König Xerxes hilft den Juden
1Noch am selben Tag schenkte Xerxes Königin Esther das Haus, das Haman, der erbitterte Feind der Juden, bewohnt hatte. Der König ließ Mordechai zu sich kommen, denn Esther hatte ihm erzählt, dass er ihr Vetter und Pflegevater war. 2Der König zog seinen Siegelring, den er Haman abgenommen hatte, vom Finger und gab ihn Mordechai. Esther setzte Mordechai zum Verwalter über Hamans Besitz ein.
3Noch einmal bat Esther den König um eine Unterredung. Sie warf sich vor ihm nieder und flehte ihn unter Tränen an: »Verhindere den Anschlag, den Haman, der Nachkomme von Agag, gegen uns Juden geplant hat!« 4Der König streckte Esther sein goldenes Zepter entgegen. Da stand sie auf, trat vor ihn hin 5und sagte: »Wenn mir der König seine Gunst erweisen möchte und er meine Bitte für gut hält, dann möge er ein Schreiben aufsetzen und den Erlass widerrufen, den der Agagiter Haman, der Sohn von Hammedata, verfasst hat, um die Juden in allen Provinzen des Reiches zu vernichten. 6Ich kann nicht mit ansehen, wie mein eigenes Volk ins Unglück stürzt und untergeht!«
7Da sagte König Xerxes zu Esther und dem Juden Mordechai: »Ich habe Esther Hamans Haus geschenkt. Ihn habe ich an den Galgen hängen lassen, weil er die Juden umbringen wollte. 8Doch ein Erlass lässt sich nicht mehr widerrufen, wenn er im Namen des Königs niedergeschrieben und mit seinem Siegel versehen wurde. Ihr könnt aber in meinem Namen und mit meinem Siegel einen weiteren Erlass herausgeben, um die Juden zu retten. Geht so vor, wie ihr es für gut haltet!«
9Am 23. Tag des 3. Monats, des Monats Siwan, ließ Mordechai die Schreiber des Königs rufen. Sie mussten genau nach seiner Anweisung einen Erlass aufsetzen, der an die Juden im ganzen Reich gerichtet war, an die Fürsten und Statthalter sowie an die höchsten Beamten der 127 Provinzen von Indien bis Äthiopien. Jede Volksgruppe sollte das Schreiben in ihrer eigenen Schrift und Sprache erhalten, auch die Juden. 10Mordechai ließ die Briefe im Namen des Königs verfassen und mit dem königlichen Siegel kennzeichnen. Boten sollten sie auf den schnellsten Pferden der königlichen Gestüte in alle Provinzen des Reiches bringen. Der Erlass lautete:
11»Der König gestattet den Juden in jeder Stadt seines Reiches, sich zu ihrer Verteidigung zu versammeln. Wenn ihre Feinde aus den verschiedenen Volksgruppen und Provinzen ihnen nach dem Leben trachten, dürfen die Juden sie samt Frauen und Kindern töten und ihren Besitz als Beute behalten. 12Dieser Erlass gilt für einen einzigen Tag in allen Provinzen, und zwar für den 13. Tag des 12. Monats, des Monats Adar.«
13In jeder Provinz sollte die Anordnung als Gesetz erlassen und bekannt gemacht werden, damit die Juden vorbereitet waren und sich an ihren Feinden rächen konnten. 14Der König befahl den Eilboten, auf den besten Pferden so schnell wie möglich loszureiten. Auch in der Residenz Susa wurde der Erlass veröffentlicht.
15Mordechai verließ den Palast in einem königlichen Gewand, das violett und weiß gefärbt war, und in einem Mantel aus feinem weißen Leinen und purpurroter Wolle. Auf dem Kopf trug er eine große goldene Krone. Die Bewohner von Susa jubelten ihm zu. 16Die Juden in der Stadt waren voller Freude über das Glück, das ihnen auf einmal zuteilwurde; sie konnten die Ehre und Anerkennung kaum fassen, die sie durch den Erlass des Königs bekamen. 17Auch in allen Provinzen und in jeder Stadt, wo das neue Gesetz bekannt wurde, freuten sich die Juden und jubelten laut. Das Ereignis wurde mit einem Festmahl gefeiert. Die anderen Völker bekamen Angst vor den Juden; darum traten viele von ihnen zum Judentum über.
Remedierea crizei
1În acea zi, împăratul Ahașveroș i‑a dat împărătesei Estera proprietatea lui Haman, dușmanul iudeilor, iar Mardoheu a ajuns înaintea împăratului, căci Estera îi spusese că erau rude. 2Împăratul și‑a scos de pe deget inelul cu sigiliul imperial, pe care‑l luase înapoi de la Haman, și i l‑a dat lui Mardoheu. Iar Estera l‑a pus pe Mardoheu stăpân peste proprietatea lui Haman.
3Apoi Estera s‑a dus din nou înaintea împăratului și i‑a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns și a căutat bunăvoința lui, ca să oprească răul adus de agaghitul Haman și planul pe care acesta l‑a urzit împotriva iudeilor. 4Împăratul i‑a întins Esterei sceptrul de aur, iar Estera s‑a ridicat și a stat înaintea împăratului.
5Ea a zis atunci:
– Dacă împăratul crede că este bine și dacă am găsit bunăvoință înaintea lui, dacă sfatul acesta i se pare potrivit împăratului, iar eu sunt plăcută în ochii lui, să fie scris să se anuleze scrisorile gândite de Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, pe care le‑a scris ca să‑i stârpească pe iudeii din toate provinciile împăratului. 6Cum aș putea să văd eu nenorocirea care va veni peste poporul meu și cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?
7Împăratul Ahașveroș i‑a zis atunci împărătesei Estera și iudeului Mardoheu:
– Iată, i‑am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe lemn, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor. 8Scrieți deci cu privire la iudei ce credeți că este bine8 Lit.: iudei potrivit cu ce este bine în ochii voștri., în numele împăratului, și pecetluiți cu inelul împăratului, căci o scrisoare care a fost scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi anulată.
9Scribii împăratului au fost chemați atunci, în luna a treia, adică în luna Sivan9 Luna a treia în calendarul babilonian, care corespunde lunilor mai‑iunie., în a douăzeci și treia zi, și s‑a scris fiecare poruncă a lui Mardoheu atât pentru iudei, cât și pentru satrapi, pentru guvernatori și pentru conducătorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii care se întindeau din India până în Cuș9 Regiunea Nilului Superior. Etiopia și teritoriile învecinate.. S‑a scris fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea și limba lor. 10El a scris în numele împăratului Ahașveroș, a pecetluit cu inelul împăratului și a trimis scrisorile prin curieri călare, călărind armăsari crescuți în herghelia imperială. 11Împăratul dădea iudeilor din fiecare cetate dreptul de a se aduna și de a‑și apăra viețile, de a nimici, de a ucide și de a stârpi orice armată, popor sau provincie care s‑ar ridica împotriva lor, a copiilor și a femeilor lor, ca să le prade averile. 12Puteau să facă aceasta în toate provinciile împăratului Ahașveroș, într‑o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. 13O copie a scrisorii era dată ca lege în fiecare provincie, făcându‑se cunoscut tuturor popoarelor că iudeii sunt gata ca, în acea zi, să se răzbune împotriva dușmanilor lor. 14Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei.
15Mardoheu a ieșit din prezența împăratului, purtând o mantie imperială alb‑albăstruie, o coroană mare de aur și o robă de in subțire și de purpură. Cei din cetatea Susa strigau de bucurie. 16Pentru iudei nu era decât fericire și bucurie, veselie și onoare. 17În fiecare provincie și în fiecare cetate, oriunde ajungea decretul împăratului, era bucurie și veselie printre iudei, erau ospețe și zile de sărbătoare. Și mulți oameni din popoarele țării s‑au făcut iudei, căci îi apucase groaza de iudei.
