Die Gemeinde in Jerusalem wird verfolgt
1Saulus war mit der Steinigung von Stephanus völlig einverstanden. Noch am selben Tag setzte eine schwere Verfolgung der Gemeinde in Jerusalem ein. Alle außer den Aposteln flohen und zerstreuten sich in die Landbezirke von Judäa und Samarien. 2Stephanus wurde von einigen frommen Männern begraben, die für ihn eine große Totenklage hielten.
3Saulus aber setzte alles daran, die Gemeinde auszurotten. Er ließ die Häuser durchsuchen, Männer und Frauen fortschleppen und ins Gefängnis werfen.
Die Verbreitung der rettenden Botschaft über Jerusalem hinaus
(Kapitel 8,4‒40)
Die rettende Botschaft in Samarien
4Die aus Jerusalem geflohenen Gläubigen verkündeten überall die rettende Botschaft von Jesus. 5Einer von ihnen war Philippus. Er kam in eine Stadt in Samarien8,5 Womöglich handelt es sich um Sebaste, die Hauptstadt von Samarien, vielleicht auch Sichem, dessen religiöses Zentrum. und verkündete den Menschen dort, dass Jesus der von Gott gesandte Retter ist. 6Die Einwohner hörten ihm aufmerksam zu. Alle waren beeindruckt von seinen Worten und von den Wundern, die er wirkte. 7Böse Geister wurden ausgetrieben und verließen mit lautem Geschrei ihre Opfer. Es wurden auch viele Menschen geheilt, die gelähmt waren oder andere körperliche Gebrechen hatten. 8Darüber herrschte große Freude in der ganzen Stadt.
Gottes Geschenk lässt sich nicht kaufen
9In jener Stadt lebte auch Simon, ein Mann, der seit vielen Jahren Zauberei getrieben und durch seine Künste viele in Erstaunen versetzt hatte. Er behauptete, etwas Besonderes zu sein, 10und wurde von allen, ob jung oder alt, bewundert. »Dieser Mann ist die große Kraft Gottes in Person!«, sagten die Leute. 11Sie standen ganz in seinem Bann, weil er sie jahrelang mit seinen Zauberkünsten beeinflusst hatte.
12Aber nun glaubten sie Philippus, der ihnen die rettende Botschaft von Gottes Reich und von Jesus Christus verkündet hatte. Männer und Frauen ließen sich taufen, 13unter ihnen auch der Zauberer Simon. Nach seiner Taufe begleitete er Philippus überallhin und sah dabei voller Staunen die großen Zeichen und Wunder, die geschahen.
14Als nun die Apostel in Jerusalem davon hörten, dass die Leute in Samarien Gottes Botschaft angenommen hatten, schickten sie Petrus und Johannes dorthin. 15Die beiden Apostel kamen in die Stadt und beteten für die Gläubigen, dass Gott ihnen seinen Heiligen Geist schenken möge. 16Denn bisher hatte keiner von ihnen den Geist empfangen; sie waren nur auf den Namen des Herrn Jesus getauft worden. 17Als ihnen die Apostel nach dem Gebet die Hände auflegten, empfingen sie den Heiligen Geist.
18Simon hatte dies alles gesehen. Da bot er Petrus und Johannes Geld an 19und sagte: »Verhelft auch mir dazu, dass jeder, dem ich die Hände auflege, den Heiligen Geist bekommt.«
20Doch Petrus wies ihn zurecht: »Fahr zur Hölle mit deinem Geld! Denkst du wirklich, dass man Gottes Geschenk kaufen kann? 21Für dich gibt es Gottes Gaben nicht, denn du bist ihm gegenüber nicht aufrichtig. 22Bereu deine Bosheit und kehr um zu Gott! Bitte ihn, dass er dir diese abscheulichen Absichten vergibt. 23Denn ich sehe, dass dein Denken ganz vergiftet ist. Du bist in deiner Schuld gefangen.« 24Da rief Simon erschrocken: »Betet ihr für mich zum Herrn, damit mir erspart bleibt, was ihr mir angedroht habt!«
25Nachdem sie in jener Stadt bezeugt und gepredigt hatten, dass Jesus der Herr ist, kehrten Petrus und Johannes nach Jerusalem zurück. Unterwegs verkündeten sie auch in vielen Dörfern Samariens die rettende Botschaft von Jesus.
Philippus und der äthiopische Hofbeamte
26Ein Engel des Herrn forderte Philippus auf: »Geh in Richtung Süden, und zwar auf der Straße, die von Jerusalem nach Gaza führt und nur selten genutzt wird.« 27-28Philippus machte sich sofort auf den Weg.
Zur selben Zeit war auf dieser Straße auch ein Mann aus Äthiopien mit seinem Wagen unterwegs. Er war ein Hofbeamter der Königin von Äthiopien, die den Titel Kandake führte, ein Eunuch, der ihr Vermögen verwaltete. Eben kehrte er von Jerusalem zurück, wo er als Pilger im Tempel Gott angebetet hatte. Während der Fahrt las er im Buch des Propheten Jesaja.
29Da sprach der Heilige Geist zu Philippus: »Geh zu diesem Wagen und bleib in seiner Nähe.« 30Philippus lief hin und hörte, dass der Mann laut aus dem Buch Jesaja las. Er fragte den Äthiopier: »Verstehst du eigentlich, was du da liest?« 31»Nein«, erwiderte der Mann, »wie soll ich das denn verstehen, wenn es mir niemand erklärt!« Er bat Philippus, einzusteigen und sich neben ihn zu setzen.
32Gerade hatte er die Stelle gelesen, wo es heißt: »Er war stumm wie ein Schaf, das man zur Schlachtung führt. Und wie ein Lamm, das sich nicht wehrt, wenn es geschoren wird, hat er alles widerspruchslos ertragen. 33Er wurde gedemütigt, nicht einmal ein gerechtes Urteil war er seinen Peinigern wert. Niemand glaubte, dass er noch eine Zukunft haben würde. Denn man hat sein Leben auf dieser Erde ausgelöscht.«8,33 Jesaja 53,7‒8 34Der Äthiopier fragte Philippus: »Von wem spricht hier der Prophet? Von sich selbst oder von einem anderen?« 35Da begann Philippus, ihm die rettende Botschaft von Jesus ausgehend von diesem Prophetenwort zu erklären.
36Als sie schließlich an einer Wasserstelle vorüberfuhren, sagte der äthiopische Hofbeamte: »Dort ist Wasser! Spricht etwas dagegen, dass ich jetzt gleich getauft werde?«8,36 Einige Handschriften fügen hinzu: (Vers 37) »Wenn du von ganzem Herzen an Christus glaubst, kannst du getauft werden«, erwiderte Philippus. »Ich glaube, dass Jesus Christus der Sohn Gottes ist«, bekannte der Hofbeamte. 38Er ließ den Wagen anhalten. Gemeinsam stiegen sie ins Wasser, und Philippus taufte ihn. 39Nachdem sie aus dem Wasser gestiegen waren, wurde Philippus vom Geist des Herrn an einen anderen Ort versetzt. Der Äthiopier sah ihn nicht mehr, aber er reiste mit frohem Herzen weiter. 40Philippus wurde danach in Aschdod gesehen. Von da aus zog er nach Cäsarea und verkündete auf dem Weg dorthin in allen Städten die rettende Botschaft von Jesus.
Filip vestește Evanghelia în Samaria
1Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan.
Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s‑au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei1 Vezi 1:8.. 2Câțiva oameni evlavioși l‑au înmormântat pe Ștefan și l‑au jelit mult. 3Saul însă devasta3 Verbul grecesc lymaino înseamnă a devasta, a ruina, a spurca, a stigmatiza, a produce ofensă și rușine, a dezonora. biserica, intrând prin case, luând cu forța bărbați și femei și aruncându‑i în închisoare.
4Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. 5Filip a coborât într‑o cetate a Samariei5 Unele mss conțin: în cetatea Samariei. Este greu de determinat despre care cetate a Samariei este vorba. S‑au propus următoarele variante: Sebastos (cetate construită de către Irod cel Mare pe locul vechii cetăți a Samariei, în cinstea lui Caesar Augustus – Sebastos este forma greacă a latinescului Augustus; această cetate era însă pe deplin păgânizată); Sihem (în perioada NT era cea mai importantă cetate samariteană); Gitta (Iustin Martirul – cca. 250 d.Cr. – afirmă că Simon Magul provenea din această cetate); Sihar (atestată în In. 4:5, aflată în vecinătatea Sihemului, uneori fiind identificată cu Sihem). Este posibil ca numele cetății să nu fi fost atât de important pentru Luca (vezi v. 25b). și L‑a proclamat pe Cristos celor de acolo. 6Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea.
9În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. 10Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el și spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»!“ 11Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când l‑au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia12 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. 13Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea neîncetat în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau.
14Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15Când au ajuns acolo, s‑au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. 16Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus. 17Atunci Petru și Ioan și‑au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt.
18Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani, 19zicând:
– Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care‑mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!
20Petru însă i‑a zis:
– Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s‑ar putea obține cu bani! 21Tu n‑ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu! 22Pocăiește‑te deci de această răutate a ta și roagă‑te fierbinte Domnului ca, dacă este posibil, să‑ți ierte această intenție a inimii tale, 23căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății!
24Simon, răspunzând, a zis:
– Rugați‑vă fierbinte voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine!
25După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de‑ale samaritenilor25 Populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană (722 î.Cr.) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni (2 Regi 17:24). În timpul lui Isus, între iudei și samariteni exista o foarte mare ostilitate..
Filip și eunucul etiopian
26Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip astfel: „Ridică‑te și du‑te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ 27Filip s‑a ridicat și s‑a dus. Și iată că un eunuc27 Termenul se referă nu neapărat la condiția fizică a oficialului etiopian, ci la funcția pe care o avea. Sensul primar al termenului în LXX este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare și sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie prețuiți ca slujbași la curțile orientale (vezi 1 Sam. 8:15 și nota) [peste tot în capitol]. etiopian, înalt oficial al lui Kandake27 Kandake nu este un nume propriu, ci un titlul pe care‑l purta regina-mamă etiopiană. Regina domnea în numele fiului ei, deoarece acesta era considerat „fiul soarelui“, prea sacru pentru a fi implicat în problemele seculare ale statului., regina etiopienilor27 În acea perioadă, regatul Etiopiei se întindea de la prima cataractă a Nilului (modernul Aswan) până la modernul Khartoum, acoperind regiunea cunoscută sub numele de Nubia., și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, 28iar acum se întorcea, stând în careta lui și citindu‑l pe profetul Isaia. 29Duhul i‑a zis lui Filip: „Du‑te și prinde din urmă careta aceea!“ 30Filip a alergat către el și l‑a auzit pe eunuc citindu‑l pe profetul Isaia.
El l‑a întrebat:
– Înțelegi ce citești?
31Acesta a zis:
– Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva?
Și l‑a rugat pe Filip să se suie în caretă și să se așeze lângă el. 32Pasajul din Scriptură pe care‑l citea era acesta:
„Ca o oaie care este dusă la tăiere
și ca un miel care stă mut înaintea celui ce‑l tunde,
tot așa nici El nu‑Și deschide gura.
33În smerenia Lui, judecata I‑a fost luată.
Cine va putea istorisi despre generația Lui?
Căci viața Îi este luată de pe pământ!“33 Vezi Is. 53:7-8 în versiunea LXX.
34Eunucul l‑a întrebat pe Filip, zicând:
– Te rog fierbinte să‑mi spui despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?
35Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i‑a vestit Evanghelia despre Isus. 36În timp ce călătoreau de‑a lungul drumului, au ajuns la o apă.
Eunucul a zis:
– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
37Filip i‑a zis:
– Dacă crezi din toată inima ta, se poate!
El a răspuns:
– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!
38A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iar Filip l‑a botezat. 39Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l‑a mai văzut și și‑a continuat drumul bucuros. 40Filip a apărut în Azot40 Transliterarea în greacă a numelui cetății Așdod. și, în timp ce călătorea prin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea40 Cu referire la Cezareea Maritima, un port mediteranean la sud de Muntele Carmel. A nu se confunda cu Cezareea lui Filip..
