Hoffnung für Alle

Hesekiel 35

Edom soll zur trostlosen Wüste werden

1Wieder empfing ich eine Botschaft vom Herrn. Er sprach zu mir: »Du Mensch, blick in die Richtung, wo das Bergland Seïr liegt, und kündige ihm mein Gericht an:

So spricht Gott, der Herr: Jetzt bekommst du es mit mir zu tun, du Bergland der Edomiter! Drohend erhebe ich meine Hand, um dich zu einer menschenleeren Wüste zu machen, ja, zu einem Bild des Schreckens. Deine Städte verwandle ich in Trümmerhaufen, du wirst vollkommen zerstört. Daran sollst du erkennen, dass ich der Herr bin.

Stets waren deine Bewohner erbitterte Feinde der Israeliten; am Tag ihres Untergangs, als mein Strafgericht über sie hereinbrach, haben die Edomiter sie erbarmungslos dem Schwert ausgeliefert. Darum schwöre ich, Gott, der Herr, so wahr ich lebe: Der Tod ist ihr Schicksal, sie können ihm nicht entrinnen! Weil sie nicht gezögert haben, Blut zu vergießen, wird nun auch ihr Blut vergossen! Und dich, Bergland Seïr, mache ich zu einer schrecklichen, trostlosen Wüste und lasse keinen am Leben, der sich dort regt. Dann sind deine Berge mit Leichen übersät; auf den Hügeln, in den Tälern und in den Bächen liegen die Gefallenen. Ich verwüste dich für alle Zeiten, in deinen Städten wird kein Mensch mehr wohnen. Daran sollt ihr Edomiter erkennen, dass ich der Herr bin.

10 Ihr habt behauptet: ›Israel und Juda gehören uns, wir werden sie besitzen!‹ Doch ihr vergesst, dass es mein Land ist, in dem ich wohne! 11 Darum schwöre ich, Gott, der Herr, so wahr ich lebe: Alles, was ihr in eurem grenzenlosen Hass und Neid den Israeliten angetan habt, wird nun euch selbst treffen! Voller Zorn habt ihr ihnen großen Schaden zugefügt. Darum werde ich mein Strafgericht über euch hereinbrechen lassen und mich so meinem Volk zu erkennen geben. 12 Ihr werdet schon noch merken, dass ich eure Spottreden über die Berge Israels genau gehört habe. Voller Hohn habt ihr gesagt: ›Israels Bergland ist verwüstet! Nun können wir es an uns reißen!‹ 13 Mir ist nicht entgangen, wie ihr mich mit frechen und überheblichen Worten verhöhnt habt.

14 Darum sage ich, Gott, der Herr: Du Bergland Seïr, ich mache dich zu einer Wüste, und die ganze Welt wird sich darüber freuen. 15 Wie groß war deine Schadenfreude, als das Land der Israeliten, das ich ihnen gegeben hatte, von ihren Feinden verwüstet wurde! Darum sorge ich dafür, dass dich das gleiche Schicksal trifft: Eine trostlose Wüste sollst du werden, du und das ganze Land der Edomiter! Deine Bewohner sollen erkennen, dass ich der Herr bin!«

Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 35

Profeţie împotriva Edomului

1Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre muntele Seir şi profeţeşte împotriva lui! Spune-i că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, munte al Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi preface într-o pustietate şi într-un loc devastat! Îţi voi preface cetăţile în ruină, iar tu vei ajunge o pustietate şi vei şti atunci că Eu sunt Domnul.

Pentru că aveai o ură străveche şi i-ai doborât cu sabia pe israeliţi în vremea necazului lor, în vremea pedepsei lor finale, de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că te voi îneca în sânge şi sângele te va urmări. Fiindcă nu ai urât vărsarea de sânge, aceasta te va urmări. Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un loc devastat. Şi voi nimici din el pe oricine îl străbate[a]. Îi voi umple versanţii de morţii lui. Cei răpuşi de sabie vor cădea pe dealurile tale, pe văile tale şi în toate albiile tale. Te voi preface într-o pustietate veşnică şi cetăţile tale nu vor mai fi locuite. Şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul.

10 Pentru că ai zis: ‘Aceste două neamuri şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le vom lua în stăpânire!’, măcar că Domnul era încă acolo, 11 de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că-ţi voi face după mânia şi râvna pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta faţă de ei. Şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor când te voi judeca. 12 Vei şti astfel că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai spus despre munţii lui Israel atunci când ai zis: ‘Sunt pustiiţi, ne sunt daţi nouă să-i devorăm!’ 13 V-aţi lăudat împotriva Mea prin vorbirea voastră şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea, însă Eu am auzit.»

14 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate. 15 Pentru că te-ai bucurat când moştenirea Casei lui Israel a fost pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte Seir, tu şi tot Edomul, şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

Notas al pie

  1. Ezechiel 35:7 Lit.: pe cel ce se duce şi pe cel ce se întoarce; sau: pe cel care încearcă să scape şi pe cel care se întoarce