Hoffnung für Alle

Daniel 8

Daniels zweite Vision vom Schafbock und Ziegenbock

1Im 3. Regierungsjahr von König Belsazar hatte ich, Daniel, eine zweite Vision: Dabei sah ich mich selbst in der königlichen Residenz Susa in der Provinz Elam. Ich stand am Ulai-Kanal, und als ich mich umschaute, entdeckte ich am Ufer einen Schafbock. Er hatte zwei lange Hörner; das eine war größer als das andere, obwohl es erst später gewachsen war. Ich sah, wie der Schafbock mit seinen Hörnern nach Westen, Norden und Süden Stöße austeilte. Kein Tier konnte sich ihm widersetzen, und wenn er eines in seiner Gewalt hatte, konnte niemand mehr helfen. Er tat, was er wollte, und wurde immer mächtiger.

Während ich noch darüber nachdachte, was dies zu bedeuten hatte, kam plötzlich ein Ziegenbock vom Westen her über die ganze Erde. Er lief so schnell, dass er kaum den Boden berührte. Zwischen den Augen hatte er ein auffällig starkes Horn. Als er bei dem Schafbock angelangt war, den ich am Kanal gesehen hatte, stürzte er sich mit voller Wucht auf ihn und griff ihn an. Die zwei kämpften erbittert, bis der Ziegenbock seinem Feind beide Hörner abbrach. Der Schafbock hatte keine Kraft mehr, sich zu wehren, er wurde zu Boden geworfen und zertrampelt. Niemand kam ihm zu Hilfe.

Jetzt wurde der Ziegenbock noch mächtiger, doch auf dem Höhepunkt seiner Macht brach das große Horn ab. An seiner Stelle kamen vier andere Hörner zum Vorschein, die in alle vier Himmelsrichtungen wuchsen. Aus einem von ihnen brach noch ein weiteres Horn hervor. Zuerst war es sehr klein, aber dann wuchs es immer mehr nach Süden, nach Osten und in Richtung Israel, des herrlichen Landes. 10 Ja, es erreichte sogar die Mächte des Himmels, warf einige von ihnen und von den Sternen auf die Erde hinunter und zertrat sie. 11 Selbst den Herrn des Himmels forderte es heraus, denn es schaffte die regelmäßigen Opfer ab, die ihm dargebracht wurden, und entweihte seinen Tempel. 12 Es setzte ein ganzes Heer ein, das die täglichen Opfer mit Gewalt unterbinden sollte.[a] So trat es die Wahrheit mit Füßen, und was immer es unternahm, gelang ihm.

13 Dann hörte ich, wie ein Engel einen anderen fragte: »Wie lange wird all das dauern, was in der Vision zu sehen war? Wann wird man Gott wieder die regelmäßigen Opfer darbringen können? Wann hat die Auflehnung gegen den Herrn des Himmels und die schreckliche Entweihung des Tempels ein Ende?« 14 Der andere Engel antwortete: »Erst nach 2300 Tagen[b] wird das Heiligtum wieder neu geweiht werden.«

15 Ich dachte noch über das Gesehene nach, als plötzlich jemand vor mir stand, der wie ein Mann aussah. 16 Gleichzeitig hörte ich, wie eine Stimme vom Ulai-Kanal ihm zurief: »Gabriel, erkläre du ihm die Vision!« 17 Der Engel trat ganz nahe an mich heran. Ich erschrak und fiel vor ihm zu Boden. Er aber sagte zu mir: »Du Mensch, hör genau zu: Dir wurde vor Augen geführt, was in der fernen Zukunft geschehen wird.«

18 Während er so zu mir sprach, lag ich wie betäubt am Boden mit dem Gesicht nach unten. Doch der Engel berührte mich und half mir wieder auf die Beine. 19 Dann sagte er: »Ich will dir erklären, was sich ereignet, wenn Gottes Zorn losbricht und das Ende kommt. Die Zeit dafür ist schon festgelegt. 20 Der Schafbock mit den beiden Hörnern ist das Reich der Meder und Perser mit ihren Herrschern. 21 Der zottige Ziegenbock ist das Reich der Griechen, und das große Horn zwischen den Augen des Bocks der erste König dieses Reiches. 22 Du hast gesehen, wie das Horn abbrach und an seiner Stelle vier andere nachwuchsen. Dies bedeutet, dass aus dem einen Königreich vier andere entstehen werden. Sie werden aber nicht so mächtig sein wie das erste. 23 Am Ende ihrer Herrschaft wird die Gottlosigkeit überhandnehmen und das Maß der Schuld voll sein.

Dann kommt ein rücksichtsloser und hinterhältiger König 24 und erlangt große Macht, wenn auch nicht aus eigener Kraft. Schreckliches Verderben richtet er an, und was er unternimmt, das hat Erfolg. Er schaltet mächtige Herrscher aus, sogar Gottes heiliges Volk stürzt er ins Verderben. 25 Weil er so schlau und gerissen ist, gelingt es ihm, die Menschen zu täuschen. In seinem Größenwahn bringt er viele ohne jede Warnung um. Selbst dem höchsten Herrn stellt er sich entgegen, doch schließlich wird er ohne menschliches Zutun vernichtet.

26 Hör zu, Daniel! Alles, was du über die 2300 Tage erfahren hast, wird eintreffen. Behalte die Vision genau im Gedächtnis! Denn es dauert noch lange, bis sie sich ganz erfüllt hat.«

27 Danach war ich völlig erschöpft und tagelang krank. Als es mir besser ging, nahm ich meinen Dienst beim König wieder auf. Doch ich war noch immer entsetzt über die Vision und konnte sie mir nicht erklären.

Notas al pie

  1. 8,12 Der hebräische Text ist nicht sicher zu deuten.
  2. 8,14 Wörtlich: 2300 Abend-Morgen. – Es ist möglich, dass diese Angabe sich auf die täglichen Opfer bezieht, die morgens und abends dargebracht wurden. Dann könnte man auch übersetzen: nach 1150 Tagen. Ebenso in Vers 26.

Nouă Traducere În Limba Română

Daniel 8

Viziunea cu berbecul şi ţapul

1În al treilea an al domniei împăratului Belşaţar, mie, Daniel, mi s-a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte. În viziunea aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam[a]; am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai. Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt, cel lung crescând la urmă. Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord şi spre sud. Nici un animal nu-i putea sta împotrivă şi nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia şi a ajuns puternic.

În timp ce căutam să înţeleg aceste lucruri, iată că a venit un ţap din apus, străbătând toată suprafaţa pământului, fără să atingă însă pământul. Ţapul avea un corn impunător între ochi. A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l-am văzut stând lângă râu, şi s-a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec şi s-a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul şi i-a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare; şi nu a fost nimeni care să-l poată scăpa pe berbec de sub puterea ţapului.

Ţapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s-a rupt. În locul lui au ieşit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.

Dintr-unul din ele a ieşit un corn mai mic, care a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. 10 S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oştire şi din stele[b] şi le-a călcat în picioare. 11 S-a înălţat până la[c] Căpetenia oştirii şi i-a luat jertfa continuă, iar locul Sanctuarului Lui a fost dărâmat[d]. 12 Oştirea şi jertfa continuă au fost date pe mâna lui din pricina nelegiuirii.[e] Cornul a aruncat adevărul la pământ şi a reuşit în ceea ce a făcut.

13 Atunci am auzit un sfânt vorbind şi un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: „În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre nelegiuirea[f] care a adus pustiire şi despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaş şi a oştirii?“ 14 El mi-a dat mie răspunsul: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi[g]; apoi Sfântul Lăcaş va fi curăţit.“

Interpretarea viziunii

15 În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta şi căutam s-o înţeleg, iată că cineva, care era la înfăţişare ca un om, a apărut stând în picioare în faţa mea. 16 Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga şi zicea astfel: „Gabriele[h], fă-l să înţeleagă această viziune!“ 17 Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Înţelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârşitului!“

18 Când mi-a vorbit, am căzut leşinat[i] cu faţa la pământ. El m-a atins şi m-a ridicat iarăşi în picioare în locul unde mă aflam.

19 Apoi mi-a zis astfel: „Iată, îţi voi spune ce se va întâmpla în vremea de apoi a mâniei, căci viziunea se referă la vremea hotărâtă sfârşitului[j]. 20 Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfăţişează pe împăraţii Mediei şi Persiei.[k] 21 Ţapul cel aprig este împăratul Greciei[l]. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.[m] 22 Faptul că acest corn a fost frânt şi că în locul lui s-au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărăţii, dar nu vor avea puterea ei.[n]

23 La sfârşitul domniei lor,
    când păcatele răzvrătiţilor vor fi la culme,
se va ridica un împărat semeţ[o]
    şi iscusit în uneltiri.
24 El va fi puternic, dar nu prin propria-i putere;
    va face pustiiri de necrezut
        şi va reuşi în ceea ce va face.
Îi va nimici pe cei puternici
    şi pe poporul sfinţilor.
25 Datorită vicleniei lui,
    va face înşelăciunea să biruiască prin mâna lui
        şi apoi se va mândri în inima lui.
Va distruge pe mulţi care se credeau în siguranţă
    şi va sta chiar împotriva[p] Căpeteniei căpeteniilor,
        dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.
26 Cât despre viziunea cu serile şi dimineţile,
    care ţi s-a spus, ea este adevărată.
Tu însă tăinuieşte viziunea,
    căci este cu privire la nişte zile îndepărtate“.

27 Eu, Daniel, am fost istovit şi bolnav câteva zile, dar apoi m-am sculat şi m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din pricina viziunii pe care nimeni nu o putea înţelege.

Notas al pie

  1. Daniel 8:2 Statutul pe care îl va avea Susa şi Elamul în perioada la care face referire profeţia
  2. Daniel 8:10 Vezi Daniel 12:3
  3. Daniel 8:11 Sau: A sfidat pe
  4. Daniel 8:11 Sau: profanat
  5. Daniel 8:12 Sensul în ebraică al acestei propoziţii este nesigur; sau: din pricina rebeliunii (vezi v. 11)
  6. Daniel 8:13 Sau: rebeliunea
  7. Daniel 8:14 Probabil numărul jertfelor continue, care aveau loc de două ori pe zi, dimineaţa şi seara; astfel, numărul zilelor este 1150
  8. Daniel 8:16 Gabriel înseamnă Omul lui Dumnezeu (vezi v. 15)
  9. Daniel 8:18 Termenul ebraic se referă la un somn adânc sau la un fel de transă
  10. Daniel 8:19 Sau: căci sfârşitul va fi la vremea hotărâtă.
  11. Daniel 8:20 Cornul mai mare, din v. 3, reprezintă probabil poziţia proeminentă a Persiei
  12. Daniel 8:21 Ebr.: Iavan
  13. Daniel 8:21 Alexandru Macedon (336-323 î.Cr.)
  14. Daniel 8:22 După moartea lui Alexandru, imperiul s-a divizat în patru, nemaiavând puterea dinainte
  15. Daniel 8:23 Este vorba despre Antioh IV Epiphanes (175-164 î.Cr.)
  16. Daniel 8:25 Cu sensul de a sfida, a provoca