Wie gut ist es, dir, Herr, zu danken!
1Ein Lied zum Sabbat.
2Wie gut ist es, dir, Herr, zu danken
und deinen Namen, du höchster Gott, zu besingen,
3schon früh am Morgen deine Gnade zu loben
und noch in der Nacht deine Treue zu preisen,
4zur Musik der zehnsaitigen Harfe
und zum schönen Spiel auf der Laute!
5Herr, was du tust, macht mich froh,
und ich juble über deine großen Taten.
6Wie machtvoll sind deine Werke,
und wie tief sind deine Gedanken!
7Nur ein unvernünftiger Mensch sieht das nicht ein,
nur ein Narr kann nichts damit anfangen.
8Mag auch ein Gottloser Erfolg haben,
mag er emporwachsen und blühen –
er wird doch für immer vernichtet werden.
9Du aber, Herr,
bist in Ewigkeit erhaben!
10Eines ist sicher: Deine Feinde werden umkommen;
die Menschen, die Unrecht tun, werden in alle Winde zerstreut!
11Doch mir gibst du Kraft, wie ein wilder Stier sie hat;
du schenkst mir Freude und neuen Mut.92,11 Wörtlich: Du erhöhst mein Horn wie das eines Büffels, mit frischem Öl hast du mich überschüttet. – Das Horn steht sinnbildlich für Stärke und Kraft. Vgl. außerdem »salben/Salbung« in den Sacherklärungen.
12Ich werde noch miterleben, wie meine Feinde stürzen;
ich werde hören, wie sie um Gnade wimmern.
13Wer Gott liebt, gleicht einer immergrünen Palme,
er wird mächtig wie eine Zeder auf dem Libanongebirge.
14Er ist wie ein Baum, der im Vorhof des Tempels gepflanzt wurde
und dort wachsen und gedeihen kann.
15Noch im hohen Alter wird er Frucht tragen,
immer ist er kraftvoll und frisch.
16Sein Leben ist ein Beweis dafür, dass der Herr für Recht sorgt.
Bei Gott bin ich sicher und geborgen;
was er tut, ist vollkommen und gerecht!
Psalmul 92
Un psalm. O cântare. Pentru Sabat.
1Bine este să se aducă mulțumiri Domnului,
să se cânte spre lauda Numelui Tău, Preaînalte,
2să se vestească dimineața îndurarea Ta
și credincioșia Ta – noaptea,
3cu lira cea cu zece coarde, cu harfa3 Ebr.: nebel (vezi nota de la 81:2). Sau cu harfa cu zece coarde, / cu sunete de liră.
și în sunet de liră.
4Căci Tu mă înveselești, Doamne, prin ceea ce înfăptuiești;
la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!
5Ce mărețe sunt lucrările Tale, Doamne!
Cât de adânci sunt gândurile Tale!
6Omul fără minte nu cunoaște acest lucru
și cel nesăbuit nu‑l înțelege.
7Cei răi înmuguresc ca iarba
și toți cei ce săvârșesc nelegiuirea înfloresc,
dar numai ca să fie nimiciți pe vecie.
8Însă Tu, Doamne, ești înălțat pe vecie!
9Căci iată‑i pe dușmanii Tăi, Doamne. Iată, dușmanii Tăi pier!
Sunt îndepărtați toți cei ce săvârșesc nelegiuirea!
10Mie însă îmi înalți cornul10 Vezi nota de la 18:2. ca pe cel al bivolului sălbatic;
sunt uns cu untdelemn proaspăt.
11Ochiul meu a privit la prăbușirea celor ce mă pândeau,
a celor ce se ridicau împotriva mea,
iar urechile mele au auzit despre zdrobirea răufăcătorilor.
12Cel drept înmugurește ca palmierul
și crește precum cedrul din Liban.
13Cei sădiți în Casa Domnului,
înmuguresc în curțile Dumnezeului nostru.
14Ei rodesc până la bătrânețe,
sunt plini de sevă și de verdeață,
15ca să proclame că Domnul este drept.
Stânca mea! În El nu există nedreptate!
