Jesaja 59 – HTB & NTLR

Het Boek

Jesaja 59:1-21

Zonde als oorzaak

1Luister! De Here is niet te zwak om u te redden. En Hij is ook niet plotseling doof geworden! Hij hoort u wel als u roept! 2Het probleem is echter dat uw zonden u gescheiden houden van God. Vanwege de zonde heeft Hij zijn gezicht van u afgekeerd en wil Hij niet meer luisteren. 3Want uw handen zijn moordenaarshanden en uw vingers zijn bevuild door de zonde, u liegt en bedriegt. 4Niemand wil eerlijk en oprecht zijn. De dingen die u voor de rechtbank beweert, berusten op leugens, u besteedt uw tijd aan het uitbroeden van slechte plannen en de uitvoering ervan. 5Uw boze plannen zijn als eieren van een adder. Als zij worden uitgebroed, komt er een giftige slang uit voort. 6Uw zonden zijn als spinnenwebben waarvan geen kleding kan worden gemaakt. Alles wat u doet, is doortrokken van zonde, geweld is uw belangrijkste kenmerk. 7Uw voeten snellen naar de zonde en er wordt gemakkelijk onschuldig bloed vergoten, uw gedachten zijn uitsluitend op zonden gericht. Waar u ook gaat, laat u een spoor van ellende en dood achter. 8U weet niet wat werkelijke vrede is, noch wat het betekent rechtvaardig en goed te zijn, u doet voortdurend kwaad en zij die u volgen, zullen geen vrede kennen, net zomin als u.

9Daarom is het recht ver van ons, gerechtigheid wordt niet bij ons gevonden. Wij zien uit naar het licht, maar de duisternis houdt ons gevangen. Wij verwachten uitzicht, maar rondom ons is de nacht. 10Als blinden tasten wij langs de wand. Wij zoeken houvast als mensen die geen ogen hebben. Midden op de dag struikelen wij alsof het donker is. Wij zwerven in de wildernis en lijken sprekend op doden. 11Wij allen grommen als hongerige beren, wij maken geluiden als het gekir van duiven. Wij hopen dat ons recht zal worden gedaan, maar het gebeurt niet. Wij hopen op redding, maar ook die blijft uit. 12Want onze zonden blijven zich opstapelen voor de rechtvaardige God en getuigen tegen ons. Ja, wij weten wat een zondaars wij zijn.

13Wij kennen onze ongehoorzaamheid. Wij hebben de Here, onze God, verloochend. Wij weten hoe opstandig en oneerlijk wij zijn, want wij kiezen onze leugens met zorg. 14Onze gerechtshoven doen de rechtvaardige onrecht, eerlijkheid is een onbekend verschijnsel voor ons. De waarheid valt dood neer in de straten en oprechtheid heeft geen enkele waarde. 15Ja, de waarheid is verdwenen en iemand die het verkeerde nalaat, wordt al snel aangevallen.

De Here zag al de boosheid en het was verkeerd in zijn ogen, omdat niemand voor het recht opkwam. 16Hij zag dat niemand u hielp en vroeg Zich af waarom niemand tussenbeide kwam. Daarom ondernam Hij Zelf stappen om u te redden door zijn machtige kracht en gerechtigheid. 17Hij deed de gerechtigheid aan als pantser en zette de helm van het heil op zijn hoofd. Hij kleedde Zich met een mantel van vergelding en toorn. 18Hij zal zijn vijanden hun slechte daden betaald zetten, toorn voor zijn tegenstanders in verre landen. 19En uiteindelijk zullen zij de naam van God van oost tot west vrezen en verheerlijken. Want Hij zal komen als een vloedgolf, voortgedreven door de adem van de Here. 20Hij komt als bevrijder naar Sion, naar alle nakomelingen van Jakob die zich van de zonde hebben afgekeerd. 21‘Dit verbond sluit Ik met hen,’ zegt de Here, ‘mijn Geest, die op u rust, zal u niet verlaten, ook de woorden die u namens Mij spreekt, zullen steeds bij u zijn. Ook bij uw kinderen en kleinkinderen, voor altijd en eeuwig.’

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 59:1-21

Păcat, căință și mântuire

1Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă să izbăvească,

nici urechea Lui prea surdă ca să audă,

2ci nelegiuirile voastre v‑au separat

de Dumnezeul vostru

și păcatele voastre I‑au ascuns fața de voi,

astfel că nu vă aude.

3Căci mâinile vă sunt mânjite cu sânge

și degetele cu nelegiuire;

buzele voastre spun minciuni

iar limba voastră murmură nedreptate.

4Nimeni nu cheamă la dreptate,

niciunul nu judecă cu credincioșie,

ci se încred în deșertăciune și spun minciuni,

zămislesc necaz și dau naștere la nelegiuire.

5Clocesc ouă de vipere

și țes pânză de păianjen.

Oricine le mănâncă ouăle moare,

iar dacă vreunul este spart, iese o viperă.

6Pânzele lor nu pot sluji ca îmbrăcăminte

și ei nu se pot acoperi cu ceea ce au făcut.

Faptele lor sunt niște fapte nelegiuite

și numai acte de violență se află în mâinile lor.

7Picioarele lor aleargă spre rău

și se grăbesc să verse sânge nevinovat;

gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii,

iar pe căile lor se află prăpădul și distrugerea.

8N‑au cunoscut calea păcii

și dreptatea nu se află pe potecile lor.

Au strâmbat cărările pe care pășesc,

astfel că nimeni care umblă pe ele nu cunoaște pacea.

9De aceea judecata dreaptă se află departe de noi

și dreptatea nu ajunge până la noi.

Așteptăm lumina, dar iată că nu este decât întuneric;

așteptăm strălucirea, dar umblăm în beznă.

10Bâjbâim ca niște orbi de‑a lungul unui zid,

bâjbâim ca niște oameni fără vedere;

ne împiedicăm la amiază ca pe‑nserate

și între cei puternici suntem ca niște morți.

11Mormăim cu toții ca niște urși

și ne jelim ca niște porumbei.

Așteptăm justiția, dar aceasta nu există;

așteptăm izbăvirea, dar ea este departe de noi.

12Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta

și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră.

Ne purtăm fărădelegile cu noi

și ne cunoaștem nelegiuirile.

13Ne‑am răzvrătit și am înșelat împotriva Domnului,

ne‑am întors de la a‑L urma pe Dumnezeul nostru,

am vorbit de asuprire și de apostazie,

am plănuit și am rostit din inimă

cuvinte mincinoase.

14Astfel, justiția este îndepărtată

și dreptatea stă la distanță,

căci adevărul se împiedică în piață

și onestitatea nu poate intra.

15Adevărul nu este de găsit

și cel ce se îndepărtează de rău devine o pradă.

Domnul a văzut și nu I‑a plăcut

că nu mai era justiție.

16El a văzut că nu era nimeni,

a fost uimit că nu era nimeni care să mijlocească,

așa că brațul Său I‑a adus izbăvire

și dreptatea Sa L‑a sprijinit.

17S‑a îmbrăcat cu dreptatea precum cu o platoșă

și Și‑a pus pe cap coiful mântuirii;

S‑a îmbrăcat cu hainele răzbunării

și S‑a înfășurat cu râvna precum cu o mantie.

18Va răsplăti fiecăruia după faptele lui:

vrăjmașilor Săi le va da mânie

și dușmanilor Săi – răsplata cuvenită.

Le va da insulelor răsplata cuvenită.

19Așa că, cei din apus se vor teme de Numele Domnului,

iar cei de la răsăritul soarelui se vor teme de slava Lui.

Căci El va veni ca un râu puternic,

condus de Duhul19 Sau: vântul. Domnului.19 Sau: Lui. / Când vrăjmașul va veni ca un potop, / Duhul Domnului îl va pune pe fugă.

20„Răscumpărătorul va veni în Sion,

la cei din Iacov, care se întorc de la fărădelege, zice Domnul.

21Cât despre Mine, acesta este legământul Meu cu ei, zice Domnul: «Duhul Meu, Care este peste tine și cuvintele Mele, pe care le‑am pus în gura ta, nu se vor mai îndepărta din gura ta, din gura seminței tale sau din gura urmașilor seminței tale, zice Domnul, de acum și pentru totdeauna.»