Leviticus 13 – HTB & NTLR

Het Boek

Leviticus 13:1-59

Wetten betreffende melaatsheid

1Opnieuw sprak de Here tegen Mozes en Aäron: 2‘Als iemand een zwelling, een uitslag of een lichte plek op zijn huid ziet, kan dat een begin van melaatsheid zijn. Hij moet naar de priester worden gebracht, naar Aäron of een van zijn nakomelingen. 3De priester zal de huidaandoening nader onderzoeken. Als het haar op de plek wit geworden is en het blijkt dat de plek dieper zit dan de huid, is het melaatsheid. Als de priester dat constateert, zal hij hem melaats en onrein verklaren. 4Maar als de plek niet dieper blijkt te zitten dan de huid en het haar erop is niet wit geworden, zal de priester hem zeven dagen in afzondering houden. 5Daarna zal de priester hem opnieuw onderzoeken. Als dan blijkt dat de plek hetzelfde is gebleven en zich niet over de huid heeft uitgebreid, zal de priester hem nog eens zeven dagen in afzondering houden. 6Op de zevende dag zal de priester hem opnieuw onderzoeken. Als dan blijkt dat de plek is weggetrokken en zich niet over de huid heeft uitgebreid, zal de priester hem rein en genezen verklaren, het gaat dan om gewone huiduitslag. Hij zal zijn kleren wassen en rein zijn. 7Maar als de uitslag zich wel over de huid heeft uitgebreid na het derde onderzoek, moet hij zich nog een keer door de priester laten onderzoeken. 8Als de priester bij dat onderzoek constateert dat de uitslag zich over de huid heeft uitgebreid, zal hij hem onrein verklaren, dan is het melaatsheid.

9-11Als iemand de verschijnselen van melaatsheid vertoont, moet hij bij de priester worden gebracht. Als de priester hem onderzoekt en er is een witte zwelling op de huid aanwezig die het haar wit heeft gemaakt of als er wild vlees in de zwelling groeit, is het een duidelijk geval van melaatsheid. De priester zal hem dan niet in afzondering ter observatie houden, want hij is al onrein.

12-13 Maar als de priester ziet dat de melaatsheid is doorgebroken en de hele huid van top tot teen bedekt, zal hij hem rein verklaren, want dan is hij genezen. 14-15 Maar als er wild vlees groeit, moet hij melaats en onrein worden verklaard. Het wilde vlees is het kenmerk van de ziekte. 16-17 Mocht het wilde vlees verdwijnen en de huid wit worden, dan moet hij weer naar de priester gaan. Die zal hem onderzoeken en als blijkt dat hij wit is geworden, zal hij hem rein verklaren. Dan is hij genezen.

18-19 Als iemand een zweer op zijn lichaam heeft gehad die weer is genezen, maar die een witte zwelling of een roodachtig witte plek heeft achtergelaten, moet hij voor onderzoek naar de priester gaan. 20Als de priester bij zijn onderzoek constateert dat het haar op de huid wit is geworden en de zwelling onderhuids zit, zal de priester hem onrein en melaats verklaren. De melaatsheid is dan op de plaats van de zweer uitgebroken. 21Als de priester echter constateert dat het haar op de huid niet wit is en de zwelling niet meer onder de huid zit, maar weggetrokken is, zal hij hem zeven dagen in afzondering houden. 22Als de plek zich na zeven dagen verder over de huid heeft uitgebreid, zal de priester hem melaats en onrein verklaren. 23Maar als de lichte plek op dezelfde plaats is gebleven en zich niet heeft uitgebreid, is dat het litteken van de zweer en zal de priester hem rein en genezen verklaren. 24-25 Als iemand een brandwond heeft opgelopen en het vlees van de wond is roodachtig wit of helemaal wit, moet de priester de wond onderzoeken. Als het haar wit is geworden en het zit onderhuids, is het melaatsheid die in de brandwond is uitgebroken en de priester zal hem melaats en onrein verklaren. 26Maar als de priester de plek onderzoekt en deze is oppervlakkig en er blijkt geen wit haar op te zitten, zal de priester hem zeven dagen in afzondering houden. 27Op de zevende dag zal de priester hem opnieuw onderzoeken. Als de plek zich verder over de huid heeft uitgebreid, zal de priester hem melaats en onrein verklaren. 28Als de lichte plek echter hetzelfde is gebleven en zich niet over de huid heeft verspreid maar is afgenomen, is het de zwelling van de brandwond. De priester zal hem genezen verklaren, want het is het litteken van de brandwond.

29-30 Als een man of een vrouw een zere plek op het hoofd of op de kin heeft, moet de priester die plek onderzoeken. Als de plek onderhuids zit en er zit dun, geel haar op, zal de priester hem onrein verklaren, het is dan melaatsheid van het hoofd of de kin. 31Als de priester echter constateert dat de aangetaste plek niet onderhuids zit en er zich geen zwart haar op bevindt, moet hij de man of de vrouw zeven dagen in afzondering houden. 32-33 Na die zeven dagen moet hij de plek opnieuw onderzoeken en als dan blijkt dat de plek zich niet heeft uitgebreid en er geen geel haar op zit en de plek niet onderhuids zit, moet hij zich scheren zonder de uitslag aan te raken. De priester zal hem daarna weer zeven dagen in afzondering houden. 34Op de zevende dag moet hij hem weer onderzoeken en als dan blijkt dat de plek zich niet heeft uitgebreid en niet onderhuids zit, zal de priester hem genezen verklaren en hij zal zijn kleren wassen en rein zijn. 35-36 Maar als de plek zich later toch weer uitbreidt, zal de priester hem weer onderzoeken en zonder af te wachten of er geel haar groeit, zal de priester hem onrein verklaren, want hij is dan melaats. 37Maar als de plek even groot is gebleven en er zwart haar op groeit, is hij genezen en niet melaats. De priester zal hem rein verklaren. 38Als een man of een vrouw witte blaren op de huid heeft, moeten zij dit aan de priester laten zien. 39Als de priester ziet dat deze plekken slinken, is het geen melaatsheid, maar een gewone huidinfectie. 40Als een man zijn haar op zijn kruin verliest, wordt hij gewoon kaal en is hij niet onrein. 41Als zijn hoofdhaar van voren uitvalt, wordt hij daar gewoon kaal en is hij niet onrein. 42-44Maar als op de kale kruin of op het kale voorhoofd een roodachtige witte zwelling aanwezig is, is hij daar melaats en moet de priester hem onrein verklaren.

45Ieder bij wie melaatsheid is geconstateerd, moet zijn kleren scheuren, blootshoofds lopen en zijn bovenlip bedekken. Overal waar hij loopt, moet hij roepen: “Melaats, melaats!” 46Zolang de ziekte duurt, is hij onrein en moet hij buiten het kamp blijven.

47-48 Als het vermoeden bestaat dat in een linnen of wollen kleed of weefsel, in een stuk leer of een leren voorwerp melaatsheid zit en de aangetaste plek is groenachtig of roodachtig, 49kan het melaatsheid zijn en moet het voorwerp voor onderzoek naar de priester worden gebracht. 50De priester zal het voorwerp zeven dagen in afzondering houden. 51Op de zevende dag zal hij het voorwerp opnieuw onderzoeken. 52Als de plek zich heeft uitgebreid, is het een besmettelijke melaatsheid en moet het wollen, linnen of leren voorwerp worden verbrand, want het is onrein. 53-54 Maar als bij het tweede onderzoek blijkt dat de plek zich niet heeft uitgebreid, zal de priester opdracht geven het verdachte voorwerp te wassen en het daarna nog eens zeven dagen in afzondering te houden. 55Als na die zeven dagen de plek niet van kleur is veranderd, al heeft ze zich niet uitgebreid, dan is het melaatsheid en moet het voorwerp worden verbrand, want het is dan door en door geïnfecteerd. 56Als de priester echter constateert dat de plek na het wassen minder is geworden, moet hij de plek uit de stof of uit het leer wegsnijden. 57Als daarna opnieuw plekken verschijnen op het voorwerp, is het zeker melaatsheid en moet het worden verbrand. 58Maar als na het wassen verder niets gebeurt, mag het voorwerp na een tweede wasbeurt weer worden gebruikt.

59Dit zijn de voorschriften betreffende melaatsheid in een weefsel of in een voorwerp van leer, zodat iedereen weet wanneer het rein of onrein is.’

Nouă Traducere În Limba Română

Leviticul 13:1-59

Reglementarea curăției în bolile infecțioase ale pielii

1Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 2„Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupție sau o pată albă, care poate să devină o rană infecțioasă2 Ebr.: tsara’at, termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră. Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în text nu se potrivesc maladiei lui Hansen [peste tot în capitol]. pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii săi, preoții. 3Preotul să se uite la rana de pe pielea trupului, iar dacă părul din rană s‑a făcut alb, și rana este mai adâncă decât pielea trupului său, atunci este o rană infecțioasă. După ce preotul s‑a uitat la el, să‑l declare necurat. 4Dar dacă pata este albă pe pielea trupului său și nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s‑a făcut alb, atunci preotul să‑l închidă4 Cu sensul de a izola [peste tot în capitol]. pe cel ce are rana șapte zile. 5În a șaptea zi preotul să se uite la el. Dacă i se va părea că rana a stat pe loc și nu s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l închidă încă șapte zile. 6În ziua a șaptea preotul să se uite la el a doua oară, iar dacă rana a mai scăzut și nu s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l declare curat, căci este doar o erupție. El să‑și spele hainele și va fi curat. 7Dacă erupția se întinde pe piele după ce omul s‑a arătat preotului pentru curățirea lui, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. 8Preotul să se uite, și dacă erupția s‑a întins pe piele, preotul să‑l declare necurat, căci are o rană infecțioasă.

9Dacă cineva are o rană infecțioasă, să fie adus la preot. 10Preotul să se uite, și dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca și părul să devină alb, iar în umflătură este și o urmă de carne vie, 11atunci pe pielea trupului acelui om se află o rană infecțioasă veche. Preotul să‑l declare necurat; să nu‑l închidă, pentru că este necurat.

12Dar dacă rana infecțioasă erupe pe piele și acoperă toată pielea, din creștet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, 13acesta să se uite, iar dacă rana infecțioasă i‑a acoperit tot trupul, atunci va trebui să‑l declare curat pe cel ce are rana. El este curat deoarece toată rana s‑a făcut albă.13 Vezi nota de la v. 2. Aici poate fi vorba despre psoriazis sau despre vitiligo, boli netransmisibile. Sau, este posibil să facă aluzie la crusta pe care cicatrizarea rănii a lăsat‑o ori la albeața rănii lăsate în urma căderii crustei. 14Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. 15Preotul să se uite la carnea vie și să‑l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este o rană infecțioasă. 16Dacă însă carnea cea vie se va schimba și va deveni albă, el trebuie să vină la preot. 17Preotul să se uite la el, iar dacă rana s‑a făcut albă, atunci preotul să‑l declare curat pe cel ce are rana. El este curat.

18Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s‑a vindecat, 19iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb‑roșiatic, omul acela să se arate preotului. 20Preotul să se uite, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea și dacă părul s‑a făcut alb, preotul să‑l declare necurat; este o rană infecțioasă care a erupt în bubă. 21Dar dacă preotul se uită la ea și părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să‑l închidă șapte zile. 22Dacă, în cele din urmă, se întinde pe piele, preotul să‑l declare necurat; este o rană infecțioasă. 23Dar dacă pata rămâne într‑un loc și nu se întinde, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să‑l declare curat.

24Dacă un om are o arsură pe piele și carnea vie a arsurii devine o pată alb‑roșiatică sau albă, 25preotul să se uite la ea, iar dacă părul de pe pată s‑a făcut alb și pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană infecțioasă care a erupt în arsură. Preotul să‑l declare necurat, căci are o rană infecțioasă. 26Dar dacă preotul vede că nu este păr alb în pată și că ea nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, atunci preotul să‑l închidă șapte zile. 27În a șaptea zi, preotul să se uite la el, și dacă pata s‑a întins pe piele, atunci preotul să‑l declare necurat. Este o rană infecțioasă. 28Dar dacă pata a rămas pe loc și nu s‑a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o umflătură de la arsură. Preotul să‑l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii.

29Dacă un bărbat sau o femeie are o rană pe cap sau la barbă, 30preotul să se uite la rană. Dacă este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea este gălbui și subțire, preotul să‑l declare necurat; este o eczemă, o rană infecțioasă a capului sau a bărbii. 31Dacă preotul vede că rana eczemei nu este mai adâncă decât pielea și nu este păr negru pe ea, atunci preotul să‑l închidă timp de șapte zile pe cel ce are eczema. 32În cea de‑a șaptea zi, preotul să se uite la rană. Dacă eczema nu s‑a întins, nu are păr gălbui pe ea și nu este mai adâncă decât pielea, 33atunci omul acela să se radă, dar nu și acolo unde este eczema. Preotul să‑l închidă încă șapte zile pe cel ce are eczema. 34În cea de‑a șaptea zi, preotul să se uite la eczemă. Dacă eczema nu s‑a întins pe piele și nu este mai adâncă decât pielea, atunci preotul poate să‑l declare curat. El să‑și spele hainele și va fi curat. 35Dar dacă se pare că eczema s‑a întins pe piele după ce a fost declarat curat, 36preotul să se uite la el din nou. Dacă într-adevăr eczema s‑a întins pe piele, preotul nu va mai trebui să se uite după păr gălbui; omul acela este necurat. 37Dacă vede că eczema a stat totuși pe loc și că a crescut păr negru pe ea, înseamnă că eczema s‑a vindecat. Omul acela este curat și, prin urmare, preotul să‑l declare curat.

38Dacă un bărbat sau o femeie au pete pe pielea trupului, pete albe, 39preotul să se uite, iar dacă petele de pe pielea trupului sunt de un alb gălbui, acestea nu sunt decât niște pete care au erupt pe piele; el este curat.

40Dacă unui om îi cade părul de pe cap, el devine pleșuv, dar este curat. 41Dacă îi cade părul de pe partea din față a capului, el devine pleșuv, dar este curat. 42Însă dacă pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului, va apărea o pată de culoare alb‑roșiatică, atunci aceasta este o rană infecțioasă. Ea a erupt pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului. 43Preotul să se uite la el, iar dacă pe partea pleșuvă, în partea din față sau din spate a capului, umflătura rănii este de un alb‑roșiatic care seamănă cu rana infecțioasă de pe pielea trupului, 44atunci el este infectat, este necurat. Preotul să‑l declare necurat, căci are o rană pe cap. 45Cel infectat cu o astfel de rană să poarte haine sfâșiate, să umble cu capul gol45 Sau: cu părul ciufulit., să‑și acopere barba și să strige: «Necurat! Necurat!» 46El va fi necurat atât timp cât are rana; este necurat. Să trăiască singur, iar locuința lui să‑i fie în afara taberei.

Reglementarea curăției în cazul mucegaiului

47Dacă va apărea o pată infecțioasă47 Ebr.: nega’ tsara’at, aceeași sintagmă tradusă în v. 2 cu rană infecțioasă (vezi nota de la v. 2). Aici este vorba, desigur, despre mucegai [peste tot în capitol]. pe îmbrăcăminte, pe o haină de lână sau de in, 48pe o țesătură sau pe o bătătură de in ori de lână, pe o piele sau pe un lucru din piele, 49dacă pata de pe haină, de pe piele sau de pe vreun lucru din piele, de pe țesătură sau de pe bătătură, va fi de culoare verzuie sau roșiatică, atunci aceasta este o pată infecțioasă și trebuie arătată preotului. 50Preotul să se uite la pată și să închidă șapte zile materialul pe care este pata. 51În ziua a șaptea să se uite la pată, iar dacă aceasta s‑a întins pe haină sau în țesătură sau în bătătură, pe piele sau pe ceva din piele, atunci este o pată infecțioasă permanentă; lucrul acela este necurat. 52Să ardă haina, țesătura sau bătătura de lână ori de in sau orice altceva din piele, pentru că este o infecție permanentă; materialul să fie ars în foc.

53Dar dacă preotul se uită, și pata nu s‑a întins pe haină sau în țesătură sau în bătătură sau pe vreun lucru din piele, 54atunci preotul să poruncească să se spele materialul pe care este pata și să‑l închidă încă șapte zile. 55Preotul să se uite la materialul cu pata după ce acesta a fost spălat. Dacă pata nu și‑a schimbat culoarea, chiar dacă pata nu s‑a întins, materialul este necurat. Să‑l ardeți în foc, căci pata continuă să roadă, fie înăuntru, fie în afară. 56Însă dacă preotul vede că pata s‑a micșorat după ce a fost spălată, atunci va trebui să o rupă din haină, din țesătură, din bătătură sau din piele. 57Dacă apare din nou pe haină sau pe țesătură sau pe bătătură sau pe vreun lucru din piele, înseamnă că se întinde. Să ardeți în foc lucrul pe care este pata. 58Dar haina, țesătura, bătătura sau orice altceva din piele, de pe care pata dispare atunci când o spălați, să fie spălată încă o dată, iar apoi va fi curată.

59Aceasta este legea pentru pata infecțioasă de pe o haină de lână sau in, de pe țesătură, de pe bătătură sau de pe vreun lucru din piele, pentru a hotărî dacă sunt curate sau necurate.“