De ontfermende liefde van God
1Wie komt daar vanuit Edom aan, uit de stad Bosra, in zijn prachtige donkerrode kledij? Wie is dat in zijn koninklijke gewaden, rustig voortlopend met grootse kracht? ‘Ik ben het, de Here, die uw heil aankondigt, degene die de macht heeft u te redden!’ 2‘Waarom is uw kleding zo rood als van iemand die in de wijnpers de druiven uitperst?’ 3‘Ik heb de wijnpers alleen getreden. Er was niemand die Mij hielp. In mijn toorn heb Ik mijn vijanden als druiven vertrapt. In mijn toorn vertrapte Ik mijn tegenstanders. U ziet hun bloed op mijn kleding. 4Want de tijd is aangebroken dat Ik mijn volk moet wreken, het uit de handen van zijn onderdrukkers moet verlossen. 5Ik keek maar niemand kwam het te hulp, Ik was verbaasd en geschokt. Daarom voerde Ik de wraak alleen uit, zonder hulp velde Ik de vonnissen. 6Ik vernietigde de heidense volken in mijn toorn, Ik bracht hen aan het wankelen en liet hen neerstorten.’
7Ik zal vertellen over de ontfermende liefde van God. Ik zal Hem loven voor alles wat Hij heeft gedaan, ik zal mij verheugen over zijn goedheid tegenover Israël die Hij haar betoonde in zijn genade en liefde.
8Hij zei: ‘Zij zijn toch van Mij, mijn eigen kinderen zullen mijn vertrouwen niet opnieuw beschamen.’ En Hij werd hun redder. 9In al hun onderdrukking werd Hij Zelf onderdrukt en Hij redde hen in eigen persoon. In zijn liefde en medelijden verloste Hij hen, tilde hen op en droeg hen door de jaren heen. 10Maar zij kwamen in opstand tegen Hem en deden zijn Heilige Geest verdriet. Daarom werd Hij hun vijand en vocht Hij persoonlijk tegen hen.
11Toen herinnerden zij zich de dagen van weleer, toen Gods dienaar Mozes zijn volk uit Egypte wegleidde en zij riepen: Waar is Hij die Israël door de zee voerde, met Mozes als hun herder? Waar is de God die zijn Heilige Geest stuurt om onder zijn volk te wonen? 12Waar is Hij wiens machtige kracht de zee voor hen splitste, toen Mozes zijn hand ophief en zijn reputatie voor eeuwig vestigde? 13Wie leidde hen over de bodem van de zee? Net als paarden die door de woestijn rennen, struikelden zij niet. 14Als grazend vee in de dalen, zo gaf de Geest van de Here hun rust. O Here, op die manier bezorgde U Zichzelf een geweldige naam. 15Kijk vanuit de hemel neer en zie ons vanuit uw heilige, glorieuze verblijfplaats. Waar is uw liefde voor ons die U altijd liet zien? Waar zijn nu uw kracht, uw genade en uw medelijden? 16U bent immers nog steeds onze Vader! Abraham en Jakob kennen ons niet, maar U blijft onze vader, onze verlosser van oudsher. 17O Here, waarom liet U ons afdwalen van uw wegen in onze onbuigzaamheid, zodat wij zondigden en ons tegen U keerden? Kom terug en help ons, want wij, die uw eigendom zijn, hebben U zo nodig. 18Hoe kort hebben wij Jeruzalem maar in bezit gehad! En nu hebben onze vijanden haar verwoest. 19O God, waarom behandelt U ons alsof wij uw volk niet zijn, als een heidens volk dat U nooit ‘Here’ noemde?
Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării
1– Cine este Acesta, Care vine din Edom,
Care vine cu hainele roșii din Boțra?!
Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos,
pășind atât de plin de putere?!
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
și Care am putere să izbăvesc!
2– De ce‑Ți sunt hainele roșii
și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc?
3– Eu singur am călcat în teasc,
iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine.
Le‑am călcat în mânia Mea,
le‑am călcat în picioare în furia Mea.
Sângele lor Mi‑a stropit hainele,
astfel că pe toate Mi le‑am pătat.
4Căci ziua răzbunării era în inima Mea
și anul răscumpărării Mele sosise.
5M‑am uitat și nu era nimeni să Mă ajute;
am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine;
prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie
și mânia Mea M‑a sprijinit.
6Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
le‑am îmbătat în furia Mea
și le‑am vărsat sângele pe pământ.
Laudă și mărturisire
7Voi vesti îndurările Domnului
și isprăvile Domnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi.
Voi vesti marea Lui bunătate
față de Casa lui Israel,
pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale
și potrivit bogăției îndurării Lui.
8El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu,
fiii care nu vor trăda“;
și astfel El a devenit Mântuitorul lor.
9Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,9 Lit.: În tot necazul lor, pentru El [a fost] necaz.
iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit.
În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat;
i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime.
10Dar ei s‑au răzvrătit
și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S‑a făcut dușmanul lor
și a luptat El Însuși împotriva lor.
11Atunci ei și‑au adus aminte11 Sau: Fie ca El să‑Și aducă aminte. de zilele străvechi,
când Moise Îi conducea poporul.
Unde este Acela Care i‑a scos din mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
12Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț
la dreapta lui Moise,
Acela Care a despărțit apele înaintea lor
pentru a‑Și face un renume veșnic,
13Acela Care i‑a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
ei nu s‑au împiedicat
14și asemenea unor vite care coboară în vale,
așa i‑a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul,
pentru a‑Ți face un Nume măreț.
15Privește din ceruri și vezi,
din Locuința Ta sfântă și măreață!
Unde‑Ți sunt râvna și puterea?
Fiorul Tău lăuntric și mila Ta
s‑au retras de la mine.
16Totuși, Tu ești Tatăl nostru,
chiar dacă Avraam nu ne cunoaște,
chiar dacă Israel nu ne recunoaște;
Tu, Doamne, ești Tatăl nostru,
din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“!
17De ce, Doamne, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
De ce ne‑ai împietrit inimile,
ca să nu mai avem teamă de Tine?
Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire!
18Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale;
vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș.
19Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai,
ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.19 Sau: Suntem ai Tăi din vechime; / peste ei însă nu ai stăpânit, / iar ei nu au purtat Numele Tău.
