Voorschriften betreffende de offers
1Vervolgens zei de Here tegen Mozes: 2‘Als iemand tegen Mij zondigt door te weigeren iets dat hij heeft geleend of gehuurd, terug te geven of door te weigeren iets terug te geven dat hem is toevertrouwd of door roof of door zijn volksgenoot af te persen, 3of door een verloren voorwerp te vinden en daarover te liegen en te zweren dat hij het niet heeft, 4-5 dan zal zo iemand op de dag dat hij schuldig is bevonden aan zoʼn zonde, moeten vergoeden wat hij zich heeft toegeëigend, met een extra boete van een vijfde deel en het teruggeven aan degene die hij heeft benadeeld. Op diezelfde dag zal hij zijn schuldoffer naar de tabernakel brengen. 6Zijn schuldoffer moet een ram zonder gebreken zijn, naar een vastgestelde waarde. 7Hij zal het naar de priester brengen en die zal de zonde waaraan hij schuldig is, verzoenen voor de Here en het zal hem worden vergeven.’
8Toen zei de Here tegen Mozes: 9‘Geef Aäron en zijn zonen de volgende voorschriften betreffende het brandoffer: het brandoffer zal de hele nacht op het vuur van het altaar blijven liggen, terwijl het vuur blijft branden. 10De volgende morgen zal de priester zijn linnen onderkleding en bovenkleding aantrekken en zal hij de as van het brandoffer weghalen en naast het altaar neerleggen. 11Daarna zal hij zijn kleren verwisselen en de as naar een reine plaats buiten het kamp brengen. 12Intussen moet het vuur op het altaar blijven branden, het mag niet uitgaan. De priester moet elke morgen nieuw hout op het vuur leggen en het dagelijkse brandoffer en het vet van het dagelijkse vredeoffer erop verbranden. 13Het vuur op het altaar moet altijd brandende worden gehouden. Het mag niet uitgaan.
14Dit zijn de voorschriften betreffende het spijsoffer: Aärons zonen zullen het voor de ogen van de Here voor het altaar brengen. 15Een van hen zal een handvol nemen—fijn meel, olie en alle wierook—en het verbranden op het altaar als een gedenkoffer voor de Here. Dat zal de Here voldoening geven. 16Nadat de handvol eruit is genomen, zal de rest van het meel en de olie aan Aäron en zijn zonen toebehoren als voedsel. Het moet ongezuurd worden gegeten in de voorhof van de tabernakel. 17Het móet ongezuurd zijn. Ik heb de priesters dit deel van het spijsoffer, dat Mij toebehoort, gegeven. Het is allerheiligst, net als het zondoffer en het schuldoffer. 18Iedere mannelijke afstammeling van Aäron, iedere priester, generatie na generatie, mag dit eten, ieder die ermee in aanraking komt, zal heilig worden.’
19-20 En de Here zei tegen Mozes: ‘Op de dag dat Aäron en zijn zonen tot priester worden gezalfd en gewijd, moeten zij de Here een spijsoffer brengen: 2,2 liter fijn meel, waarvan de ene helft ʼs morgens en de andere helft ʼs avonds moet worden geofferd. 21Het moet op een bakplaat met olijfolie worden gemengd en gebakken en daarna aan de Here worden geofferd. De brandende stukken van het spijsoffer zullen aangenaam zijn voor de Here. 22-23 Als de zonen hun vaders opvolgen als priester, moet dit offer op hun inwijdingsdag worden gebracht. Dit is een regel die altijd van kracht blijft. Dit spijsoffer moet in zijn geheel voor de Here worden verbrand. Niets ervan mag worden gegeten.’
24Toen sprak de Here opnieuw tegen Mozes en zei: 25‘Zeg tegen Aäron en zijn zonen dat dit de voorschriften betreffende het zondoffer zijn: dit offer is allerheiligst en moet voor de ogen van de Here worden geslacht. 26De priester die deze offerdienst uitvoert, zal het vlees van het offer in de voorhof van de tabernakel eten. 27Alleen zij die geheiligd zijn—de priesters—mogen dit vlees aanraken. Alles wat met het vlees in aanraking komt, is geheiligd. Als bloed op de kleren van de priester spat, moet dat kledingstuk op een heilige plaats worden gewassen. 28De stenen pot waarin het vlees is gekookt, moet worden stukgeslagen. Als het vlees in een koperen pot is gekookt, moet die pot worden geschuurd en met water worden omgespoeld. 29Iedere mannelijke priester mag van dit offer eten, maar alleen zij, want het is allerheiligst. 30Geen enkel zondoffer echter, waarvan het bloed de tabernakel is binnengebracht om er in het heiligdom verzoening mee te doen, mag worden gegeten. Het moet in zijn geheel voor de Here worden verbrand.’
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Dacă cineva dintre voi va păcătui și va arăta necredincioșie față de Domnul, înșelându‑l pe semenul său cu privire la un lucru dat lui spre păstrare ori în garanție sau cu privire la un lucru însușit prin jaf, sau asuprindu‑l pe semenul său; 3sau dacă a găsit un lucru pierdut și minte cu privire la el sau dacă face un jurământ fals cu privire la vreunul din aceste lucruri pe care le face omul și astfel păcătuiește, 4deci dacă va păcătui astfel, și prin urmare, se va face vinovat, să dea înapoi lucrul pe care și l‑a însușit prin jaf sau lucrul pe care și l‑a însușit prin asuprire, să înapoieze garanția care i‑a fost încredințată sau lucrul pierdut pe care l‑a găsit 5sau orice lucru despre care a făcut un jurământ fals. Să‑l restituie pe deplin și să mai adauge încă o cincime la valoarea lui. Să‑l dea înapoi semenului său, chiar în ziua în care va aduce jertfa de vinovăție. 6Iar ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără meteahnă din turmă, după aprecierea ta, și să‑l dea preotului. 7Preotul să facă ispășire pentru acesta înaintea Domnului, și el va fi iertat de orice lucru pe care l‑a săvârșit făcându‑se vinovat.“
Instrucțiuni suplimentare pentru aducerea jertfelor – arderea‑de‑tot
8Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 9„Iată ce să le poruncești lui Aaron și fiilor săi: «Cu privire la legea arderii‑de‑tot, aceasta să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața și în felul acesta focul de pe altar să ardă continuu. 10Preotul să se îmbrace cu veșmintele de in după ce și‑a luat izmenele pe el. Să ia cenușa arderii‑de‑tot de pe altar și să o așeze lângă altar. 11Apoi să‑și scoată veșmintele, să‑și ia alte haine și să ducă cenușa într‑un loc curat, în afara taberei. 12Focul de pe altar să continue să ardă și să nu se stingă. În fiecare dimineață preotul să ardă lemne pe altar, să așeze pe ele arderea‑de‑tot și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de pace12 Vezi nota de la 3:1.. 13Focul să ardă continuu pe altar și să nu se stingă deloc.
Darul de mâncare
14Cu privire la legea darului de mâncare, fiii lui Aaron să‑l aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. 15Să ia un pumn din făina aleasă și din untdelemnul pentru darul de mâncare, cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare, și să le ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte de o aromă plăcută Domnului. 16Aaron și fiii săi să mănânce ce va mai rămâne din ea; s‑o mănânce sub formă de turte nedospite într‑un loc sfânt; să le mănânce în curtea Cortului Întâlnirii. 17Să nu fie coapte cu aluat dospit. Aceasta este partea pe care Eu le‑am dat‑o din jertfele Mele mistuite de foc. Ea este preasfântă, la fel ca jertfa pentru păcat și jertfa pentru vină. 18S‑o mănânce fiecare bărbat dintre urmașii lui Aaron. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre, cu privire la jertfele mistuite de foc pentru Domnul. Oricine se va atinge de ele va fi sfânt18 Sau: trebuie să fie sfânt. Textul nu sugerează ideea că un obiect sfânt sfințește un obiect necurat prin atingere, ci condiția ca un lucru adus în proximitatea obiectelor sfinte să fi fost în prealabil consacrat sau sfințit. Vezi și v. 27. Doar prezența lui Dumnezeu poate sfinți un loc (v. 43). Prin atingere se transmite doar necurăția, nu și sfințenia (Hag. 2:12-14). Vezi și nota de la Ex. 13:2..»“
Darul de mâncare al preotului
19Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 20„Iată care este ofranda pe care Aaron și fiii săi o vor aduce Domnului în ziua în care vor primi ungerea: a zecea parte dintr‑o efă20 Vezi nota de la 5:11. de făină aleasă, ca dar de mâncare continuu, jumătate din ea dimineața și jumătate seara. 21Să fie făcută cu untdelemn pe un grătar; s‑o aduci frământată bine. Apoi s‑o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca dar de mâncare de o aromă plăcută Domnului. 22Preotul care va fi uns22 Sau: mare preot. în locul lui Aaron, dintre fiii acestuia, să‑l pregătească în acest fel. Aceasta este o hotărâre veșnică înaintea Domnului: să fie ars în întregime. 23Fiecare dar de mâncare al preotului să fie ars în întregime. Nimic să nu se mănânce din el.“
Jertfa pentru păcat
24Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 25„Vorbește‑le lui Aaron și fiilor săi și spune‑le: «Aceasta este legea jertfei pentru păcat: jertfa pentru păcat să fie înjunghiată înaintea Domnului, în locul în care este înjunghiat animalul pentru arderea‑de‑tot; aceasta este preasfântă. 26S‑o mănânce preotul care aduce jertfa pentru păcat. Să fie mâncată într‑un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. 27Orice se atinge de carnea jertfei va fi sfânt. Dacă va sări sânge pe veșmânt, locul stropit să fie spălat într‑un loc sfânt. 28De asemenea, vasul de pământ în care a fost fiartă jertfa să fie spart, iar dacă a fost fiartă într‑un vas de bronz, să fie frecat și limpezit cu apă. 29Fiecare bărbat dintre preoți să mănânce din ea. Aceasta este o jertfă preasfântă. 30Dar să nu se mănânce nicio jertfă pentru păcat din al cărei sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru facerea ispășirii în Locul Sfânt, ci aceea să fie mistuită în foc.
