Nehemia roept de Israëlieten ter verantwoording
1In die tijd werd het volk voorgelezen uit de wetten van Mozes. Zij ontdekten daarin de bepaling dat Ammonieten en Moabieten zich niet bij de gemeenschap van God mochten aansluiten. 2De reden van dit verbod was dat zij destijds het volk Israël geen gastvrijheid hadden betoond. Zij hadden zelfs iets veel ergers gedaan: zij hadden Bileam gehuurd om Israël te vervloeken, maar onze God had de vervloeking in een zegen veranderd. 3Meteen nadat deze regel was voorgelezen, werden alle vreemdelingen uit de bijeenkomst verwijderd.
4-5 Enige tijd voor deze gebeurtenis had de priester Eljasib voor zijn vriend Tobia een prachtig vertrek in een van de voorraadkamers laten inrichten. Eljasib was aangesteld als beheerder van de voorraadkamers in de tempel. Vroeger werd die kamer gebruikt als opslagruimte voor spijsoffers, wierook, schalen en ook voor de tienden van het koren, nieuwe wijn en olijfolie. Volgens een bepaling van Mozes was dit alles bestemd voor de Levieten, zangers en poortwachters. De priesters ontvingen andere speciale bijdragen. 6Toen Eljasib dat deed, was ik niet in Jeruzalem, maar in Babel. In het tweeëndertigste regeringsjaar van koning Arthahsasta was ik namelijk teruggekeerd. Later kreeg ik opnieuw toestemming naar Jeruzalem te reizen. 7Bij mijn aankomst in Jeruzalem hoorde ik iets verschrikkelijks: Eljasib had voor Tobia een kamer in het tempelcomplex ingericht! 8Ik was hevig verontwaardigd en smeet alle spullen van Tobia de kamer uit. 9Ik gaf opdracht de kamer grondig schoon te maken en liet daarna de tempelschalen, spijsoffers en de wierook terugzetten.
10Ook hoorde ik nog iets anders: de Levieten hadden niet ontvangen wat hun wettelijk toekwam! Daarom waren zij en de zangers die de erediensten behoorden te leiden, teruggegaan naar hun eigen akkers. 11Onmiddellijk riep ik de leiders ter verantwoording. ‘Waarom wordt de tempel aan zijn lot overgelaten?’ zei ik boos. Toen liet ik alle Levieten terugroepen en droeg hun hun eigenlijke taak weer op. 12Daarna begonnen de mensen uit Juda, net als vroeger het tiende deel van hun koren, nieuwe wijn en olijfolie naar de voorraadkamers van de tempel te brengen. 13Ik gaf de priester Selemja, de geestelijk leider Zadok en de Leviet Pedaja de verantwoordelijkheid voor het beheer over de voorraadkamers. Ik stelde Hanan, de zoon van Zakkur, de zoon van Mattanja, aan als hun helper. Deze vier mannen stonden als zeer betrouwbaar bekend. Het was hun taak de ingekomen bijdragen eerlijk te verdelen onder de Levieten.
14O God, vergeet al het goede niet dat ik gedaan heb voor uw tempel en de eredienst.
15In die tijd zag ik dat sommige Judeeërs op de sabbat in de wijnpersen werkten. Zij haalden ook vrachten koren binnen op hun ezels en lieten hun ezels wijn, druiven, vijgen en andere producten dragen. Zij wilden ze die dag in Jeruzalem verkopen. Ik kwam hiertegen openlijk in verzet. 16Enkele mannen uit Tyrus die in Jeruzalem woonden, boden vis en andere waar te koop aan op de sabbat en er waren mensen die het kochten! 17Toen vroeg ik de leiders van Juda: ‘Waarom schendt u de sabbat? 18Herinnert u zich niet meer dat uw vaders dit ook hebben gedaan en dat onze God daarom al die ellende over ons en onze stad heeft laten komen? Moet ons volk nog strenger worden gestraft, omdat u toestaat dat de sabbat wordt ontheiligd?’
19Ik bepaalde dat vanaf dat moment de stadspoorten moesten worden gesloten zodra het vrijdagavond donker werd. En ze mochten pas weer geopend worden wanneer de sabbat voorbij was. Ik liet de poorten bewaken door een paar van mijn dienaren. Zo wilde ik voorkomen dat op de sabbat koopwaar Jeruzalem kon binnenkomen. 20De handelaars en de andere kooplui overnachtten een- of tweemaal buiten Jeruzalem. 21Maar toen zei ik dreigend: ‘Waarom overnacht u daar bij de muur? Als dat nog één keer voorkomt, laat ik u arresteren!’ Dat was de laatste keer dat zij er op de sabbat waren. 22Daarna gaf ik de Levieten opdracht de reiniging te ondergaan en de poorten te bewaken, zodat niemand meer de sabbat kon schenden. O God, vergeet ook deze goede daad niet! Heb medelijden met mij, want U bent goed en liefdevol!
23In diezelfde tijd zag ik dat enkele Judeeërs waren getrouwd met vrouwen uit Asdod, Ammon of Moab. 24Veel van hun kinderen spraken alleen de taal van Asdod of een of andere vreemde taal, maar kenden geen woord Judees. 25Daarom riep ik ook deze Judeeërs ter verantwoording, vervloekte hen, sloeg enkelen en trok hun haren uit. Ik liet hen bij God zweren dat zij en hun kinderen nooit met niet-Judeeërs zouden trouwen. 26‘Was dit niet precies de aanleiding voor de zonde die koning Salomo beging?’ riep ik uit. ‘Er was op de hele wereld geen vorst zoals hij en God hield veel van hem en maakte hem koning over heel Israël. Maar toch brachten vreemde vrouwen hem ertoe afgoden te aanbidden. 27Denkt u dat wij u zullen toestaan in dezelfde zonde te vervallen? U bent God ongehoorzaam geweest door met vreemde vrouwen te trouwen!’
28Een van de zonen van Jojada, de zoon van de hogepriester Eljasib, was een schoonzoon van de Horoniet Sanballat. Daarom joeg ik hem de tempel uit.
29O God, vergeet niet dat zij het priesterschap en de plechtige beloften van de priesters en de Levieten hebben ontheiligd.
30Zo zuiverde ik ons volk van alle vreemde invloeden en droeg de priesters en Levieten ieder hun eigen taak op. 31Ik zorgde er ook voor dat het hout voor het altaar op vaste tijden werd geleverd en dat men het eerstgeboren vee en de opbrengst van de eerste oogst naar de tempel bracht. O God, vergeet mijn goede daden niet.
Ultimele reforme ale lui Neemia
1În ziua aceea, s‑a citit în auzul poporului din Cartea lui Moise și s‑a găsit scris în ea că amonitului și moabitului le este interzisă pe veci intrarea în adunarea lui Dumnezeu, 2deoarece nu i‑au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine și cu apă, ci l‑au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să‑i blesteme. Cu toate acestea, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare. 3Când au auzit ce spune Legea, i‑au separat de Israel pe toți cei de origine mixtă.
Reforma morală aprofundată
4Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care fusese pus responsabil cu cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia, 5îi pregătise acestuia o încăpere mare, chiar acolo unde se obișnuia mai demult să se pună darurile de mâncare, tămâia, obiectele, zeciuiala din grâne, din must și din ulei, care era rânduită leviților, cântăreților și portarilor, precum și contribuția pentru preoți. 6Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului6 Împăratul persan purta acest titlu, precum și pe cel de împărat al Asiriei.. După o vreme i‑am cerut împăratului învoire 7și am venit la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care‑l făcuse Eliașib, pregătindu‑i lui Tobia o încăpere în curțile Casei lui Dumnezeu. 8M‑am supărat foarte tare și am aruncat afară din încăpere toate lucrurile lui Tobia. 9Am dat porunci să se curățească încăperile și am pus iarăși acolo obiectele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare și tămâia.
10Am mai aflat că leviților nu li se dăduseră părțile cuvenite, astfel încât leviții și cântăreții care făceau lucrarea se întorseseră fiecare în grabă la moșia lui. 11I‑am mustrat pe dregători, zicându‑le: „De ce ați părăsit Casa lui Dumnezeu?“ Apoi i‑am adunat pe leviți și pe cântăreți și i‑am pus din nou la locurile lor. 12Atunci toți cei din Iuda au adus în magazii zeciuiala din grâne, din must și din ulei. 13I‑am numit responsabili peste magazii pe preotul Șelemia, pe scribul Țadok, pe Pedaia, unul dintre leviți, iar pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, l‑am pus ca ajutor al lor, căci aceștia erau considerați demni de încredere. Ei erau responsabili să împartă fraților lor bunurile.
14„Adu‑Ți aminte de mine pentru aceasta, Dumnezeul meu, și nu‑mi uita faptele pe care le‑am făcut pentru Casa lui Dumnezeu și pentru rânduielile de acolo!“
15Tot în zilele acelea am văzut pe unii din Iuda călcând în teasc în ziua de Sabat și pe alții aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri de vin, struguri, smochine și tot felul de poveri, pentru a le aduce la Ierusalim în ziua de Sabat și i‑am mustrat chiar în ziua în care își vindeau mâncarea. 16Mai erau și niște tyrieni care locuiau acolo și care aduseseră pește și tot felul de mărfuri. Ei le vindeau în Ierusalim fiilor lui Iuda în ziua de Sabat. 17I‑am mustrat pe nobilii lui Iuda, zicându‑le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, profanând ziua de Sabat? 18Oare nu așa au făcut și părinții voștri, astfel încât Dumnezeul nostru a adus asupra noastră și asupra cetății acesteia tot necazul acesta? Profanând Sabatul nu faceți decât să aduceți mânie împotriva lui Israel!“
19Când s‑a lăsat întunericul peste porțile Ierusalimului, înainte de Sabat, am poruncit să fie închise porțile. Le‑am spus să nu le deschidă până după Sabat. Am pus la porți pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu se mai aducă poveri în ziua de Sabat. 20Negustorii și vânzătorii de tot felul de mărfuri au înnoptat însă în afara Ierusalimului o dată sau de două ori. 21I‑am mustrat, zicându‑le: „De ce ați înnoptat înaintea zidului? Dacă mai faceți așa, voi pune mâna pe voi!“ Și de atunci n‑au mai venit în ziua de Sabat. 22Le‑am zis leviților care se curățiseră să vină să păzească porțile, ca să sfințească22 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). ziua de Sabat.
„Adu‑Ți aminte de mine și pentru aceasta, Dumnezeul meu, și îndură‑Te de mine, după marea Ta îndurare!“
Condamnarea căsătoriilor mixte
23Tot în zilele acelea i‑am văzut pe iudeii care se căsătoriseră cu femei așdodite, amonite și moabite. 24Jumătate din fiii lor vorbeau limba așdodită și nu știau să vorbească iudaica24 Sau: ebraică., ci doar limba unui popor sau a altuia. 25I‑am mustrat, i‑am blestemat, i‑am lovit pe unii dintre bărbați și le‑am smuls părul. I‑am pus să jure pe Dumnezeu, zicând: „Să nu vă măritați fiicele cu fiii lor și să nu luați de soții pe fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă! 26Oare nu în felul acesta a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era niciun alt rege ca el între toate neamurile și era iubit de Dumnezeul lui. Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul. Totuși, femeile străine l‑au făcut și pe el să păcătuiască. 27Și acum trebuie să mai auzim și despre voi că săvârșiți acest mare rău și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru, căsătorindu‑vă cu femei străine?“
28Unul dintre fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliașib, era ginerele horonitului Sanbalat. Prin urmare, l‑am izgonit de la mine.
29„Adu‑Ți aminte de ei, Dumnezeul meu, pentru faptul că au întinat preoția și legământul preoților și al leviților!“
30I‑am curățit pe preoți și pe leviți de orice străin și i‑am așezat la îndatoririle lor, pe fiecare în slujba lui. 31Am mai făcut rânduială atât cu privire la lemnele aduse ca ofrandă, la vremuri hotărâte, cât și cu privire la primele roade.
„Adu‑Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!“
