Hoffnung für Alle

Hesekiel 47

Der Fluss, der aus dem Tempel kommt

1Dann führte mich der Mann noch einmal zum Eingang des Tempelgebäudes, der nach Osten lag. Dort entdeckte ich, dass Wasser unter der Schwelle hervorquoll. Erst floss es ein Stück an der Vorderseite des Tempels entlang, dann südlich am Altar vorbei und weiter nach Osten. Der Mann verließ mit mir den Tempelbezirk durch das Nordtor des äußeren Vorhofs, und wir gingen an der Außenmauer entlang bis zum Osttor. Ich sah, wie das Wasser an der Südseite des Torgebäudes hervorströmte.

Wir folgten dem Wasserlauf in östlicher Richtung; nachdem der Mann mit seiner Messlatte 500 Meter ausgemessen hatte, ließ er mich an dieser Stelle durch das Wasser gehen. Es war bloß knöcheltief. Wieder maß er 500 Meter aus, und jetzt reichte es mir schon bis an die Knie. Nach weiteren 500 Metern stand ich bis zur Hüfte im Wasser. Ein letztes Mal folgte ich dem Mann 500 Meter, und nun war das Wasser zu einem tiefen Fluss geworden, durch den ich nicht mehr gehen konnte. Man konnte nur noch hindurchschwimmen.

Der Mann fragte mich: »Hast du das gesehen, du Mensch?« Dann brachte er mich wieder ans Ufer zurück.

Ich sah, dass auf beiden Seiten des Flusses sehr viele Bäume standen. Der Mann sagte zu mir: »Dieser Fluss fließt weiter nach Osten in das Gebiet oberhalb der Jordan-Ebene, dann durchquert er die Ebene und mündet schließlich ins Tote Meer. Dort verwandelt er das Salzwasser in gesundes Süßwasser. Überall wohin der Fluss kommt, da schenkt er Leben. Ja, durch ihn wird das Wasser des Toten Meeres gesund, so dass es darin von Tieren wimmelt. 10 Am Ufer des Meeres leben dann Fischer, von En-Gedi bis En-Eglajim breiten sie ihre Netze zum Trocknen aus. Fische aller Art wird es wieder dort geben, so zahlreich wie im Mittelmeer. 11 Nur in den Sümpfen und Teichen rund um das Tote Meer wird kein Süßwasser sein. Aus ihnen soll man auch in Zukunft Salz gewinnen können. 12 An beiden Ufern des Flusses wachsen alle Arten von Obstbäumen. Ihre Blätter verwelken nie, und sie tragen immerfort reiche Frucht. Denn der Fluss, der ihren Wurzeln Wasser gibt, kommt aus dem Heiligtum. Monat für Monat bringen sie neue, wohlschmeckende Früchte hervor, und ihre Blätter dienen den Menschen als Heilmittel.«

Die Grenzen Israels

13 Dann sprach Gott, der Herr, zu mir: »Ich will dir die Grenzen des Landes beschreiben, das ihr unter die zwölf Stämme Israels aufteilen sollt. Dabei stehen den Nachkommen von Josef zwei Gebiete zu. 14 Euren Vorfahren habe ich geschworen, ihnen dieses Land zu schenken. Darum sollt ihr es für immer behalten und an eure Nachkommen weitervererben. Teilt es so unter euch auf, dass jeder Stamm sein eigenes Gebiet erhält!

15 Die Nordgrenze des Landes verläuft vom Mittelmeer ostwärts in Richtung der Städte Hetlon, Lebo-Hamat und Zedad, 16 dann weiter nach Berota[a] und Sibrajim, das an der Grenze zwischen dem Herrschaftsbereich von Damaskus und dem von Hamat liegt. Dann führt sie zur Stadt Hazar-Enan[b] am Rand des Haurangebirges. 17 Nördlich dieser Linie vom Mittelmeer bis nach Hazar-Enan liegt der Herrschaftsbereich von Damaskus und von Hamat.

18 Die Ostgrenze beginnt dort, wo das Gebiet von Damaskus an das Haurangebirge grenzt. Von dort an bildet der Jordan die Grenze zwischen dem Land Israel im Westen und der Landschaft Gilead im Osten, bis hinunter zur Stadt Tamar am Toten Meer[c].

19 Die Südgrenze verläuft von Tamar bis zu der Quelle Meriba bei Kadesch und von dort weiter zu dem Bach, der die Grenze nach Ägypten bildet und ins Mittelmeer mündet.

20 Die Westgrenze bildet das Mittelmeer bis hinauf nach Lebo-Hamat.

21 Teilt dieses Land unter die Stämme Israels auf. 22 Ihr sollt es für immer besitzen und an eure Nachkommen weitervererben. Jede Familie bekommt ihren Anteil durch das Los zugewiesen; dabei sollen die Fremden, die unter euch leben und ihre Kinder bei euch großziehen, genauso berücksichtigt werden. Wenn das Land der einzelnen Stämme aufgeteilt wird, dann behandelt die Fremden und ihre Familien wie euresgleichen. 23 In dem Stammesgebiet, wo sie wohnen, steht ihnen ihr eigener Anteil zu. Ich, Gott, der Herr, will es so.«

Notas al pie

  1. 47,16 So nach der griechischen Übersetzung (vgl. Kapitel 48,1). Der hebräische Text lautet: … über Zedad, Lebo, Hamat, Berota.
  2. 47,16 So nach der griechischen Übersetzung (vgl. Vers 17). Der hebräische Text lautet: Hazar-Tikon.
  3. 47,18 So nach der griechischen Übersetzung. Der hebräische Text lautet: im Osten, das sollt ihr messen.

Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 47

Râul vindecător care izvorăşte din Templu

1După aceea m-a dus înapoi la intrarea Casei. Şi iată că ieşea apă de sub pragul Casei, înspre răsărit, căci Casa era cu faţa spre răsărit. Apa venea de sub partea dreaptă a Casei, de la sud de altar. M-a scos prin poarta de nord şi m-a făcut să ocolesc prin exterior până la poarta exterioară dinspre răsărit. Şi iată că apa curgea din partea de sud.[a]

Bărbatul acela a ieşit spre răsărit cu o funie de măsurat în mână, a măsurat o mie de coţi[b] şi apoi m-a trecut prin apă. Apa era până la glezne. A mai măsurat o mie de coţi şi m-a trecut iarăşi prin apă. Apa era până la genunchi. A mai măsurat o mie de coţi şi m-a trecut din nou prin ea. Apa era până la brâu. A măsurat încă o mie de coţi şi iată că apa devenise acum un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa crescuse atât de mult, încât se putea înota în ea. Aceasta devenise un râu care nu mai putea fi traversat. El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?“ Apoi m-a luat şi m-a adus înapoi pe malul râului. Când am ajuns, am mai văzut că pe malurile râului, de ambele părţi, erau foarte mulţi copaci.

El mi-a zis: „Această apă curge spre ţinutul de răsărit, se coboară în Araba[c] şi se varsă în mare[d]. Şi vărsându-se în mare, apele se vor vindeca.[e] Orice făptură vie, care mişună acolo unde curge râul, va trăi. Vor fi foarte mulţi peşti pentru că, acolo unde va ajunge apa aceasta, apele se vor vindeca. Pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, totul va prinde viaţă. 10 Pescarii vor sta pe malul lui de la En-Ghedi până En-Eglaim şi va fi un loc de întins mrejele. Peştii din el vor fi de multe feluri – asemenea peştilor din Marea cea Mare.[f] 11 Mlaştinile şi bălţile însă nu vor fi vindecate, ci vor fi lăsate pentru sare. 12 Pe malurile râului, de ambele părţi, vor creşte tot felul de pomi fructiferi. Frunzele lor nu se vor veşteji şi roadele lor nu se vor sfârşi căci vor rodi la fiecare lună nouă[g] şi aceasta pentru că apa râului iese din Lăcaş. Roadele lor vor fi pentru mâncare, iar frunzele lor pentru vindecare.“

Hotarele ţării

13 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acestea sunt hotarele ţării pe care o veţi împărţi drept moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Lui Iosif îi revin două părţi, dar restul ţării 14 s-o împărţiţi în mod egal, aşa cum am jurat cu mâna ridicată, că o voi da strămoşilor voştri. Ţara aceasta va intra deci în moştenirea voastră.

15 Iată care trebuie să fie hotarele ţării:

partea de nord va fi de la Marea cea Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat[h], spre Ţedad, 16 Berota[i], Sibraim (care este între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului) şi Haţer-Haticon care este aproape de hotarul Hauranului. 17 Aşadar hotarul va fi de la mare spre Haţar-Enan[j], de-a lungul hotarului de nord al Damascului, având în nord hotarul Hamatului. Aceasta va fi partea de nord.

18 Partea de răsărit, între Hauran şi Damasc, între Ghilad şi ţara lui Israel, va fi Iordanul. Veţi măsura de la hotar până la marea de răsărit[k]. Aceasta va fi partea de răsărit.

19 Partea de sud va fi de la Tamar spre sud, până la apele de la Meribot-Kadeş, şi apoi de-a lungul Râului Egiptului[l], până la Marea cea Mare. Aceasta va fi partea de sud.

20 În partea de apus hotarul va fi Marea cea Mare până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de apus.

21 Să vă împărţiţi ţara aceasta între voi, potrivit cu seminţiile lui Israel. 22 S-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire, atât pentru voi, cât şi pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru şi care au avut urmaşi în mijlocul vostru. Ei să fie pentru voi ca nişte cetăţeni ai lui Israel; să-şi primească moştenirea prin sorţ împreună cu voi în mijlocul seminţiilor lui Israel. 23 Să le daţi moştenirea în seminţia în care s-au aşezat să locuiască, zice Stăpânul Domn.

Notas al pie

  1. Ezechiel 47:2 Sensul în ebraică al acestor versete este nesigur
  2. Ezechiel 47:3 Vezi nota de la 40:5; aproximativ 550 m; şi în vs. 4, 5
  3. Ezechiel 47:8 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileii până la Marea Roşie; de obicei se referă la Valea Iordanului
  4. Ezechiel 47:8 Marea Moartă
  5. Ezechiel 47:8 Sau: răsărit şi se coboară în Araba. Iar când se varsă în mare,/acolo unde marea este stătătoare, apele se vor vindeca.
  6. Ezechiel 47:10 Marea Mediterană; şi în vs. 15, 19, 20
  7. Ezechiel 47:12 Vezi Num. 28:11-15
  8. Ezechiel 47:15 Sau: intrarea în Hamat; şi în v. 20
  9. Ezechiel 47:16 LXX şi Ezech. 48:1; TM: Hetlonului, pentru a intra prin Ţedad, Hamat, Berota
  10. Ezechiel 47:17 TM: Enon, o variantă a lui Enan
  11. Ezechiel 47:18 Marea Moartă
  12. Ezechiel 47:19 Modernul Wadi el-Arish, în NE Sinaiului, sau chiar braţul răsăritean al Deltei Nilului