Hoffnung für Alle

Sprüche 1:1-33

Salomos Worte über Weisheit, Torheit und Untreue

(Kapitel 1–9)

Der Wert dieses Buches

1In diesem Buch sind die Sprüche Salomos aufgeschrieben. Er war ein Sohn von David und herrschte als König über Israel.

2Wenn du seine Worte beachtest, wirst du Weisheit erlangen und zu einem verständigen Menschen heranreifen. Die Sprüche helfen dir, dein Leben sinnvoll zu gestalten, und machen dich fähig, gute Ratschläge zu erkennen und anzunehmen. 3Durch sie gewinnst du Einsicht; du lernst, aufrichtig und ehrlich zu sein und andere gerecht zu behandeln. 4Wer jung und unerfahren ist, wird urteilsfähig, er bekommt ein Gespür für gute Entscheidungen. 5Selbst wer schon über viel Wissen und Erfahrung verfügt, kann noch dazulernen. Neue Gedankenanstöße helfen ihm, 6die Aussprüche der weisen Lehrer zu verstehen und ihre verschlüsselten Worte und Bilder zu enträtseln.

7Alle Erkenntnis beginnt damit, dass man Ehrfurcht vor dem Herrn hat. Nur ein Dummkopf lehnt Weisheit ab und will sich nicht erziehen lassen.

Gib dich nicht mit gewissenlosen Menschen ab!

8Mein Sohn,1,8 »Mein Sohn« kann hier wörtlich verstanden werden oder die Anrede eines Weisheitslehrers an seinen Schüler sein. So auch an den folgenden Stellen des Buches. hör auf deinen Vater und deine Mutter und schlag ihre Ermahnungen nicht in den Wind! 9Denn was du durch ihre Erziehung lernst, verleiht dir Würde und Anerkennung, ja, es schmückt dich wie eine schöne Halskette oder ein prächtiger Kranz.

10Wenn gottlose Leute dich beschwatzen, dann hör nicht auf sie! 11Sie wollen dich überreden und sagen: »Komm, wir legen uns auf die Lauer! Sobald jemand vorbeikommt, schlagen wir zu und bringen ihn einfach so um! 12Wir befördern sie alle ins Jenseits – so als hätte sie der Erdboden bei lebendigem Leib verschluckt! 13Denk an die Beute, die uns winkt, damit füllen wir unsere Häuser bis unters Dach! 14Mach doch mit, dann teilen wir alles unter uns auf!«

15Mein Sohn, geh nicht mit ihnen, gib dich mit solchen Leuten nicht ab! 16Denn sie haben nur Böses im Sinn und zögern nicht, Blut zu vergießen. 17Es ist sinnlos, ein Fangnetz vor den Augen der Vögel auszubreiten – sie fliegen davon. 18Ganz anders diese Verbrecher: Sie stellen sich selbst eine Falle und rennen auch noch hinein, ja, sie verspielen ihr eigenes Leben! 19So geht es jedem, der darauf aus ist, sich an fremdem Hab und Gut zu bereichern: Es wird ihn das Leben kosten.

Die Weisheit ruft

20Hört! Die Weisheit ruft laut auf den Straßen, auf den Marktplätzen erhebt sie ihre Stimme. 21Im Lärm der Stadt macht sie sich bemerkbar und ruft allen Menschen zu:

22»Ihr Unverständigen! Wann kommt ihr endlich zur Vernunft?

Wie lange noch wollt ihr spötteln

und euch mit einem Lächeln über alles hinwegsetzen?

Ist euch jede Einsicht verhasst?

23Hört, was ich euch sagen will!

Dann überschütte ich euch mit dem Reichtum meiner Weisheit1,23 Wörtlich: Dann lasse ich euch meinen Geist sprudeln.

und teile mit euch meine Lebenserfahrung.

24Schon oft rief ich euch und bot meine Hilfe an,

aber niemand hat je gehört.

25Jeden Rat verachtet ihr,

über meine Weisungen rümpft ihr nur die Nase.

26Aber eines Tages bricht das Unheil über euch herein,

dann lache ich euch aus und spotte über euer Elend.

27Wie ein Gewitter wird es euch überfallen,

wie ein Sturm, der Angst und Schrecken mit sich bringt.

28Dann werdet ihr um Hilfe schreien,

ich aber antworte nicht.

Ihr werdet mich überall suchen,

aber ich lasse mich nicht mehr finden.

29Denn euch ist alle Erkenntnis zuwider,

ihr wollt dem Herrn nicht mit Ehrfurcht begegnen.

30Jeden Rat und jede Ermahnung von mir weist ihr zurück –

31dann tragt auch die Folgen eures Handelns,

bis ihr genug davon habt!

32Schon viele Unerfahrene fanden ein schlimmes Ende,

weil sie mich verachteten,

und viele Dummköpfe täuschten sich selbst durch ihre Sorglosigkeit.

33Wer aber auf mich hört, lebt ruhig und sicher,

vor keinem Unglück braucht er sich zu fürchten.«

Nouă Traducere În Limba Română

Proverbe 1:1-33

Prolog: scopul și tema cărții

1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,

2pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,

pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,

3pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,

dreptatea, judecata și nepărtinirea,

4pentru a da prudență celui neștiutor4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experiență.,

iar tânărului – cunoștință și discernământ.

5Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura,

iar cel priceput să primească îndrumări,

6pentru a înțelege un proverb sau o pildă,

cuvintele înțelepților și ghicitorile lor.

7Teama de Domnul este începutul cunoașterii,

dar nebunii7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană care alege să rămână deficientă din punct de vedere moral. disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.

Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii

Avertizare împotriva ispitirii

8Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău

și nu părăsi învățătura mamei tale.

9Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău

și un colier în jurul gâtului tău.

10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească

nu accepta.

11Dacă vor spune: „Vino cu noi!

Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,

să întindem fără motiv curse celui nevinovat!

12Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților12 Ebr.: Șeol [peste tot în carte].

și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!

13Vom găsi tot felul de lucruri scumpe

și ne vom umple casele cu pradă.

14Pune partea ta cu noi14 Lit.: Aruncă sorțul tău între noi.

și vom avea un sac împreună!“

15Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,

abate‑ți piciorul de pe cărarea lor,

16căci picioarele lor aleargă spre rău

și se grăbesc să verse sânge.

17În zadar se aruncă lațul

înaintea ochilor tuturor păsărilor!

18Aceștia își pândesc însăși sângele lor,

își întind curse înseși sufletelor lor.

19Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;

el va lua viața stăpânilor lui.

Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei

20Înțelepciunea strigă pe stradă,

își înalță glasul în piețe,

21cheamă de la capătul locurilor aglomerate,

își rostește cuvintele în fața porților cetății:

22„Naivilor, până când veți iubi naivitatea?

Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura

și vor urî nesăbuiții cunoașterea?

23Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea,

aș revărsa duhul meu peste voi

și v‑aș dezvălui cuvintele mele.

24Dar pentru că mă respingeți când vă chem,

iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,

25pentru că ignorați toate sfaturile mele

și nu acceptați mustrarea mea,

26de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,

îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,

27când groaza voastră va veni ca o distrugere,

și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,

când necazul și suferința vor veni peste voi.

28Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;

mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.

29Pentru că au urât cunoștința

și n‑au ales teama de Domnul,

30pentru că n‑au acceptat sfatul meu

și au disprețuit toate mustrările mele,

31de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor

și se vor sătura cu roada planurilor lor.

32Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi

și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;

33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,

va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“