Fünftes Buch
(Psalm 107–150)
Herr, du hast uns gerettet!
1Dankt dem Herrn, denn er ist gut,
und seine Gnade hört niemals auf!
2Dies sollen alle bekennen, die der Herr erlöst hat.
Ja, er hat sie aus der Gewalt ihrer Unterdrücker befreit
3und aus fernen Ländern wieder zurückgebracht –
aus Ost und West, aus Nord und Süd.
4Manche irrten in der trostlosen Wüste umher
und konnten keinen bewohnten Ort finden.
5Hunger und Durst raubten ihnen alle Kraft,
sie waren der Verzweiflung nahe.
6In auswegloser Lage schrien sie zum Herrn,
und er rettete sie aus ihrer Not.
7Er half ihnen, den richtigen Weg zu finden,
und führte sie zu einer bewohnten Stadt.
8Sie sollen den Herrn preisen für seine Gnade
und für seine Wunder, die er uns Menschen erleben lässt!
9Denn er hat den Verdurstenden zu trinken gegeben,
die Hungernden versorgte er mit reichlich Nahrung.
10Andere lagen in der Finsternis gefangen
und litten unter ihren schweren Fesseln.
11Sie hatten missachtet, was Gott ihnen sagte,
und die Weisungen des Höchsten in den Wind geschlagen.
12Darum zerbrach er ihren Stolz durch Mühsal und Leid;
sie lagen am Boden, und keiner half ihnen auf.
13In auswegloser Lage schrien sie zum Herrn,
und er rettete sie aus ihrer Not.
14Er holte sie aus den finsteren Kerkern heraus
und riss ihre Fesseln entzwei.
15Sie sollen den Herrn preisen für seine Gnade
und für seine Wunder, die er uns Menschen erleben lässt!
16Denn er hat die gepanzerten Türen zerschmettert
und die eisernen Riegel aufgebrochen.
17Andere hatten leichtfertig gesündigt;
wegen ihrer Verfehlungen siechten sie nun dahin.
18Zuletzt ekelten sie sich vor jeder Speise
und standen schon an der Schwelle des Todes.
19In auswegloser Lage schrien sie zum Herrn,
und er rettete sie aus ihrer Not.
20Er sprach nur ein Wort, und sie wurden gesund.
So bewahrte er sie vor dem sicheren Tod.
21Sie sollen den Herrn preisen für seine Gnade
und für seine Wunder, die er uns Menschen erleben lässt!
22Aus Dank sollen sie ihm Opfergaben bringen
und voll Freude von seinen Taten erzählen!
23Wieder andere segelten aufs Meer hinaus,
um mit ihren Schiffen Handel zu treiben.
24Dort erlebten sie die Macht des Herrn,
auf hoher See wurden sie Zeugen seiner Wunder.
25Nur ein Wort von ihm – und ein Sturm peitschte das Meer.
Wogen türmten sich auf,
26warfen die Schiffe hoch in die Luft
und stießen sie sogleich wieder in die Tiefe.
Da verloren die Seeleute jede Hoffnung.
27Sie wankten und taumelten wie Betrunkene,
mit ihrer Weisheit waren sie am Ende.
28In auswegloser Lage schrien sie zum Herrn,
und er rettete sie aus ihrer Not.
29Er bannte die tödliche Gefahr:
Der Sturm legte sich, und die Wellen wurden ruhig.
30Da jubelten sie, dass endlich Stille herrschte!
Gott brachte sie in den sicheren Hafen, an das ersehnte Ziel.
31Sie sollen den Herrn preisen für seine Gnade
und für seine Wunder, die er uns Menschen erleben lässt!
32Vor der ganzen Gemeinde sollen sie ihn rühmen
und ihn loben vor dem Rat der führenden Männer.
33Gott verwandelt wasserreiches Land in dürre Wüste,
und wo vorher Quellen sprudelten, entstehen trostlose Steppen.
34Fruchtbare Gebiete lässt er zur Salzwüste veröden,
wenn die Bosheit der Bewohner dort überhandnimmt.
35Doch er verwandelt auch dürres Land in eine Oase
und lässt mitten in der Steppe Quellen aufbrechen.
36Hungernde Menschen siedeln sich dort an
und gründen Städte, um darin zu wohnen.
37Sie bestellen die Felder, legen Weinberge an
und bringen Jahr für Jahr eine reiche Ernte ein.
38Gott segnet sie mit vielen Kindern
und vergrößert ihre Viehherden immer mehr.
39Doch wenn sie immer weniger werden,
wenn sie gebeugt sind von Unglück und Leid,
40dann macht Gott ihre Unterdrücker zum Gespött
und lässt sie in der Wüste umherirren.
41Die Hilflosen aber rettet er aus ihrem Elend
und lässt ihre Familien wachsen wie große Herden.
42Die aufrichtigen Menschen sehen es voll Freude,
und alle niederträchtigen müssen verstummen.
43Wer verständig ist, der soll immer wieder daran denken
und erkennen, auf welch vielfache Weise der Herr seine Gnade zeigt!
Cartea V
(Psalmii 107–150)
Psalmul 107
1Mulțumiți Domnului, căci este bun,
căci în veac ține îndurarea Lui!
2Așa să zică răscumpărații Domnului,
cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului,
3pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor:
de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare.
4Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
fără să găsească o cetate în care să locuiască.
5Flămânzi și însetați,
li se lihnise sufletul în ei.
6Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i‑a scăpat din necazurile lor.
7I‑a călăuzit pe o cale dreaptă,
ca să meargă spre o cetate unde să locuiască.
8Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii omului!
9Căci El a potolit sufletul însetat
și a săturat sufletul flămând cu bunătăți.
10Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții,
legați în chin și în fiare,
11pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu
și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt,
12El le‑a smerit inima prin necaz;
ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute.
13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i‑a izbăvit din necazurile lor.
14I‑a scos din întuneric și din umbra morții
și le‑a rupt legăturile.
15Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii omului!
16Căci El a zdrobit porți de bronz
și a tăiat zăvoare de fier.
17Ei ajunseseră nebuni17 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral. din cauza fărădelegii lor
și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor.
18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
și ajunseseră la porțile morții.
19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i‑a izbăvit din necazurile lor.
20Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat
și i‑a scăpat din gropile lor.
21Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii omului!
22Să aducă jertfe de mulțumire
și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!
23Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
cei ce făceau negoț pe ape mari,
24au văzut ei înșiși lucrările Domnului
și minunile Lui din adâncuri.
25Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic,
care a ridicat talazurile mării.
26Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri;
sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
27Se clătinau și se mișcau ca un om beat;
toată înțelepciunea lor fusese înghițită.
28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i‑a izbăvit din necazurile lor.
29A liniștit furtuna,
iar valurile s‑au potolit.
30Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit,
iar El i‑a condus la limanul dorit.
31Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii omului!
32Să‑L înalțe în adunarea poporului
și să‑L laude în adunarea bătrânilor!
33El preface râurile în pustiu,
izvoarele de ape în pământ uscat,
34și pământul roditor în pământ sterp,
din cauza răutății locuitorilor țării.
35El preface pustia într‑un iaz,
și pământul uscat în izvoare de ape.
36Așază acolo pe cei flămânzi,
iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască,
37își seamănă ogoare, își plantează vii
și au recolte bogate.
38El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult,
iar vitele nu li le împuținează.
39Când sunt împuținați și umiliți
din cauza asupririi, a necazului și a durerii,
40El revarsă dispreț asupra nobililor
și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare
și le înmulțește familiile ca pe o turmă.
42Cei drepți văd și se bucură,
și orice nedreptate își închide gura.
43Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri
și să ia aminte la marea îndurare a Domnului!
