Jerusalem, die Stadt voller Bluttaten
1Ich empfing eine Botschaft vom Herrn. Er fragte mich: 2»Bist du bereit, Mensch, über die Stadt voller Bluttaten das Urteil zu sprechen? Dann tu es! Halte ihr all die abscheulichen Verbrechen vor Augen 3und sag:
So spricht Gott, der Herr: Jerusalem, dein Untergang ist nahe, du selbst hast ihn verschuldet! Mitten in der Stadt ist das Blut unschuldiger Menschen geflossen, du hast dir deine eigenen Götter geschaffen und sie angebetet. 4Mit deinen blutigen Verbrechen und deinem Götzendienst hast du dich unrein gemacht. Du hast das Gericht selbst herbeigeführt – dein Ende ist nahe! Ich sorge dafür, dass du von allen Völkern verachtet wirst, ich gebe dich dem Spott der anderen Länder preis. 5Jeder, ob nah oder fern, verhöhnt dich, dein ehemals hochangesehener Name ist beschmutzt, deine Bestürzung ist groß.
6Sieh doch, wie alle deine Herrscher ihre Macht dazu benutzen, Blut zu vergießen! 7Deine Einwohner verachten Vater und Mutter. Sie beuten die Fremden aus, die bei ihnen leben, und unterdrücken die schutzlosen Witwen und Waisen. 8Alles, was mir heilig ist, wird in den Schmutz gezogen, und auch den Sabbat22,8 Wörtlich: meine Sabbate. – Vgl. die Anmerkung zu Kapitel 20,12. So auch in Vers 26. achtet ihr nicht als heiligen Tag.
9Ihr verleumdet andere, damit sie zum Tode verurteilt werden. Auf den Bergen haltet ihr Opfermahlzeiten für eure Götter. Schlimme Schandtaten werden bei euch verübt: 10Der eine schläft mit der Frau seines Vaters, ein anderer verkehrt mit einer Frau, während sie ihre Tage hat22,10 Vgl. die Anmerkung zu Kapitel 18,6.. 11Man scheut sich nicht, mit der Frau eines anderen die Ehe zu brechen; man vergeht sich an seiner Schwiegertochter und macht sich nichts daraus, die eigene Halbschwester zu missbrauchen. 12Ihr nehmt Bestechungsgelder an und schickt dafür Unschuldige in den Tod. Ihr fordert Wucherzinsen und erpresst andere Menschen. Mich aber, Gott, den Herrn, habt ihr vergessen!
13Jerusalem, du wirst schon sehen, was du davon hast! Denn jetzt schlage ich voller Zorn die Hände zusammen, ich strafe dich für den Mord und Betrug, den man in dir verübt. 14Meinst du wirklich, du könntest mir standhalten? Bildest du dir ein, du würdest nicht den Mut verlieren, wenn ich mit dir abrechne? Ich, der Herr, habe gesagt, dass ich dich richten werde, und ich stehe zu meinem Wort! 15Deine Einwohner zerstreue ich unter die Völker, ich bringe sie in fremde Länder, um so ihrem gottlosen Treiben ein Ende zu setzen! 16Vor aller Welt wirst du entehrt dastehen, und das hast du dir selbst zuzuschreiben. Dann sollst du erkennen, dass ich der Herr bin.«
Die Israeliten – wertlose Schlacke im Schmelzofen
17Wieder empfing ich eine Botschaft vom Herrn: 18»Du Mensch, in meinen Augen sind die Israeliten zu wertlosem Abfall geworden, wie er übrig bleibt, wenn Silber im Schmelztiegel gereinigt wird. Sie sind nichts mehr als Schlacken aus Kupfer und Zinn, aus Eisen und Blei. 19Ich, Gott, der Herr, sage ihnen: Ihr seid die Schlacke, die beim Schmelzen zurückbleibt. Darum mache ich mit euch das einzig Richtige: Ich sammle euch in Jerusalem 20und werfe euch ins Feuer! So wie man einen Metallklumpen aus Silber, Kupfer, Eisen, Blei und Zinn in den glühenden Tiegel wirft, damit alles zusammen zerschmilzt, so sammle ich euch voller Zorn; ich werfe euch ins Feuer und bringe euch zum Schmelzen. 21-22Ja, ich will euch sammeln und meinen Zorn an euch auslassen. Ihr sollt seine Glut zu spüren bekommen und darin zerschmelzen wie Silber im Ofen. Dann sollt ihr erkennen, dass ich, der Herr, euch im Zorn gestraft habe.«
Das ganze Volk ist schuldig!
23Noch einmal sprach der Herr zu mir. Er befahl: 24»Du Mensch, richte dem Volk Israel diese Botschaft aus: Ihr habt euer Land so unrein gemacht, dass ich aus lauter Zorn schon lange keinen Regen mehr fallen ließ.
25Denn eure führenden Männer22,25 So nach der griechischen Übersetzung. Der hebräische Text lautet: Die Verschwörung der Propheten. sind wie brüllende, blutgierige Löwen. Sie fallen über die Menschen her, reißen Geld und Gut an sich und machen viele Frauen im Land zu Witwen.
26Die Priester legen mein Gesetz aus, wie es ihnen gerade passt. Was ich für heilig erklärt habe, das ziehen sie in den Schmutz. Sie machen keinen Unterschied zwischen dem, was mir geweiht ist und was nicht, und sie erklären dem Volk auch nicht, was als rein und was als unrein gilt. Es kümmert sie nicht einmal, wenn der Sabbat entweiht wird, den ich doch zu einem besonderen Ruhetag bestimmt habe. Ja, sie sind schuld daran, dass niemand mehr Ehrfurcht vor mir hat.
27Die Richter sind wie hungrige Wölfe. Sie vergießen Blut und richten aus Habgier Menschenleben zugrunde.
28Und was sagen deine Propheten dazu? Sie beschönigen diese üblen Machenschaften, so wie ein Maler eine hässliche Wand mit weißer Farbe übertüncht. Sie reden von Visionen, die sie gar nicht gesehen haben, und verkünden nichts als Lügen! Sie sagen: ›So spricht Gott, der Herr!‹, obwohl ich ihnen gar keine Botschaft mitgeteilt habe.
29Auch die einfachen Leute verstehen sich auf Raub und Erpressung. Sie beuten die Armen und Bedürftigen aus, unterdrücken die Fremden und bringen sie um ihr Recht.
30Im ganzen Volk suchte ich nach jemandem, der in die Bresche springen und die Mauer um das Land wieder aufbauen würde, damit ich es nicht zerstören muss. Doch ich fand niemanden. 31Darum lasse ich euch meinen Zorn spüren, er wird euch vernichten wie ein Feuer. Das habt ihr euch selbst zuzuschreiben – ihr bekommt, was ihr verdient. Darauf gebe ich, Gott, der Herr, mein Wort.«
Păcatul poporului a ajuns la culme
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând:
2„Fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea cea setoasă de sânge? Atunci fă‑i cunoscute toate urâciunile! 3Spune‑i că așa vorbește Stăpânul Domn: «Cetate care verși sânge în mijlocul tău ca să‑ți grăbești ceasul și care‑ți faci idoli ca să te spurci, 4te‑ai făcut vinovată din cauza sângelui pe care l‑ai vărsat și a idolilor pe care ți i‑ai făcut ca să te spurci! Ți‑ai apropiat astfel ziua și ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te voi face de dispreț printre neamuri și de râsul tuturor țărilor. 5Cei de aproape și cei de departe își vor bate joc de tine, căci ești vestită ca necurată și plină de tulburări!
6Iată că în tine fiecare dintre prinții lui Israel se folosește de puterea lui ca să verse sânge. 7În tine, tatăl și mama sunt necinstiți, străinul din mijlocul tău este jecmănit, iar orfanul și văduva sunt nedreptățiți. 8Ai disprețuit lucrurile Mele sfinte și Mi‑ai profanat Sabatele. 9În tine sunt cei ce defaimă ca să verse sânge, în tine sunt cei ce mănâncă pe munți și cei ce se desfrânează în mijlocul tău. 10În tine se descoperă goliciunea tatălui10 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale. și în tine este necinstită femeia în perioada necurăției ei. 11În tine, fiecare se dedă la urâciuni cu soția semenului său, fiecare își pângărește prin desfrânare nora și fiecare își necinstește sora, fiica tatălui său. 12În tine, se ia mită ca să se verse sânge; tu iei dobândă și camătă, câștigi de pe urma prietenului tău, jecmănindu‑l, iar pe Mine M‑ai uitat, zice Stăpânul Domn.
13Iată, bat din palme din cauza câștigului nedrept pe care l‑ai făcut și din cauza sângelui care a fost vărsat în mijlocul tău. 14Îți va rezista oare inima sau îți vor fi mâinile destul de tari în ziua în care Mă voi ocupa de tine? Eu, Domnul, am vorbit și voi face întocmai. 15Te voi împrăștia printre neamuri, te voi risipi în țări străine și voi pune astfel capăt necurăției din mijlocul tău. 16Când te vei fi întinat înaintea ochilor neamurilor, vei ști că Eu sunt Domnul.»“
17Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 18„Fiul omului, cei din Casa lui Israel au ajuns pentru Mine ca zgura de metal: toți sunt bronz, cositor, fier și plumb, în mijlocul furnalului; au ajuns ca zgura de argint. 19De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că toți ați devenit zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului. 20Așa cum se strânge argintul, arama, fierul, plumbul și cositorul în mijlocul furnalului și se suflă în foc ca să se topească, tot așa vă voi strânge și Eu în mânia și furia Mea, vă voi lăsa în mijlocul Ierusalimului și vă voi topi. 21Da, vă voi strânge și voi sufla peste voi cu focul înverșunării Mele, astfel că veți fi topiți în mijlocul Ierusalimului. 22Așa cum se topește argintul în mijlocul furnalului, tot așa veți fi și voi topiți în mijlocul Ierusalimului și veți ști că Eu, Domnul, Mi‑am revărsat furia peste voi.»“
23Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 24„Fiul omului, spune‑i țării astfel: «Tu ești o țară necurățită, neudată de ploaie în ziua indignării!» 25Uneltirea profeților este în mijlocul ei25 TM. LXX: a cărei prinți sunt în mijlocul ei precum leul care răcnește când își sfâșie prada. Ei devorează suflete și își însușesc bogății și lucruri scumpe, astfel că numărul văduvelor sporește în mijlocul țării. 26Preoții ei încalcă Legea Mea și întinează lucrurile Mele sfinte. Ei nu fac diferență între ce este sfânt și ce este obișnuit, nici nu‑i învață pe alții să facă diferență între ce este necurat și ce este curat. Își ascund ochii de Sabatele Mele și astfel Eu sunt necinstit în mijlocul lor. 27Conducătorii săi sunt în mijlocul ei asemenea lupilor care‑și sfâșie prada. Ei varsă sânge și pierd suflete ca să obțină un câștig nedrept. 28Profeții din mijlocul ei au pentru aceștia o tencuială din ipsos28 Vezi v. 30. – viziuni deșarte și preziceri28 Sau: practicarea divinației. Vezi nota de la Deut. 18:10. mincinoase. Ei zic: «Așa vorbește Stăpânul Domn!» Dar Domnul n‑a vorbit. 29Poporul țării se dedă la asuprire, se ocupă cu jaful, nedreptățește pe sărac și pe nevoiaș și asuprește străinul, ignorând dreptatea.29 Sau: și prin nedreptate îl jecmănește pe străin.
30Am căutat printre ei un om care să zidească zidul și să stea în spărtură înaintea Mea pentru țară, ca să n‑o distrug, dar nu am găsit niciunul. 31Prin urmare, Îmi voi revărsa peste ei indignarea, îi voi mistui cu focul înverșunării Mele și voi face ca umbletele lor să cadă asupra capetelor lor, zice Stăpânul Domn.“
