Jonas Dankgebet
1Der Herr ließ einen großen Fisch kommen, der Jona verschlang. Drei Tage und drei Nächte war Jona im Bauch des Fisches. 2Dort betete er zum Herrn, seinem Gott:
3»Ich schrie zum Herrn,
als ich nicht mehr aus noch ein wusste,
und er antwortete mir in meiner Not.
Ich war dem Tode nah,
doch du, Herr, hast meinen Hilferuf gehört!
4In die Tiefe hattest du mich geworfen,
mitten ins Meer,
rings um mich türmten sich die Wellen auf;
die Fluten rissen mich mit und spülten mich fort.
5Ich dachte schon,
du hättest mich aus deiner Nähe verstoßen
und ich würde deinen heiligen Tempel nie wiedersehen2,5 Oder: doch ich würde deinen heiligen Tempel einst wiedersehen..
6Ja, die Strudel zogen mich in die Tiefe,
bis ich fast ertrank.
Seetang schlang sich mir um den Kopf;
7bis zu den Fundamenten der Berge sank ich hinab
in ein Land, dessen Tore
sich auf ewig hinter mir schließen sollten.
Aber du, Herr, mein Gott,
hast mich heraufgezogen
und mir das Leben neu geschenkt!
8Als ich schon alle Hoffnung aufgegeben hatte,
dachte ich an dich,
und mein Gebet drang zu dir in deinen heiligen Tempel.
9Wer sein Heil bei anderen Göttern sucht,
die ja doch nicht helfen können,
verspielt die Gnade, die er bei dir finden kann.
10Ich aber will dir Danklieder singen
und dir meine Opfer darbringen.
Was ich dir versprochen habe,
das will ich erfüllen.
Ja, der Herr allein kann retten!«
11Da befahl der Herr dem Fisch, Jona am Meeresufer auszuspeien.
Rugăciunea lui Iona
1Iona s‑a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecul peștelui 2și a zis:
„În strâmtorarea mea L‑am chemat pe Domnul
și El mi‑a răspuns.
Din pântecul Locuinței Morților2 Ebr.: Șeol am strigat după ajutor
și Tu mi‑ai auzit glasul.
3Mă aruncasei în adânc,
în inima mărilor,
și curentul de apă mă învăluise.
Toate talazurile și valurile Tale
treceau peste mine.
4Ziceam: «Sunt alungat
dinaintea ochilor Tăi.
Totuși, mă voi uita din nou
la Templul Tău cel sfânt!»
5Apele mă împresuraseră până la gât,
adâncul mă învăluise,
iar algele se înfășuraseră în jurul capului meu.
6Coborâsem până în străfundurile munților,
și zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie!
Dar Tu, Doamne, Dumnezeul meu,
mi‑ai scos viața din groapă!
7Când mi se scurgea sufletul din mine,
mi‑am adus aminte de Domnul
și rugăciunea mea a ajuns până la Tine,
în Templul Tău cel sfânt.
8Cei ce onorează idolii deșerți,
și‑au părăsit bunătatea.8 Sau: și‑au părăsit credincioșia.
9Dar eu Îți voi aduce jertfe
cu un strigăt de mulțumire.
Voi împlini ceea ce am jurat!
Mântuirea este a Domnului!“9 Sau: Mântuirea vine de la Domnul.
10Domnul i‑a vorbit peștelui, iar peștele l‑a vărsat pe Iona pe uscat.
