Hoffnung für Alle

Psalm 35

Rufmord und kein Ende?

1Von David.

Herr, widersetze dich denen, die sich mir widersetzen!
    Bekämpfe alle, die mich bekämpfen!
Greif zu den Waffen[a]
    und eile mir zu Hilfe!
Nimm den Speer und stell dich meinen Verfolgern in den Weg!
    Versprich mir, dass du mir beistehst!
Schimpf und Schande soll über alle kommen,
    die mich umbringen wollen!
Sie, die Böses gegen mich planen,
    sollen bloßgestellt werden und fliehen!
Wie Spreu sollen sie vom Wind verweht werden,
    wenn der Engel des Herrn sie fortjagt.
Ihr Weg sei finster und glatt,
    wenn der Engel des Herrn sie verfolgt!
Ohne Grund haben sie mir eine Falle gestellt,
    ich habe ihnen doch nichts getan!
Darum breche das Verderben ohne Vorwarnung über sie herein!
    In ihre eigene Falle sollen sie laufen und darin umkommen!

Ich aber werde jubeln und mich freuen,
    weil der Herr eingreift und mir hilft.
10 Alle meine Glieder werden in das Lob einstimmen und sagen:
    »Herr, niemand ist wie du!«
Du beschützt den Schwachen vor dem Starken
    und rettest den Armen und Wehrlosen vor dem Räuber.

11 Falsche Zeugen treten gegen mich auf
    und werfen mir Verbrechen vor, die ich nie begangen habe!
12 Was ich ihnen Gutes getan habe,
zahlen sie mir mit Bösem heim.
    Ich bin einsam und verlassen.
13 Wenn einer von ihnen schwer krank war,
zog ich Trauerkleidung an, fastete für ihn
    und betete mit gesenktem Kopf.
14 Ich verhielt mich so,
    als wäre er mein Bruder oder Freund.
In tiefer Trauer ging ich umher –
    wie jemand, der um seine Mutter weint.

15 Jetzt aber ist das Unglück über mich hereingebrochen,
    und voll Schadenfreude laufen sie zusammen.
Auch Leute, die ich nicht kenne, hergelaufenes Gesindel,
    ziehen pausenlos über mich her.
16 Zynische Spötter sind es,
    wie Hunde fletschen sie ihre Zähne gegen mich.
17 Herr, wie lange willst du noch untätig zusehen?
    Wie gereizte Löwen gehen sie auf mich los!
    Rette mich! Ich habe doch nur dieses eine Leben!
18 Dann will ich dir danken vor der ganzen Gemeinde,
    vor allem Volk will ich dich loben.
19 Meine Feinde, die mich ohne Grund hassen,
sollen nicht länger über mich triumphieren!
    Ohne die geringste Ursache hassen sie mich
    und zwinkern einander vielsagend zu.
20 Was sie sagen, dient nicht dem Frieden,
    und gegen die Menschen, die ruhig und friedlich in diesem Land leben,
    erfinden sie falsche Anschuldigungen.
21 Sie reißen das Maul weit auf und rufen mir zu:
    »Haha! Da haben wir’s! Wir haben genau gesehen, was du getan hast!«
22 Herr, du siehst, was hier gespielt wird!
    Schweige nicht länger und bleib nicht fern von mir!
23 Greif doch endlich ein und verschaffe mir Recht!
    Mein Herr und mein Gott, setze du dich für mich ein!
24 Du bist ein gerechter Richter,
darum sprich mich frei, Herr, mein Gott!
    Dann können sie nicht länger schadenfroh über mich lachen.
25 Niemals mehr sollen sie sagen können:
    »Ha, wir haben’s geschafft! Den haben wir fertiggemacht!«
26 All denen, die sich über mein Unglück freuen,
    soll ihr böser Plan misslingen.
Diese Großmäuler –
    Schimpf und Schande soll über sie kommen!

27 Doch alle, die meinen Freispruch wünschen,
    sollen vor Freude jubeln und immer wieder sagen:
»Der Herr ist groß!
    Er will, dass sein Diener in Frieden leben kann.«
28 Ich will immer davon reden, wie gerecht du bist und handelst.
    Tag für Tag will ich dich loben!

Notas al pie

  1. 35,2 Wörtlich: Ergreife den kleinen und den großen Schild.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 35

Psalmul 35

Al lui David

Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine!
    Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!
Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză!
    Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!
Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea
    pentru prigonitorii mei![a]
Grăieşte sufletului meu:
    „Eu sunt mântuirea ta!“

Să fie ruşinaţi şi umiliţi
    cei ce caută să-mi ia viaţa;
să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine
    cei ce-mi plănuiau răul!
Să fie ca pleava luată de vânt
    şi să-i izgonească îngerul Domnului!
Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea,
    iar îngerul Domnului să-i urmărească!
Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ,
    fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.
De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate
    şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine;
        să cadă în el în timpul prăpădului.
Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
    mă voi veseli de mântuirea Lui.
10 Întreaga-mi fiinţă va exclama:
    Doamne, cine este ca Tine,
Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
    pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“

11 Nişte martori dezlănţuiţi se ridică
    şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine
    şi îmi pustiesc sufletul.
13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
    şi îmi smeream sufletul prin post;
iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14     ca un prieten, ba mai mult, ca un frate,
    umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama,
    cu capul plecat, cuprins de întristare.
15 Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună,
    se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns,
        sfâşiindu-mă fără încetare.
16 Ca nişte bufoni batjocoritori[b]
    scrâşnesc din dinţi împotriva mea!
17 Stăpâne, cât vei mai privi?
    Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,
        şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!
18 Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare,
    Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.

19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept
    şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
    ci urzesc înşelătorii
        împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
    Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“

22 Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea!
    Stăpâne, nu Te depărta de mine!
23 Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea,
    apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
    Nu-i lăsa să se bucure de mine!
25 Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“
    Să nu zică: „L-am înghiţit!“

26 Să fie făcuţi de ruşine şi de râs
    cei ce se bucură de necazul meu!
Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace
    cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să strige de veselie şi să se bucure
    cei ce îndrăgesc dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
    „Mărit fie Domnul Care doreşte pacea[c] robului Său!“
28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta
    şi lauda Ta toată ziua!

Notas al pie

  1. Psalmii 35:3 Sau: suliţa şi închide calea / prigonitorilor mei!
  2. Psalmii 35:16 Sensul ebraic al versului este nesigur; LXX: M-au pus la încercare, m-au batjocorit cu dispreţ
  3. Psalmii 35:27 Ebr.: şalom, un termen cu o arie semantică foarte bogată: pace, bine, sănătate, bunăstare