1Darum wollen wir jetzt aufhören, euch immer wieder in den einfachsten Grundlagen eures Glaubens an Christus zu unterweisen. Wir möchten vielmehr darüber sprechen, was Christen wissen müssen, die in ihrem Glauben erwachsen sind. Es geht jetzt also nicht mehr darum, das alte Leben hinter sich zu lassen, das letztlich zum Tod führt; auch nicht darum, wie notwendig es ist, zu Gott umzukehren und ihm zu vertrauen. 2Ebenso wenig wollen wir euch lehren über die Taufe im Unterschied zu den jüdischen Waschungen6,2 Wörtlich: über die Taufen/Waschungen., die Handauflegung, die Auferstehung der Toten und über Gottes Letztes Gericht. 3Wenn Gott es will, dann wollen wir lieber Schritte nach vorn tun.
4Doch dies eine möchte ich euch jetzt noch sagen: Für alle, die Gott schon mit seinem hellen Licht erleuchtet hat, die an sich selbst erfahren haben, wie herrlich Gottes himmlische Gaben sind, und denen der Heilige Geist geschenkt wurde, 5die Gottes gute Botschaft aufnahmen und etwas von der Kraft der ewigen Welt kennen gelernt haben – 6für all diese Menschen ist es unmöglich, wieder zu Gott zurückzukehren, wenn sie sich bewusst von ihm abgewendet haben und ihm untreu geworden sind. Ihre Untreue würde nichts anderes bedeuten, als dass sie den Sohn Gottes noch einmal ans Kreuz schlagen und ihn dem Spott seiner Feinde ausliefern.
7Ein Mensch, der Gott treu bleibt, der wird von ihm gesegnet. Er ist wie ein guter Acker: Dieser nimmt den Regen auf, der immer wieder über ihm niedergeht, und lässt nützliche Pflanzen wachsen. Schließlich bringt er eine gute Ernte. 8Wer aber einem schlechten Acker gleicht, dem droht Gottes Fluch. Auf ihm wachsen nichts als Dornen und Disteln, und am Ende wird er abgebrannt. 9Das mussten wir euch, liebe Freunde, ganz offen und unmissverständlich sagen. Trotzdem sind wir überzeugt, dass ihr gerettet werdet und das Ziel erreicht. 10Denn Gott ist nicht ungerecht. Er vergisst nicht, was ihr getan habt und wie ihr aus Liebe zu ihm anderen Christen geholfen habt und immer noch helft.
11Wir haben nur einen Wunsch: Jeder von euch soll mit diesem Eifer an der Hoffnung festhalten, dass sich einmal alles erfüllt, was Gott versprochen hat. Ja, haltet daran fest, bis ihr das Ziel erreicht! 12Werdet in eurem Glauben nicht träge und gleichgültig, sondern folgt dem Beispiel der Christen, die durch ihr Vertrauen zum Herrn standhaft geblieben sind und alles erhalten werden, was Gott zugesagt hat.
Gott hält, was er verspricht
13Als Gott Abraham sein Versprechen gab, da bekräftigte er seine Zusage mit einem Eid. Und weil niemand über Gott steht und diesen Eid Gottes beglaubigen konnte, schwor Gott bei sich selbst. 14Er versprach Abraham: »Du kannst dich fest darauf verlassen: Ich werde dich überreich mit meinem Segen beschenken und dir viele Nachkommen geben.«6,14 1. Mose 22,17 15Abraham wartete geduldig; und schließlich ging in Erfüllung, was Gott ihm versprochen hatte.
16Menschen schwören einen Eid, um ihre Aussage zu bekräftigen und um mögliche Zweifel auszuräumen. Dabei berufen sie sich auf eine Autorität über ihnen. 17Auch Gott hat sein Versprechen mit einem Eid bekräftigt. So haben wir, denen seine Zusagen gelten, die unumstößliche Gewissheit, dass er sie auch einlöst. 18Und weil Gott niemals lügt, haben wir jetzt zwei Tatsachen, auf die wir uns felsenfest verlassen können. Gottes Zusage und sein Eid ermutigen und stärken alle, die an der von Gott versprochenen Hoffnung festhalten. 19Diese Hoffnung ist für uns ein sicherer und fester Anker, der hineinreicht in den himmlischen Tempel, bis ins Allerheiligste hinter dem Vorhang. 20Dorthin ist uns Jesus vorausgegangen. Er ist unser Hoherpriester für alle Zeiten – wie es Melchisedek war.
1De aceea, lăsând învățătura începătoare despre Cristos, să ne îndreptăm spre maturitate1 Sau: spre desăvârșire., fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, 2a învățăturii despre ritualurile de spălare2 Termenul grecesc baptismon este la plural și se referă la toate ritualurile de spălare/curățire, nu numai la botezul creștin. Existau șase tipuri de „botez“ prin care credinciosul putea trece: (1) ritualurile de spălare/curățire evreiești, la care credinciosul putea participa dacă oferea dovada credinței și a ascultării de poruncile lui Dumnezeu; (2) botezul practicat de Ioan Botezătorul (F.A. 19:4), un botez al pocăinței și al pregătirii pentru venirea lui Mesia; acesta era un botez care făcea tranziția de la Vechiul Legământ la Noul Legământ; (3) botezul în apă practicat de Isus (In. 4:1), o continuare a lucrării lui Ioan, un botez care făcea tranziția spre identificarea credinciosului cu Isus ca Mesia; (4) botezul creștin, practicat doar după moartea și învierea lui Isus; acest botez este un simbol al identificării cu Isus în moartea Sa, fiind văzut de Pavel ca loc de înmormântare a modului de viață păcătos din trecut (Rom. 6:4); (5) botezul cu Duhul Sfânt (Mt. 3:11), simbolizând identificarea cu Isus în viața Sa; acest botez îi împuternicește pe credincioșii umpluți cu Duhul Sfânt să‑L mărturisească și să‑L reprezinte pe Isus prin modul lor de viață. În F.A. se poate observa strânsa legătură dintre botezul creștin și botezul cu Duhul Sfânt (F.A. 8:12-18; 9:17-18; 10:44-48; 19:1-6); (6) botezul cu foc (Mt. 3:11)., a punerii mâinilor, a învierii celor morți și a judecății veșnice. 3Și vom face aceasta dacă va îngădui Dumnezeu.
4Căci este imposibil pentru cei ce odinioară au fost luminați, au gustat darul ceresc, au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt 5și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile5 Gr.: dynamis, care poate însemna și minuni. veacului care vine, 6dar care apoi au căzut, este imposibil să fie înnoiți iarăși spre pocăință, întrucât ei Îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu și‑L dau la batjocură. 7Când pământul absoarbe ploaia care deseori cade pe el și dă iarbă folositoare celor prin care este cultivat, el primește binecuvântarea de la Dumnezeu. 8Dacă însă dă spini și ciulini, atunci este nefolositor și este aproape să fie blestemat; sfârșitul lui este în ardere.
9Chiar dacă vorbim astfel, preaiubiților, totuși, în ce vă privește, suntem convinși că sunteți în stare de lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea. 10Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat‑o pentru Numele Lui, prin faptul că i‑ați slujit și‑i slujiți pe sfinți. 11Însă ne dorim mult ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, ca să aibă siguranța deplină a speranței până la sfârșit, 12astfel încât să nu deveniți leneși, ci urmași12 Lit.: imitatori. ai celor ce, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.
Garanția promisiunii lui Dumnezeu
13Când Dumnezeu i‑a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuși, 14zicând: „Te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța14 Vezi Gen. 22:17..“ 15Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, Avraam a obținut promisiunea.
16Într-adevăr, oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar jurământul pentru confirmare este sfârșitul oricărei dispute între ei. 17În același fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai limpede moștenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr‑un jurământ, 18pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, cu privire la care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să avem o puternică încurajare noi, cei care am fugit să ne ținem strâns de speranța pusă înainte. 19Avem această speranță ca pe o ancoră a sufletului, sigură și fermă, și care pătrunde dincolo de draperie19 Gr.: katapetasma, draperia care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt [peste tot în carte]., 20acolo unde predecesorul nostru, Isus, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot în veci, după felul lui Melchisedek.
