De ziekte van Job
1De engelen verschenen opnieuw voor de Here en Satan was er ook weer bij. 2‘Waar komt u nu vandaan?’ wilde de Here van Satan weten. ‘Ik heb een tocht over de aarde gemaakt,’ was Satans antwoord. 3‘En, hebt u nu op mijn dienaar Job gelet?’ vroeg de Here. ‘Hij is een voortreffelijk man, hij heeft ontzag voor God en gaat het verkeerde uit de weg. Hij heeft zijn geloof in Mij behouden, ondanks dat u Mij overhaalde u toe te staan hem zonder reden kwaad te doen.’ 4-5 ‘Zijn eigen huid is hem het meeste waard,’ vond Satan. ‘Een mens zal alles doen om zijn leven te redden. Laat hem maar eens goed ziek worden, dan vervloekt hij U midden in uw gezicht!’ 6‘Doe met hem wat u wilt,’ antwoordde de Here, ‘maar laat hem in leven.’
7Satan verliet de Here en trof Job met vreselijke zweren. Van top tot teen zat hij onder. 8Job pakte een potscherf om zich mee te krabben en ging buiten de poort midden in het stof en vuil zitten. 9Zijn vrouw zei tegen hem: ‘Blijf je nog steeds zo gelovig, ondanks alles wat je moet meemaken? Vervloek God toch en sterf!’ 10Maar hij antwoordde: ‘Dat is dom gepraat. Verwachten wij alleen maar goede dingen uit de hand van God en nooit tegenslag of moeilijke dingen?’ Ondanks al deze tegenslagen kwam er geen verkeerd woord over Jobs lippen.
11Toen drie vrienden van Job hoorden van het leed dat hem getroffen had, spraken zij af naar hem toe te gaan om hem te troosten en te bemoedigen. Het waren Elifaz uit Teman, Bildad uit Suach en Zofar uit Naäma. 12Job was zo veranderd dat zij hem van een afstand nauwelijks herkenden. Luid huilend scheurden zij hun kleren en gooiden stof in de lucht om hun verslagenheid kenbaar te maken. 13Zeven dagen en nachten zaten zij zwijgend bij hem op de grond. Niemand zei iets, want zij beseften dat zijn verdriet zo groot was dat woorden tekortschoten.
Al doilea necaz al lui Iov
1Într‑o altă zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan a venit și el în mijlocul lor pentru a se înfățișa înaintea Domnului.
2Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan I‑a răspuns, zicând:
– De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe el.
3Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– L‑ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru și drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Chiar și acum, el rămâne neclintit în integritatea lui, deși M‑ai stârnit împotriva lui ca să‑l distrug fără motiv.
4Atunci Satan I‑a răspuns Domnului, zicând:
– Piele pentru piele4 Posibil un proverb, folosit în contextul trocului, al schimbului de piei de animale; probabil Satan se referă aici la faptul că, atât timp cât Dumnezeu nu S‑a atins de Iov însuși, atitudinea acestuia nu este deloc lăudabilă, poate este chiar o încercare egoistă de a se proteja pe sine.! Omul dă tot ce are pentru viața sa. 5Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de oasele lui și de carnea lui, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față!
6Domnul i‑a zis lui Satan:
– Iată, ți‑l dau pe mână, numai cruță‑i viața!
7Satan a ieșit din prezența Domnului și l‑a lovit pe Iov cu bube dureroase din talpa piciorului până‑n creștetul capului. 8Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine și s‑a așezat în cenușă.
9Atunci soția lui i‑a zis:
– Încă rămâi neclintit în integritatea ta? Blestemă‑L pe Dumnezeu și mori!
10El i‑a răspuns:
– Vorbești ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?
În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc cu buzele sale.
Cei trei prieteni ai lui Iov
11Trei prieteni de‑ai lui Iov, Elifaz temanitul, Bildad șuhitul și Țofar naamatitul, au auzit de nenorocirea care s‑a abătut asupra lui și s‑au înțeles să meargă împreună la el, ca să‑l compătimească și să‑l mângâie. 12Ridicându‑și ochii de departe, nu l‑au mai recunoscut. Ei și‑au ridicat glasul și au plâns. Fiecare și‑a sfâșiat mantia și au aruncat cu țărână spre cer, deasupra capetelor lor. 13Și au șezut lângă el pe pământ timp de șapte zile și șapte nopți. Ei nu i‑au spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea îi era foarte mare.
