Dankgebet für Gottes Hilfe
1Herr, du bist mein Gott! Ich lobe dich und preise deinen Namen, denn du vollbringst wunderbare Taten. Was du vor langer Zeit beschlossen hast, das hast du in großer Treue ausgeführt.
2Die mächtige Stadt – in einen Schutthaufen hast du sie verwandelt! Ihre unbezwingbaren Mauern hast du in Trümmer gelegt und die Paläste der fremden Herrscher zerstört. Die Stadt ist dem Erdboden gleichgemacht, und sie wird nie wieder aufgebaut.
3Darum ehren dich nun mächtige Völker; in den Städten der Welteroberer wirst du gefürchtet.
4Die Armen und Schwachen finden Zuflucht bei dir; dort sind sie sicher in Zeiten der Not. Du gibst ihnen Schutz wie ein Dach im Wolkenbruch, wie kühler Schatten in der Mittagshitze. Das Wüten der Gewalttäter gleicht dem Gewitterregen, der an die Mauern prasselt, 5es ist so unbarmherzig wie die Sonne, die in der Wüste vom Himmel brennt. Doch du bringst ihren Lärm zum Schweigen. Du dämpfst ihr Siegesgeschrei wie eine Wolke die Sonnenhitze.
Ein Festmahl für alle Völker
6Hier auf dem Berg Zion wird der Herr, der allmächtige Gott, alle Völker zu einem Festmahl mit köstlichen Speisen und herrlichem Wein einladen, einem Festmahl mit bestem Fleisch und gut gelagertem Wein.
7Dann zerreißt er den Trauerschleier, der über allen Menschen liegt, und zieht das Leichentuch weg, das alle Völker bedeckt. Hier auf diesem Berg wird es geschehen! 8Er wird den Tod für immer und ewig vernichten. Gott, der Herr, wird die Tränen von jedem Gesicht abwischen. Er befreit sein Volk von der Schande, die es auf der ganzen Erde erlitten hat. Das alles trifft ein, denn der Herr hat es vorausgesagt. 9In jenen Tagen wird man bekennen: »Er allein ist unser Gott! Auf ihn haben wir unsere Hoffnung gesetzt, und er hat uns gerettet. Ja, so ist der Herr, unsere Hoffnung war nicht vergebens! Nun wollen wir Danklieder singen und uns über seine Rettung freuen!«
Der Herr reißt Moabs Festungen nieder
10Der Herr hält seine Hand schützend über Jerusalem. Das Land Moab dagegen wird zertreten wie Stroh in der Jauche25,10 Das hebräische Wort für »Jauche« klingt ähnlich wie der Name einer moabitischen Stadt und bildet hier ein Wortspiel.. 11Verzweifelt schlägt Moab um sich wie ein Ertrinkender. Doch alle Schwimmversuche nützen nichts mehr: Gott zerbricht seinen Stolz und seinen Hochmut. 12Alle eure hohen und starken Befestigungen, ihr Moabiter, wird er niederreißen und dem Erdboden gleichmachen!
Laudă pentru eliberarea de sub opresiune
1O, Doamne, Tu ești Dumnezeul meu!
Te voi înălța și voi aduce mulțumiri Numelui Tău,
căci ai făcut lucruri minunate,
lucruri plănuite demult,
care s‑au împlinit cu credincioșie.
2Ai prefăcut cetatea într‑un morman de moloz,
citadela într‑o ruină.
Fortăreața străinilor nu mai este o cetate;
ea nu va mai fi niciodată rezidită.
3De aceea popoarele puternice Te vor slăvi;
cetățile neamurilor groaznice se vor teme de Tine.
4Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărac,
un refugiu pentru cel nevoiaș în necazul său,
un adăpost în furtună
și o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea celor groaznici
era ca furtuna împotriva unui zid,
5ca arșița soarelui într‑un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
și, așa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
tot astfel și cântarea celor groaznici încetează.
6Domnul Oștirilor va pregăti
pe muntele acesta, pentru toate popoarele,
un ospăț cu cărnuri grase,
un ospăț cu vinuri bune –
cărnuri pline de măduvă
și vinuri limpezite.
7Pe muntele acesta El va nimici vălul
care acoperă toate popoarele,
învelitoarea care înfășoară toate neamurile.
8El va înghiți moartea pentru totdeauna.
Stăpânul Domn va șterge lacrimile de pe toate fețele
și va îndepărta de pe tot pământul disprețul poporului Său,
căci Domnul a vorbit.
9În ziua aceea se va zice:
„Iată, Acesta este Dumnezeul nostru.
Am nădăjduit în El, și El ne‑a mântuit.
Acesta este Domnul în Care am nădăjduit.
Să fim veseli și să ne bucurăm în mântuirea Sa!“
10Mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.
Moabiții însă vor fi călcați de El în picioare10 Sau: vor fi călcați în picioare acolo unde se află.,
așa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
11Își vor întinde mâinile în mijlocul lui,
cum își întinde înotătorul mâinile să înoate.
Mândria lor va fi doborâtă
în pofida îndemânării11 Sensul termenului ebraic este nesigur. mâinilor lor.
12El va dărâma fortificațiile înalte ale zidurilor tale,
le va doborî
și le va arunca la pământ,
chiar în țărână.
