Gods overwinning op koning Og
1‘Daarna trokken wij in de richting van het land Basan, waar Og koning was. Hij rukte op met zijn hele leger en raakte slaags met ons bij Edreï. 2Maar de Here zei mij dat wij niet bang voor hem hoefden te zijn. “Zijn hele volk en al zijn land geef Ik u,” zei de Here mij. “U moet met hem hetzelfde doen als met koning Sichon van de Amorieten bij Chesbon.” 3De Here hielp ons in de strijd tegen koning Og en zijn volk en wij doodden hen allen. 4Wij veroverden al zijn zestig steden, de hele streek van Argob in het koninkrijk van Og in Basan. 5Het waren zestig sterke steden met hoge muren en stevige poorten, plus nog veel onversterkte steden. 6Wij vernietigden alle steden volledig, net zoals bij koning Sichon van Chesbon. De hele bevolking werd gedood: mannen, vrouwen en kinderen. 7Alleen het vee en de buit hielden wij voor onszelf. 8Wij hadden toen het hele gebied van de twee Amoritische koningen ten oosten van de Jordaan in handen, een gebied dat zich uitstrekt van het dal van de Arnon tot aan de berg Hermon. 9De Sidoniërs noemden de berg Hermon Sirjon en de Amorieten Senir. 10We hadden toen alle steden op de hoogvlakte veroverd en bezetten Gilead en Basan tot aan de steden Salcha en Edreï. 11Koning Og van Basan was de laatste van de Refaïeten. Zijn bed, dat wordt bewaard in Rabba, een Ammonitische stad, was van ijzer en was ruim vier meter lang en bijna twee meter breed. 12De stammen Gad en Ruben gaf ik dit veroverde gebied, dat begint bij Aroër aan de Arnon, en de helft van de berg Gilead, met de daarbij behorende steden. 13De halve stam van Manasse kreeg de rest van Gilead en het voormalige koninkrijk van koning Og, de streek van Argob. (Basan wordt soms het Land van de Reuzen genoemd). 14De familie van Jaïr, van de halve stam Manasse, kreeg de hele streek van Argob (Basan) tot aan het gebied van de Gesurieten en Maächatieten. Zij noemden hun gebied naar zichzelf, Havvoth-Jaïr (Dorpen van Jaïr). Zo heet het nu nog. 15Gilead gaf ik aan de familie Machir. 16De stammen Ruben en Gad ontvingen het gebied dat zich uitstrekte van de Jabbok in Gilead (die de grens met de Ammonieten vormde) tot het midden van het dal van de Arnon. 17Zij kregen ook de Arabah (ook wel Vlakte genoemd) in het westen aan de Jordaan grenzend, van Kinneret tot de berg Pisga en de Zoutzee (ook wel de Zee der Vlakte genoemd). 18Toen herinnerde ik de stammen Gad en Ruben en de halve stam Manasse eraan dat, ook al had de Here het hun nu al gegeven, zij zich pas in dit gebied konden vestigen als hun gewapende mannen met de andere stammen de Jordaan waren overgestoken naar het land dat de Here hun gaf. 19“Maar uw vrouwen en kinderen,” zei ik tegen hen, “mogen hier blijven wonen in de steden die de Here u heeft gegeven. Zij kunnen dan voor het vele vee zorgen 20totdat u terugkeert, nadat de Here ook de andere stammen heeft laten overwinnen. Wanneer zij het land dat de Here, uw God, hun aan de overkant van de Jordaan heeft gegeven, hebben veroverd, mag u teruggaan naar uw eigen land hier.” 21Toen zei ik tegen Jozua: “U hebt gezien wat de Here, uw God, met die twee koningen heeft gedaan. Hetzelfde moet u doen met de koninkrijken aan de overzijde van de Jordaan. 22Wees niet bang voor de volken die daar leven, want de Here, uw God, zal voor u vechten.”
23-25In die tijd smeekte ik de Here: “Och Here God, laat mij alstublieft ook oversteken naar het beloofde land—het goede land aan de overkant van de Jordaan met zijn mooie gebergte—en de Libanon. Ik wil zo graag het eindresultaat zien van de grootheid en kracht die U ons hebt laten zien. Want welke God in de hemelen of op aarde kan doen wat U voor ons hebt gedaan?” 26Maar de Here was vertoornd op mij wegens u en luisterde niet naar mij. “Praat er niet meer over,” beval Hij mij, 27“maar klim naar de top van de berg Pisga vanwaar u elke richting kunt uitkijken, dan zult u het land in de verte zien liggen. Maar zelf mag u de Jordaan niet oversteken. 28Bereid Jozua voor, zodat hij u kan opvolgen en bemoedig hem, want hij moet het volk naar de overkant leiden om het land te veroveren dat u vanaf de bergtop zult zien.” 29Zo bleven wij in het dal tegenover Bet-Peor.’
Înfrângerea lui Og, regele Bașanului
(Num. 21:33-35)
1Ne‑am întors și ne‑am suit pe drumul către Bașan. Og, regele Bașanului, ne‑a ieșit înainte, el și tot poporul lui, ca să se lupte cu noi la Edrei. 2Domnul mi‑a zis: «Nu te teme de el, căci l‑am dat în mâna ta, pe el, tot poporul lui și țara sa. Să‑i faci așa cum i‑ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia în Heșbon.»
3Domnul, Dumnezeul nostru, l‑a dat în mâinile noastre și pe Og, regele Bașanului, împreună cu tot poporul lui. I‑am lovit până ce n‑a mai rămas niciun supraviețuitor. 4Am cucerit atunci toate cetățile lui, până când n‑a mai rămas niciuna pe care să n‑o fi luat de la ei, din cele șaizeci de cetăți din tot ținutul Argobului, din regatul lui Og din Bașan. 5Toate aceste cetăți erau fortificate cu ziduri înalte, cu porți și zăvoare; pe lângă acestea mai erau și satele fără ziduri, și ele numeroase. 6Noi le‑am dat spre nimicire cu totul6 Vezi nota de la 2:34., așa cum îi făcusem și lui Sihon, regele Heșbonului, dând spre nimicire6 Vezi nota de la 2:34. bărbații, femeile și copiii din fiecare cetate. 7Dar toate animalele și bunurile care erau în cetăți le‑am luat ca pradă pentru noi.
8Astfel, în vremea aceea am cucerit de la doi regi amoriți teritoriile care sunt la răsărit de Iordan, de la uedul8 Vezi nota de la 2:13. Arnon până la muntele Hermon 9(Hermonul fiind numit Sirion de către sidoniți și Senir de către amoriți), 10toate cetățile podișului, întreg Ghiladul și tot Bașanul până la Salca și Edrei, cetăți ale regatului lui Og, în Bașan. 11(Doar Og, regele Bașanului, mai rămăsese din neamul refaiților. Iată că patul11 Probabil un eufemism pentru sarcofag. lui, un pat de fier, se află la Raba, cetatea fiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coți și lățimea lui de patru coți, după cotul unui om.11 Un cot măsura aproximativ 0,5 m; aproximativ 4,5 m lungime 2 m lățime.)
Împărțirea Transiordaniei
(Num. 32:1-42)
12Acesta era teritoriul pe care‑l luasem în stăpânire la vremea aceea. Le‑am dat rubeniților și gadiților ținutul de la Aroer, care este lângă uedul Arnon, precum și jumătate din muntele Ghiladului împreună cu cetățile lui. 13Partea rămasă din Ghilad, precum și tot Bașanul, regatul lui Og, le‑am dat unei jumătăți din seminția lui Manase. (Întreaga regiune a Argobului din Bașan era cunoscută ca țara refaiților. 14Iair, urmașul lui Manase, a luat în stăpânire întreaga regiune a Argobului până la hotarul gheșuriților și maacatiților, adică Bașan. El a numit acele așezări după numele său, acestea numindu‑se până în ziua aceasta Havot-Iair14 Havot-Iair înseamnă Așezările lui Iair..) 15Iar Ghiladul l‑am dat lui Machir. 16Rubeniților și gadiților le‑am dat ținutul de la Ghilad până la uedul Arnon, al cărui mijloc ține loc de hotar și până la uedul Iabok, care este hotarul fiilor lui Amon. 17Le‑am dat Araba17 Vezi nota de la 1:1., care se întinde până la Iordan, din Chineret17 Marea Galileei. până la Marea Arabei (Marea Sărată)17 Marea Moartă., iar spre răsărit – până la poalele muntelui Pisga.
18În vremea aceea v‑am poruncit, zicând: «Domnul, Dumnezeul vostru, v‑a dat țara aceasta ca s‑o stăpâniți. Toți cei puternici să meargă înarmați înaintea fraților lor, fiii lui Israel. 19Numai soțiile, copiii și vitele voastre – știu că aveți multe vite – să rămână în cetățile pe care vi le‑am dat, 20până când Domnul le va da odihnă fraților voștri la fel ca și vouă și vor lua și ei în stăpânire țara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, le‑a dat‑o dincolo de Iordan. După aceea vă veți întoarce fiecare la moștenirea pe care v‑am dat‑o.»
21Tot atunci i‑am poruncit lui Iosua, zicând: «Ochii tăi au văzut tot ceea ce Domnul, Dumnezeul vostru, a făcut acestor doi regi. Tot așa va face tuturor regatelor împotriva cărora vei merge. 22Să nu vă temeți de ei, fiindcă Însuși Domnul, Dumnezeul vostru, Se va lupta pentru voi.»
Moise este oprit să traverseze Iordanul
23În perioada aceea am căutat bunăvoința Domnului, zicând: 24«Stăpâne Doamne, Tu ai început să‑i arăți robului Tău măreția Ta și mâna Ta cea puternică. Care este oare dumnezeul acela, în ceruri sau pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale și să aibă o putere ca a Ta? 25Dă‑mi voie, Te rog, să trec și să văd țara cea bună care este dincolo de Iordan, muntele acesta plăcut și Libanul.» 26Dar Domnul S‑a mâniat pe mine din cauza voastră și nu m‑a ascultat. Domnul mi‑a zis: «Destul! Nu‑Mi mai vorbi despre lucrul acesta. 27Urcă‑te pe vârful Pisga, ridică‑ți ochii spre apus, spre nord, spre sud și spre răsărit și privește‑o cu ochii tăi, pentru că nu vei trece Iordanul acesta. 28Instruiește‑l pe Iosua, încurajează‑l și întărește‑l, fiindcă el va merge înaintea acestui popor și el îl va ajuta să moștenească țara pe care o vei vedea.» 29Și astfel am rămas în valea care este aproape de Bet‑Peor.
