Hoffnung für Alle

Philipper 1:1-30

Paulus und sein Wirken in der Gefangenschaft

(Kapitel 1)

Anschrift und Gruß

1Diesen Brief schreiben Paulus und Timotheus, die Jesus Christus dienen, an alle in Philippi, die mit Jesus Christus verbunden sind und ganz zu Gott gehören, an die Leiter der Gemeinde und die Diakone.

2Wir wünschen euch Gnade und Frieden von Gott, unserem Vater, und von Jesus Christus, unserem Herrn.

Ich bete für euch

3Ich danke meinem Gott immer wieder, wenn ich an euch denke, 4und das tue ich in jedem meiner Gebete mit großer Freude. 5Denn ihr habt euch vom ersten Tag an bis heute mit mir für die rettende Botschaft eingesetzt. 6Ich bin ganz sicher, dass Gott sein gutes Werk, das er bei euch begonnen hat, zu Ende führen wird, bis zu dem Tag, an dem Jesus Christus kommt.

7Es ist ja nicht erstaunlich, dass ich so von euch denke, denn ihr liegt mir ganz besonders am Herzen. Und auch wenn ich jetzt im Gefängnis bin und vor Gericht die Wahrheit der rettenden Botschaft verteidige und bezeuge – ihr alle habt Anteil an diesem Auftrag und an der Gnade, die Gott mir damit erweist.

8Gott weiß, wie sehr ich mich nach euch allen sehne; liebe ich euch doch so, wie auch Jesus Christus euch liebt.

9Ich bete darum, dass eure Liebe immer reicher und tiefer wird und dass ihr immer mehr Einsicht und Verständnis erlangt. 10So lernt ihr entscheiden, wie ihr leben sollt, um an dem Tag, an dem Jesus Christus Gericht hält, untadelig und ohne Schuld vor euren Richter treten zu können. 11Alles Gute, was Christus in einem von Schuld befreiten Leben schafft, wird dann bei euch zu finden sein. Und das alles zu Gottes Ehre und zu seinem Lob!

Jeder soll erfahren, wer Christus ist!

12Meine lieben Brüder und Schwestern! Ihr sollt wissen, dass meine Gefangenschaft die Ausbreitung der rettenden Botschaft nicht gehindert hat. Im Gegenteil! 13Allen meinen Bewachern1,13 Wörtlich: Im ganzen Prätorium. – Dabei handelt es sich wahrscheinlich um den kaiserlichen Hof in Rom, wo Paulus gefangen gehalten wurde (vgl. Apostelgeschichte 28,14‒31). und auch den übrigen Menschen, mit denen ich es hier zu tun habe, ist inzwischen klar geworden, dass ich nur deswegen eingesperrt bin, weil ich an Christus glaube. 14Außerdem haben durch meine Gefangenschaft die meisten Christen neuen Mut gewonnen und die Zuversicht, dass der Herr ihnen hilft. Furchtlos und ohne Scheu sagen sie jetzt Gottes Botschaft weiter.

15Zwar verkünden manche nur deswegen die Botschaft von Christus, weil sie neidisch sind und mir eine erfolgreiche Missionsarbeit nicht gönnen; andere aber lassen sich von den besten Absichten leiten. 16Sie handeln aus Liebe zu mir, weil sie wissen, dass ich im Gefängnis bin, um für die rettende Botschaft einzutreten. 17Die anderen aber reden von Jesus Christus nur aus Eigennutz. Sie meinen es nicht ehrlich und wollen mir noch zusätzlich Kummer bereiten.

18Doch was macht das schon! Wichtig ist allein, dass die rettende Botschaft von Christus verbreitet wird; mag das nun mit Hintergedanken oder in ehrlicher Absicht geschehen. Wenn nur jeder erfährt, wer Jesus Christus ist! Darüber freue ich mich, und ich werde mich auch in Zukunft darüber freuen!

19Weil ihr für mich betet und Jesus Christus mir durch seinen Geist beisteht, bin ich sicher, dass hier alles zum Besten1,19 Wörtlich: zum Heil. für mich ausgehen wird. 20Ich hoffe inständig und bin zuversichtlich, dass ich während meiner Gefangenschaft nicht schwach werde und versage, sondern dass Christus wie bisher, so auch jetzt durch mich bekannt gemacht und geehrt wird, sei es durch mein Leben oder durch meinen Tod.

21Denn Christus ist mein Leben und das Sterben für mich nur Gewinn. 22Weil ich aber mehr für Christus erreichen kann, wenn ich am Leben bleibe, weiß ich nicht, was ich mir wünschen soll. 23Ich bin hin- und hergerissen: Am liebsten würde ich schon jetzt sterben, um bei Christus zu sein. Das wäre das Allerbeste! 24Andererseits habe ich bei euch noch eine wichtige Aufgabe zu erfüllen. 25Deshalb bin ich auch davon überzeugt, dass ich weiterleben werde und euch allen erhalten bleibe. Dann will ich euch helfen, damit euer Glaube wächst und eure Freude auf diese Weise noch größer wird. 26Wenn ich erst wieder bei euch bin, werdet ihr noch mehr loben und danken können für alles, was Jesus Christus durch mich getan hat.

Das Vorrecht, für Christus zu leiden

27Vor allem ist wichtig, dass ihr als ganze Gemeinde so lebt, wie es der rettenden Botschaft von Christus entspricht. Ob ich nun zu euch kommen kann und es mit eigenen Augen sehe oder ob ich nur davon höre – ich möchte, dass ihr alle durch Gottes Geist fest zusammensteht und einmütig für den Glauben kämpft, den diese Botschaft in euch geweckt hat. 28Lasst euch auf keinen Fall von euren Gegnern einschüchtern! Euer Mut wird ihnen zeigen, dass sie verloren sind, ihr aber von Gott gerettet werdet. 29Ihr habt nicht nur das Vorrecht, an Christus zu glauben, ihr dürft sogar für ihn leiden. 30Damit kämpft ihr nun denselben Kampf wie ich. Und wie dieser Kampf aussieht, habt ihr ja früher selbst mit angesehen. Jetzt kann ich euch davon nur berichten.

Nouă Traducere În Limba Română

Filipeni 1:1-30

1Pavel și Timotei, robi ai lui Cristos Isus, către toți sfinții în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii1 Funcția aceasta este asimilabilă prezbiterilor și pastorilor. Sau supraveghetorii. și cu diaconii: 2har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!

Mulțumire și rugăciune

3Îi mulțumesc Dumnezeului meu în fiecare aducere-aminte cu privire la voi. 4Întotdeauna, în orice rugăciune a mea pentru voi toți, mă rog cu bucurie 5pentru părtășia voastră la Evanghelie5 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]., din prima zi și până acum, 6fiind convins de însuși acest lucru, că Acela Care a început în voi o bună lucrare, o va termina până în ziua lui Cristos Isus.

7Este drept să mă gândesc în acest fel la voi toți, fiindcă vă port în inima mea și, atât în lanțurile mele, cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi toți sunteți părtași ai acestui har împreună cu mine. 8Căci martor îmi este Dumnezeu că tânjesc după voi toți cu simțămintele lui Cristos Isus8 Sau: cu afecțiunea / dorul lui Cristos Isus. Sediul sentimentelor celor mai puternice era, în viziunea grecilor, pântecul. Pavel spune că își dorește mult să fie împreună cu ei, tânjește cu cea mai profundă pasiune să fie în părtășie cu cei cărora le este adresată scrisoarea..

9Și aceasta mă rog, ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaștere și orice pricepere, 10ca să aprobați lucrurile alese, pentru a fi curați și fără vină în ziua lui Cristos, 11plini de rodul dreptății, prin Isus Cristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu.

Lanțurile lui Pavel și înaintarea Evangheliei

12Vreau să știți, fraților, că lucrurile care mi s‑au întâmplat au ajutat, mai degrabă, la înaintarea Evangheliei. 13Astfel, prin toată garda palatului13 Gr.: tot pretoriul. Pretoriul era cartierul general al împăratului, la Roma sau în alte cetăți, și reședința guvernatorului, care era reprezentantul împăratului. În cazul în care Pavel se afla la Roma când a scris această scrisoare, el se putea referi la garda pretoriană, trupele de elită ale împăratului. și printre toți ceilalți au devenit cunoscute lanțurile mele pentru Cristos, 14iar cei mai mulți dintre frați, încrezători în Domnul datorită14 Sau: iar cei mai mulți dintre frații în Domnul, încrezători datorită. lanțurilor mele, au și mai mare îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul.

15Este adevărat că unii Îl proclamă pe Cristos din invidie și ceartă, iar alții din bunăvoință. 16Aceștia din urmă Îl proclamă din dragoste, știind că am fost pus aici pentru apărarea Evangheliei. 17Dar ceilalți Îl proclamă pe Cristos din ambiție egoistă17 Sau: din interes personal; sau: din rivalitate egoistă (și în 2:3)., nu în mod sincer, ci gândind să mai adauge un necaz la lanțurile mele.

18Și ce? Indiferent în ce fel, fie în prefăcătorie, fie în adevăr, Cristos este proclamat și de acest lucru mă bucur. Da, și mă voi bucura. 19Căci știu că lucrul acesta va duce la eliberarea mea, prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos, 20potrivit cu așteptarea mea fierbinte și speranța mea că nu voi fi făcut de rușine în nimic, ci, cu toată îndrăzneala, ca întotdeauna, Cristos va fi înălțat în trupul meu și acum, fie prin viața mea, fie prin moartea mea. 21Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câștig. 22Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, acesta este rodul lucrării mele; totuși, nu știu ce să aleg. 23Sunt strâns din două părți: am dorința să plec și să fiu împreună cu Cristos, căci este cu mult mai bine, 24dar, pentru voi, este mai de folos să rămân în trup. 25Fiind convins de aceasta, știu că voi rămâne și voi continua să trăiesc alături de voi toți pentru înaintarea și bucuria voastră în credință, 26pentru ca, prin venirea mea din nou la voi, lauda voastră în Cristos Isus să sporească datorită mie.

27Numai trăiți‑vă viața27 Verbul se referă aici la viața socială, la modul de viață al credincioșilor alături de ceilalți cetățeni. într‑un mod vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru ca, fie că vin și vă văd, fie că sunt departe, să aud despre voi că rămâneți tari într‑un singur duh, luptând într‑un singur suflet pentru credința Evangheliei, 28fără să vă lăsați înspăimântați în niciun fel de împotrivitorii voștri. Lucrul acesta este pentru ei o dovadă a pierzării lor, însă a mântuirii voastre, și aceasta de la Dumnezeu. 29Căci vouă, datorită29 Sau: de dragul. lui Cristos, vi s‑a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și suferiți pentru El, 30întrucât aveți de dus aceeași luptă pe care ați văzut‑o la mine și pe care auziți că o mai duc și acum.