Die Verantwortung der Priester und Leviten
1Der Herr sprach zu Aaron: »Du trägst zusammen mit deinen Söhnen und der ganzen Familie deines Vaters die Verantwortung für das heilige Zelt. Wenn dort gegen meine Gebote verstoßen wird, trifft euch die Schuld. Und wenn ihr beim Priesterdienst meine Anweisungen missachtet, ziehe ich euch dafür zur Rechenschaft. 2Denn diese Aufgaben sind allein euch anvertraut. Die anderen Leviten dürfen sich zusammen mit euch dem Heiligtum nähern. Sie sollen euch begleiten und euch helfen, wenn ihr dort euren Dienst verrichtet. 3Was ihr ihnen auftragt, sollen sie tun und alle Arbeiten erledigen, die beim heiligen Zelt anfallen. Nur den heiligen Gefäßen und Werkzeugen und dem Altar dürfen sie sich nicht nähern, sonst müssen sie sterben und ihr mit ihnen. 4Die Leviten sollen also an eurer Seite die erforderlichen Arbeiten im Heiligtum ausführen. Außer ihnen darf jedoch niemand zu euch in das Heiligtum kommen. 5-6Denkt daran: Eure levitischen Brüder sind mein Geschenk an euch. Ich habe sie aus allen Stämmen Israels ausgewählt, damit sie mir im Heiligtum dienen. Aber für den Altar und das heilige Zelt selbst seid allein ihr Priester zuständig. Niemand anderes darf sich in euer Amt einmischen, damit mein Zorn nicht wieder über euch Israeliten hereinbricht. 7Das Priestertum ist nur dir und deinen Söhnen anvertraut. Ihr allein dürft die Opfer auf dem Altar darbringen und das Allerheiligste hinter dem Vorhang betreten. Das sind ausschließlich eure Aufgaben. Das Priestertum ist mein Geschenk an euch. Jeder andere, der sich in euer Amt drängt, muss sterben.«
Der Anteil der Priester an den Opfern
8Weiter sprach der Herr zu Aaron: »Du weißt, dass ich euch Priestern von jedem meiner Opfer einen Anteil als Lohn geben werde. Dies soll für alle Zeiten so bleiben. 9Außerdem habe ich die heiligsten Gaben, die mir die Israeliten darbringen, für euch bestimmt: jedes Speiseopfer, Sündopfer und Schuldopfer. Alles, was nicht auf dem Altar verbrannt wird, gehört dir und deinen Söhnen. Achtet es als etwas besonders Heiliges! 10Ihr Männer sollt es im Vorhof des Heiligtums essen.
11Doch die Gaben, die vor dem Altar hin- und hergeschwungen und so mir geweiht werden, sind für alle eure Angehörigen bestimmt, Männer, Frauen und Kinder. Jeder aus eurer Sippe darf davon essen, wenn er rein ist. Euer Anspruch auf diesen Anteil am Opfer soll für immer bestehen bleiben. 12Außerdem gebe ich euch das Beste von Öl, Most und Getreide, die erste Ernte, die man mir darbringt. 13Auch die ersten Früchte, die im Land wachsen und die man im Heiligtum abgibt, gehören euch. Jeder aus eurer Sippe, der rein ist, darf davon essen. 14Ihr erhaltet alles, was die Israeliten mir unwiderruflich weihen. 15Darüber hinaus gehört euch jeder älteste Sohn in Israel und jedes männliche Tier, das als erstes geboren und mir dargebracht wird. Allerdings sollt ihr die Kinder freikaufen lassen, ebenso die unreinen Tiere, die nicht als Opfer in Frage kommen.
16Sobald der erstgeborene Sohn einer Familie einen Monat alt ist, sollen für ihn 5 Silberstücke zu je 12 Gramm bezahlt werden, nach dem im Heiligtum gültigen Gewicht. 17Aber reine Tiere wie Rinder, Schafe und Ziegen sollt ihr nicht freikaufen lassen, denn sie gehören allein mir. Besprengt den Altar mit ihrem Blut und lasst ihr Fett in Rauch aufgehen, um mich mit diesem wohlriechenden Brandopfer zu erfreuen. 18Das Fleisch dieser Tiere aber soll euch Priestern gehören, so wie bei den Opfern, wo ihr den rechten Hinterschenkel und die Brust vor dem Eingang des heiligen Zeltes hin- und herschwingt, um zu zeigen, dass sie mir geweiht sind.
19Alle diese Anteile an den Opfertieren gebe ich euch und euren Angehörigen, Männern, Frauen und Kindern. So soll es für alle Zeiten bleiben. Darauf gebe ich euch mein Wort, und ich werde es niemals brechen!18,19 Wörtlich: Es ist ein ewiger Salzbund zwischen dem Herrn und dir und deinen Nachkommen. – Bündnisse wurden durch das Essen von Salz besiegelt. Vgl. »Bund« in den Sacherklärungen.«
Der Anteil der Leviten
20Dann sprach der Herr zu Aaron: »Dein Stamm wird in Kanaan kein Land erhalten und kein eigenes Gebiet besitzen wie die anderen Israeliten. Denn ich selbst bin euer Anteil und Erbe. 21Den Leviten gebe ich als Lohn für ihren Dienst den zehnten Teil der Ernte, den die Israeliten zum Heiligtum bringen. 22Außer ihnen darf in Zukunft kein anderer Israelit dem heiligen Zelt zu nahe kommen. Das wäre eine Sünde, für die er mit dem Leben bezahlen muss. 23Nur die Leviten dürfen die Arbeiten am Heiligtum verrichten, sie sind dort für alles verantwortlich. So soll es immer bleiben, heute und für alle künftigen Generationen. Die Leviten erhalten also kein eigenes Stammesgebiet in Israel, 24sondern bekommen stattdessen den zehnten Teil der Ernte, den die Israeliten mir als Abgabe bringen.«
Die Abgabe der Leviten für den Herrn
25-26Außerdem ließ der Herr den Leviten durch Mose ausrichten: »Ich habe euch den zehnten Teil von allem zugesagt, was in Israel geerntet wird. Davon sollt ihr mir wiederum den zehnten Teil geben. 27Dieses Opfer zählt für mich genauso, als hättet ihr das Getreide selbst gedroschen und den Wein selbst gekeltert. 28Wie die anderen Israeliten sollt auch ihr Leviten mir einen Teil von allem geben, was ihr bekommt. Bringt es dem Priester Aaron. 29Das Beste von eurem Anteil sollt ihr mir überlassen, denn es ist heilig und gehört mir. 30Wenn ihr das tut, dann nehme ich eure Gabe an, als hättet ihr Getreide und Wein aus eurer eigenen Ernte dargebracht. 31Euren Anteil könnt ihr dann mit euren Familien essen, wo immer ihr wollt. Schließlich ist dies der Lohn, der euch für eure Arbeit am heiligen Zelt zusteht. 32Wenn ihr vorher das Beste abgegeben habt, ladet ihr keine Schuld auf euch. So sorgt ihr dafür, dass die heiligen Gaben der Israeliten nicht entweiht werden und ihr nicht sterben müsst.«
Reglementări cu privire la responsabilitatea preoților și a leviților
1Domnul i‑a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi și casa tatălui tău împreună cu tine veți purta pedeapsa pentru nelegiuire cu privire la Sfântul Lăcaș, dar numai tu și fiii tăi veți purta pedeapsa pentru nelegiuire cu privire la preoție. 2De asemenea, adu‑i aproape de tine pe frații tăi din seminția lui Levi, seminția tatălui tău, ca să ți se alăture și să‑ți slujească, în timp ce tu și fiii tăi sunteți înaintea Cortului Mărturiei. 3Să păzească îndatoririle față de tine și față de tot Cortul. Numai să nu se apropie nici de obiectele Lăcașului, nici de altar, pentru că altfel și ei și tu veți muri. 4Ei să fie alături de tine și să păzească îndatoririle față de Cortul Întâlnirii, toată slujirea de la Cort. Niciun străin4, 7 Vezi nota de la 1:51. să nu se apropie de voi.
5Să păziți îndatorirea față de Lăcaș și îndatorirea față de altar, ca să nu mai fie mânie peste fiii lui Israel. 6Iată că Eu Însumi i‑am luat pe frații voștri leviți din mijlocul fiilor lui Israel. Ei vă sunt dați vouă în dar din partea Domnului ca să îndeplinească slujirea de la Cortul Întâlnirii. 7Dar tu și fiii tăi împreună cu tine să păziți preoția voastră, având grijă de orice lucru privitor la altar și de tot ce este dincolo de draperie; așa să îndepliniți slujba. Vouă vă dau preoția în dar. Străinul care se va apropia să fie omorât.“
Partea ce le revine preoților
8Domnul i‑a zis lui Aaron: „Iată, ți‑am dat responsabilitate peste contribuțiile care‑Mi sunt aduse. Toate darurile sfinte ale fiilor lui Israel ți le‑am dat ție și fiilor tăi, ca parte a voastră, printr‑o hotărâre veșnică. 9Iată ce va fi al tău din darurile preasfinte, care nu sunt mistuite de foc: orice ofrandă a lor, pe care ei Mi‑o aduc din fiecare dar de mâncare, din fiecare jertfă pentru păcat sau din fiecare jertfă pentru vină. Darurile acestea preasfinte să fie ale tale și ale fiilor tăi. 10Să le mâncați într‑un loc preasfânt; fiecare bărbat să le mănânce. Să fie sfinte pentru voi.
11Iată ce va mai fi al tău: contribuțiile aduse ca dar din toate jertfele legănate ale fiilor lui Israel. Ți le‑am dat ție, fiilor tăi și fiicelor tale printr‑o hotărâre veșnică. Oricine va fi curat în familia ta, să mănânce din ele.
12Tot ce este mai bun din ulei, din must și din grâne, rodul ales pe care ei îl dau Domnului, ți l‑am dat ție. 13Primele roade din tot ce este în țara lor, pe care le aduc Domnului, să fie ale tale. Cel curat din familia ta va putea să mănânce.
14Tot ce este pus deoparte14 Sau: Tot ce este închinat Domnului. Termenul ebraic haram/herem se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, fie ca dar. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. în Israel să fie al tău. 15Întâiul născut al oricărei făpturi pe care ei îl aduc Domnului, fie om sau animal, să fie al tău. Totuși, atât pe întâiul născut al omului, cât și pe întâiul născut al animalelor necurate va trebui să‑i răscumperi. 16Prețul lor de răscumpărare, stabilit pentru cei de la o lună în sus, să fie de cinci șecheli16 Aproximativ 50 gr. de argint, după șechelul Lăcașului16 Vezi nota de la 3:47 (aproximativ 10 gr). (adică douăzeci de ghere).
17Dar pe întâiul născut al vacii, al oii sau al caprei să nu‑l răscumperi; ei sunt sfinți. Să le stropești sângele pe altar și să le arzi grăsimea ca pe o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 18Carnea lor să fie a ta, așa cum este al tău pieptul jertfei legănate și spata dreaptă. 19Toate contribuțiile sfinte, pe care fiii lui Israel le aduc Domnului prin ridicare, ți le‑am dat ție, fiilor tăi și fiicelor tale printr‑o hotărâre veșnică. Acesta este un legământ al sării19 Un legământ veșnic era simbolizat prin sare, deoarece aceasta era, încă de pe atunci, o substanță renumită pentru proprietățile ei de a conserva (Lev. 2:13; 2 Cron. 13:4-5)., un legământ veșnic înaintea Domnului pentru tine și pentru sămânța ta împreună cu tine.“
20Apoi Domnul i‑a zis lui Aaron: „Să nu ai nicio moștenire în țara lor, să nu ai nicio parte între ei. Eu sunt partea ta și moștenirea ta între fiii lui Israel. 21Iată, fiilor lui Levi le‑am dat ca moștenire orice zeciuială din Israel, pentru slujirea pe care o îndeplinesc, slujirea de la Cortul Întâlnirii. 22De acum înainte, fiii lui Israel să nu se mai apropie de Cortul Întâlnirii ca să nu se facă vinovați de vreun păcat și să moară. 23Doar leviții să îndeplinească slujirea de la Cortul Întâlnirii și să poarte pedeapsa pentru nelegiuirea lor. Ei să nu aibă nicio moștenire în mijlocul fiilor lui Israel. Aceasta să fie o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. 24Căci zeciuielile fiilor lui Israel, pe care ei le aduc Domnului drept contribuție prin ridicare, le‑am dat leviților. De aceea am zis despre ei că nu vor avea nicio moștenire între fiii lui Israel.“
25După aceea, Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 26„Să le vorbești leviților și să le spui: «Când primiți zeciuiala de la fiii lui Israel, pe care v‑am dat‑o de la ei ca parte a voastră, să aduceți din ea Domnului o contribuție prin ridicare, o zeciuială din zeciuială. 27Ea să fie considerată o contribuție din partea voastră, ca și cum ar fi grâne din aria de treierat și abundență de must din teasc. 28Așadar, să aduceți și voi Domnului o contribuție prin ridicare, din toate zeciuielile pe care le primiți de la fiii lui Israel. Să dați preotului Aaron contribuția pe care ați adus‑o Domnului din zeciuială. 29Din toate darurile pe care le primiți, să aduceți prin ridicare fiecare contribuție cuvenită Domnului. Din tot ce este mai bun din ea, să aduceți partea sfințită.»
30Să le mai spui: «Când veți aduce prin ridicare ce este mai bun din ea, să le fie considerată leviților ca venitul de la aria de treierat și ca venitul de la teasc. 31O puteți mânca în orice loc, voi și familiile voastre, pentru că este plata voastră pentru slujirea în Cortul Întâlnirii. 32Nu vă veți face vinovați de niciun păcat din cauza ei atunci când veți aduce, prin ridicare, ce este mai bun din ea, și nu veți întina darurile sfinte ale fiilor lui Israel, nici nu veți muri!»“
