naar de volken heeft gestuurd met het bevel: “Kom, laten we ten strijde trekken tegen Edom! 2Ik zal u klein maken onder de volken en u zult diep worden veracht. 3U bent trots, omdat u in die hoge, ontoegankelijke rotskloven woont. U bluft: ‘Wie zou ons hier ooit kunnen bereiken?’ 4Bedrieg uzelf niet! Al vloog u zo hoog als een arend en bouwde u een nest tussen de sterren, Ik zou u daarvandaan naar beneden laten tuimelen,” zegt de Here. 5“Het zou voor u veel beter zijn geweest als er ʼs nachts dieven waren gekomen om u te beroven. Want die zouden niet alles hebben meegenomen. Als er druivenplukkers kwamen, zouden die dan niets overlaten? 6Alle verborgen schatten van Esaus nakomelingen zullen worden opgespoord en meegenomen.

7Al uw bondgenoten zullen zich tegen u keren en u uit uw land zetten. Zij zullen vrede beloven, maar zijn in werkelijkheid op uw ondergang uit. Uw beste vrienden zullen valstrikken voor u spannen en uw tegenmaatregelen zullen niets uithalen. 8Op die dag,” zegt de Here, “zal in Edom geen enkele wijze man meer worden gevonden. Want Ik zal de wijze mannen van Edom vullen met onverstand. 9Ook de dappere soldaten uit Teman zullen verbijsterd zijn en niets kunnen doen om de slachtpartij op de bergen van Edom te voorkomen. 10U hebt uw broeder Israël vreselijke dingen aangedaan. Beschaamd en weerloos zult u daarom voorgoed worden uitgeroeid. 11Want in tijden van nood liet u Israël in de steek. U ging aan de kant staan en stak geen hand uit om te helpen toen binnenvallende troepen haar soldaten als krijgsgevangenen meenamen en Jeruzalem door loting onder elkaar verdeelden. U was geen haar beter dan al die vijanden. 12Dat had u niet moeten doen. U had geen leedvermaak mogen hebben, toen zij uw broeder naar vreemde landen wegvoerden. U had zich niet mogen verheugen over zijn ongeluksdag. U had niet de spot met hem mogen drijven toen hij in nood verkeerde. 13Kom niet naar Israël op die rampzalige dag. Maak u niet meester van de buit en heb geen leedvermaak over haar ondergang. 14Ga niet op de kruispunten staan om degenen die proberen te vluchten, te vermoorden. Neem de overlevenden niet gevangen om hen uit te leveren aan hun vijanden in die tijd van barre ellende. 15Binnenkort zal de Here een oordeel vellen over alle heidense volken. Wat u Israël hebt aangedaan, zal u nu zelf overkomen. U krijgt uw verdiende loon.

16Zoals u op mijn heilige berg hebt gedronken, zo zullen alle omringende volken onophoudelijk drinken uit de beker met mijn straf en worden alsof ze nooit hadden bestaan. 17Maar de berg Sion zal een toevluchtsoord zijn, een afgezonderde, heilige plaats. Het volk Israël zal het land weer in bezit nemen. 18Israël zal zijn als een vuur dat de stoppelvelden van Edom in brand steekt. Er zullen geen overlevenden in Edom zijn, omdat de Here het zo heeft bevolen. 19Dan zal mijn volk dat in de Negev woont, het berggebied van Edom in bezit nemen. Wie in het laagland wonen, zullen het land van de Filistijnen innemen en weer beslag leggen op de velden van Efraïm en Samaria. En het volk van Benjamin zal Gilead weer in bezit nemen. 20De Israëlitische ballingen zullen terugkeren en het land van de Kanaänieten tot Sarefat in het noorden bezetten. En de mensen uit Jeruzalem die in ballingschap waren in Sefarad in Klein-Azië, zullen terugkeren naar hun vaderland en de steden aan de rand van de Negev veroveren. 21Want verlossers zullen naar de berg Sion komen en heersen over heel Edom. En de Here zal koning zijn!” ’

Nouă Traducere În Limba Română

Obadia 1:1-21

Judecată împotriva Edomului

1Viziunea lui Obadia. Așa vorbește Stăpânul Domn despre Edom:

– Noi am auzit un mesaj de la Domnul.

Un mesager a fost trimis printre neamuri ca să zică:

„Ridicați‑vă! Să pornim la luptă împotriva lui!“

2„Iată, te voi face mic între neamuri!

Vei fi foarte disprețuit!

3Îngâmfarea inimii tale te‑a înșelat,

pe tine care locuiești în crăpăturile stâncii3 Sau: de la Sela, capitala Edomului.,

care ai locuința pe înălțimi,

pe tine care zici în inima ta:

«Cine mă va doborî la pământ?»

4Chiar dacă te‑ai înălța precum vulturul

și ți‑ai așeza cuibul între stele,

și de acolo te voi coborî, zice Domnul.

5Dacă ar intra la tine niște hoți,

niște prădători, în timpul nopții,

(o, cum vei fi de distrus!),

n‑ar fura ei doar cât ar avea nevoie?

Dacă ar veni niște culegători de struguri la tine,

n‑ar lăsa ei câțiva ciorchini neculeși?

6O, cât de răvășit va fi Esau

și cât de căutate vor fi comorile lui ascunse!

7Toți oamenii cu care ai încheiat legământ te vor izgoni până la hotar,

iar oamenii cu care ai făcut pace te vor înșela și te vor învinge.

Cei ce mănâncă pâinea ta vor pune o cursă sub tine7 Sensul acestui vers este nesigur.,

de care nu vei avea cunoștință.

Motivul condamnării Edomului

8În ziua aceea, zice Domnul,

oare nu‑i voi distruge Eu pe înțelepții Edomului

și priceperea din muntele lui Esau?

9Vitejii tăi, Temane9 Teman desemna teritoriul situat la SE de Canaan fiind de multe ori sinonim cu Edom., se vor înspăimânta,

astfel că toți cei din muntele lui Esau

vor fi uciși în măcel.

10Din cauza violenței față de fratele tău Iacov

vei fi acoperit de rușine,

vei fi distrus pentru totdeauna.

11În ziua în care ai stat deoparte,

în ziua în care străinii i‑au capturat averea,

atunci când necunoscuții intrau pe porțile lui

și aruncau sorții pentru Ierusalim,

ai fost și tu ca unul dintre ei!

12N‑ar fi trebuit să privești mulțumit la fratele tău

în ziua nenorocirii lui,

nici să te bucuri de fiii lui Iuda

în ziua nimicirii lor

și nici să te lauzi

în ziua strâmtorării lor!

13N‑ar fi trebuit să intri pe porțile poporului Meu

în ziua nenorocirii lui,

nici să privești mulțumit la necazul acestuia

în ziua nenorocirii sale

și nici să pui mâna pe averea sa

în ziua nenorocirii lui!

14N‑ar fi trebuit să stai la răspântii

pentru a‑i ucide pe fugarii lui,

nici să‑i predai supraviețuitorii

în ziua strâmtorării lui!

Domnul va judeca toate neamurile

15Căci ziua Domnului este aproape

pentru toate neamurile!

Cum ai făcut, așa ți se va face,

și faptele tale se vor întoarce asupra capului tău!

16După cum voi ați băut cupa mâniei16 Vezi Ier. 25:15-29. pe muntele Meu cel sfânt,

tot așa o vor bea neîncetat toate neamurile.

Vor bea, vor înghiți

și vor fi ca și când n‑ar fi existat vreodată.

Israel restaurat

17Dar pe muntele Sion va fi eliberarea!

El va fi sfânt,

iar cei din Casa lui Iacov

își vor lua iarăși în stăpânire proprietățile!

18Casa lui Iacov va fi un foc,

iar Casa lui Iosif – o flacără.

Casa lui Esau va fi o miriște

pe care o vor aprinde și o vor mistui,

și nu va mai rămâne niciun supraviețuitor

al Casei lui Esau, căci Domnul a vorbit!

19Cei din Neghev19 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea (și în 1:20). Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice. vor lua în stăpânire

muntele lui Esau,

iar cei din zona deluroasă19 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei. vor lua în stăpânire

țara filistenilor!

Ei vor lua stăpânire ținutul lui Efraim și ținutul Samariei,

iar Beniamin va lua în stăpânire Ghiladul!

20Fortăreața20 Sensul termenului ebraic este nesigur. aceasta de exilați a fiilor lui Israel,

care sunt în Canaan,

vor lua în stăpânire țara până la Sarepta,20 Sau: fiilor lui Israel / îi va stăpâni pe canaaniți până la Sarepta; sau: Exilații din aceste posesiuni (lit.: fortărețe) aparținând fiilor lui Israel / îi vor stăpâni pe canaaniți până la Sarepta.

iar exilații Ierusalimului, care sunt în Sefarad,

vor lua în stăpânire cetățile din Neghev.

21Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sion

ca să judece muntele lui Esau.

Și Împărăția va fi a Domnului.“