Der Sabbat
1Der Herr befahl Mose, 2den Israeliten Folgendes weiterzusagen:
»Dies sind die heiligen Feste, an denen sich das ganze Volk zu meiner Ehre versammeln soll.
3Sechs Tage sollt ihr arbeiten, aber der siebte Tag ist ein ganz besonderer Ruhetag. Dann sollt ihr euch zum Gottesdienst versammeln. Es ist der Sabbat, der mir, dem Herrn, geweiht ist. An diesem Tag dürft ihr keinerlei Arbeit verrichten, wo immer ihr auch wohnt.«
Das Passahfest und das Fest der ungesäuerten Brote
(4. Mose 28,16‒25)
4»Auch an den folgenden Festen, die ihr einmal im Jahr zu meiner Ehre feiert, sollt ihr zu einer heiligen Versammlung zusammenkommen:
5Am 14. Tag des 1. Monats in der Abenddämmerung wird das Passahfest für mich, den Herrn, gefeiert. 6Am darauffolgenden Tag beginnt das Fest der ungesäuerten Brote. Feiert es mir zu Ehren! Sieben Tage lang sollt ihr Brot essen, das ohne jeden Sauerteig gebacken wurde! 7Am ersten dieser sieben Tage sollt ihr nicht eure alltäglichen Arbeiten verrichten, sondern euch versammeln und gemeinsam mich, den Herrn, anbeten. 8Bringt mir sieben Tage lang Opfer dar! Am letzten Tag sollt ihr euch wieder zum Gottesdienst versammeln; auch dann dürft ihr nicht wie sonst arbeiten.«
Das Fest der ersten Garbe
9Der Herr trug Mose auf, 10den Israeliten seine Worte weiterzugeben: »Wenn ihr in das Land kommt, das ich euch geben werde, und dort die Getreideernte einbringt, sollt ihr die erste Garbe dem Priester geben. 11Dieser schwingt sie am Tag nach dem folgenden Sabbat vor dem heiligen Zelt hin und her. So weiht er eure Garbe mir, dem Herrn, und ich werde sie gnädig annehmen. 12Am selben Tag müsst ihr mir ein fehlerloses einjähriges Lamm als Brandopfer darbringen, 13dazu als Speiseopfer zweieinhalb Kilogramm feines Weizenmehl, mit Öl vermengt. Verbrennt alles für mich auf dem Altar, denn solche wohlriechenden Opfer gefallen mir gut. Gebt als Trankopfer noch einen Liter Wein dazu. 14Erst wenn ihr mir, eurem Gott, diese Gaben dargebracht habt, dürft ihr die frischen Körner rösten, Brot daraus backen und von dem Getreide essen. Diese Ordnung gilt für alle Generationen, wo immer ihr auch wohnt.«
Das Wochenfest
(4. Mose 28,26‒31)
15»Vom Tag nach dem Sabbat, an dem ihr die ersten Ähren mir, dem Herrn, geweiht habt, zählt ihr genau sieben Wochen. 16Am 50. Tag, nach dem siebten Sabbat, sollt ihr mir ein Speiseopfer von der neuen Ernte darbringen. 17Jede Familie gibt zwei Brote, die jeweils aus zweieinhalb Kilogramm feinem Weizenmehl mit Sauerteig gebacken wurden. Diese Opfergaben, die ihr mir weihen sollt, müssen vom ersten Getreide genommen werden. 18Zusätzlich bringt ihr sieben fehlerlose einjährige Lämmer, einen Jungstier und zwei Schafböcke als Brandopfer dar. Dazu kommen noch die üblichen Speise- und Trankopfer. Solche wohlriechenden Gaben erfreuen mich, den Herrn. 19Sucht auch einen Ziegenbock für das Sündopfer und zwei einjährige Lämmer für das Friedensopfer aus! 20Der Priester weiht mir alle diese Opfergaben, zusammen mit dem Brot der ersten Ernte und den beiden Lämmern, indem er sie vor dem Heiligtum hin- und herschwingt. Sie gehören mir, und der Priester darf sie als seinen Anteil am Opfer behalten. 21An diesem Tag sollt ihr euch versammeln, um mich anzubeten. Ihr dürft dann keinerlei alltägliche Arbeit verrichten! Diese Ordnung gilt für alle künftigen Generationen, wo immer ihr auch wohnt.
22Wenn ihr in eurem Land die Getreideernte einbringt, sollt ihr eure Felder nicht ganz bis an den Rand abmähen und auch keine Nachlese halten. Überlasst die Reste den Armen und Fremden! Ich bin der Herr, euer Gott.«
Das Neujahrsfest
(4. Mose 29,1‒6)
23-24Weiter ließ der Herr den Israeliten durch Mose ausrichten: »Der 1. Tag des 7. Monats soll ein Ruhetag für euch sein, an dem ihr euch mir zu Ehren versammelt. Zur Erinnerung daran sollen die Posaunen laut geblasen werden. 25Lasst an diesem Tag alle gewöhnliche Arbeit ruhen und bringt mir, dem Herrn, eure Opfer auf dem Altar dar!«
Der große Versöhnungstag
(4. Mose 29,7‒11)
26Der Herr sagte zu Mose: 27»Der 10. Tag des 7. Monats ist der Tag der Versöhnung. Dann sollt ihr fasten und euch vor mir beugen. Zu meiner Ehre sollt ihr euch versammeln und eure Opfer auf dem Altar verbrennen. 28Ihr dürft keinerlei Arbeit verrichten, denn an diesem Tag werdet ihr mit mir, dem Herrn, eurem Gott, versöhnt und von all euren Sünden befreit. 29Wer an diesem Tag nicht fastet und in Demut vor mich tritt, hat sein Leben verwirkt und muss aus dem Volk ausgeschlossen werden. 30Ich selbst lasse jeden umkommen, der an diesem Tag irgendeine Arbeit verrichtet. 31Arbeitet auf keinen Fall am Versöhnungstag! Diese Ordnung gilt für alle künftigen Generationen, wo immer ihr auch wohnt. 32Der Versöhnungstag ist ein ganz besonderer Feiertag23,32 Wörtlich: Sabbat., an dem ihr euch vor mir demütigen und alle Arbeit ruhen lassen sollt. Er dauert vom Abend des 9. Tages bis zum folgenden Abend.«
Das Laubhüttenfest
(4. Mose 29,12‒39)
33-34Auch das Folgende sollte Mose den Israeliten vom Herrn mitteilen: »Am 15. Tag des 7. Monats beginnt das Laubhüttenfest, das sieben Tage dauert. Feiert es zu meiner Ehre! 35Am ersten Tag sollt ihr euch versammeln, um mich, den Herrn, anzubeten. Dann dürft ihr nicht euren gewöhnlichen Arbeiten nachgehen. 36Sieben Tage lang bringt ihr mir eure Opfer dar; am achten Tag kommt ihr wieder zu einem Festgottesdienst zusammen und opfert mir eure Gaben. Auch an diesem Tag dürft ihr keine alltägliche Arbeit verrichten.
37Dies sind die jährlichen Feste zu meiner Ehre, an denen ihr euch zum Gottesdienst versammelt und mir eure Brand-, Speise-, Schlacht- und Trankopfer darbringt, wie es für den jeweiligen Tag vorgeschrieben ist. 38Dazu kommen die wöchentlichen Sabbatfeiern, eure Abgaben sowie die versprochenen und freiwilligen Opfer, die ihr mir, dem Herrn, bringt.
39Am 15. Tag des 7. Monats, wenn ihr die Ernte eingebracht habt, sollt ihr sieben Tage lang das Laubhüttenfest zu meiner Ehre feiern. Der erste und der achte Tag sind Ruhetage. 40Am ersten Tag sammelt ihr die schönsten Früchte eurer Bäume sowie Palmwedel, Zweige von Bachpappeln und anderen dicht belaubten Bäumen. Feiert sieben Tage lang ein fröhliches Fest für mich, den Herrn, euren Gott. 41Jedes Jahr sollt ihr im siebten Monat eine Woche lang feiern! Diese Ordnung gilt für alle Generationen, wo auch immer ihr lebt. 42Während der Festwoche sollt ihr in Laubhütten wohnen; das gilt für alle Israeliten im Land. 43So behalten eure Nachkommen für alle Zeiten im Gedächtnis, dass ich euch Israeliten in Laubhütten wohnen ließ, als ich euch aus Ägypten führte. Ich bin der Herr, euer Gott!«
44Mose gab den Israeliten alle Anweisungen für die jährlichen Feste weiter, die zur Ehre des Herrn gefeiert werden sollten.
Calendarul0 Titlu. În VT lunile sunt prezentate: (1) prin simpla numerotare (v. 5, 24); (2) în perioada pre‑exilică, având denumirea canaanită (Ex. 13:4; 1 Regi 6:1, 38; 1 Regi 8:2); (3) în perioada post-exilică, având denumirea babiloniană, care a rămas în uz și astăzi (Est. 2:16; 3:7; 8:9; Neem. 1:1; 2:1; 6:15; Zah. 1:7). sărbătorilor – Sabatul
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Acestea sunt sărbătorile Domnului cu ocazia cărora veți vesti adunări sfinte; acestea sunt sărbătorile Mele.
Sabatul
3Să se lucreze șase zile, dar ziua a șaptea este Sabatul, o zi de odihnă3 Expresia ebraică șabbat șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23. însoțită de o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în această zi: să fie Sabatul Domnului în toate locuințele voastre.
Paștele și Sărbătoarea Azimelor
(Ex. 12:14-20; Num. 28:16-25; Deut. 16:1-8)
4Acestea sunt sărbătorile Domnului, adunările sfinte, pe care le veți vesti la vremea lor hotărâtă. 5În a paisprezecea zi a lunii întâi, între cele două seri5 Între amurg și întunericul propriu‑zis al nopții, moment în care mielul pascal era sacrificat., va fi Paștele Domnului, 6iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi Sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului; timp de șapte zile să mâncați azime. 7În prima zi să aveți o adunare sfântă. Să nu faceți nicio muncă obișnuită.7 Sau: muncă obositoare. 8Apoi, timp de șapte zile să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc, iar în ziua a șaptea să aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă obișnuită.»“
Sărbătoarea Primelor Roade
9Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 10„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara pe care v‑o voi da și veți aduna recolta, să aduceți preotului un snop din primele roade ale secerișului. 11Să legene snopul înaintea Domnului ca voi să fiți primiți; preotul să‑l legene la o zi după Sabat. 12În ziua când veți legăna snopul, să jertfiți un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere‑de‑tot pentru Domnul. 13Să adăugați la el un dar de mâncare din două zecimi dintr‑o efă13, 17 Vezi nota de la 14:10; aproximativ 4,5 l. de făină aleasă, amestecată cu untdelemn, ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului și o jertfă de băutură de un sfert de hin13 Vezi nota de la 19:36; aproximativ 0,9 l. de vin. 14Să nu mâncați nici pâine, nici spice prăjite, nici boabe, până în ziua aceasta, când veți aduce această ofrandă Dumnezeului vostru: aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre în toate locuințele voastre.
Sărbătoarea Săptămânilor15 Titlu. Numită, în Noul Testament, Sărbătoarea Cincizecimii.
(Num. 28:26-31; Deut. 16:9-12)
15Din ziua de după Sabat, adică din ziua în care veți aduce snopul ca jertfă legănată, să numărați șapte săptămâni întregi. 16Să numărați cincizeci de zile până în ziua următoare celui de‑al șaptelea Sabat, după care să aduceți Domnului un nou dar de mâncare. 17Să aduceți din locuințele voastre două pâini ca jertfă legănată. Să fie făcute din două zecimi de efă de făină aleasă și să fie coapte după ce s‑a dospit aluatul. Acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul. 18Împreună cu pâinile să aduceți, ca ardere‑de‑tot pentru Domnul, șapte miei de un an, fără meteahnă, un taur din turmă și doi berbeci. La acestea să adăugați darul de mâncare și jertfele de băutură ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 19Să aduceți și un țap ca jertfă pentru păcat și doi miei de un an ca jertfă de pace19 Vezi nota de la 3:1.. 20Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului împreună cu pâinea adusă din primele roade și cu cei doi miei; ele să fie închinate Domnului și să rămână ale preotului. 21În aceeași zi, să vestiți o adunare sfântă; atunci să nu faceți nicio muncă obișnuită. Aceasta este o hotărâre veșnică în toate locuințele voastre de‑a lungul generațiilor voastre.
22Când veți aduna recolta țării voastre, să nu aduni recolta de la marginea ogorului și să nu strângi spicele care vor rămâne după secerișul tău. Să le lași pentru cel sărac și pentru străin. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“
Sărbătoarea Trâmbițelor
(Num. 29:1-6)
23Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 24„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «În prima zi a lunii a șaptea24 Luna Tișri, septembrie-octombrie; mai târziu, Anul Nou, deoarece marca sfârșitul anului agricol și începutul unui nou sezon. să aveți o zi de odihnă24 Termenul ebraic șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23., o aducere-aminte vestită cu sunet de trâmbiță24 Sărbătoarea era anunțată, cel mai probabil, prin sunetul șofarului, al cornului de berbec (pentru șofar, vezi nota de la 25:9)., o adunare sfântă. 25Să nu faceți nicio muncă obișnuită în timpul ei și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc.»“
Ziua Ispășirii
(Lev. 16; Num. 29:7-11)
26Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 27„În a zecea zi a lunii a șaptea să fie Ziua Ispășirii. Atunci să aveți o adunare sfântă, să vă smeriți sufletele27, 29, 32 Sau: să postiți. și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. 28Să nu faceți nicio lucrare în ziua aceea, căci este Ziua Ispășirii, când se face ispășire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru. 29Acela care nu se va smeri în ziua aceea, va fi nimicit din poporul său. 30Pe acela care va face orice fel de lucrare în ziua aceea îl voi nimici din mijlocul poporului său. 31Să nu faceți nicio lucrare. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre în toate locurile în care veți locui. 32Este un Sabat, o zi de odihnă32 Expresia ebraică șabbat șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23. în care să vă smeriți sufletele. Din seara celei de‑a noua zi până în seara următoare să țineți Sabatul.“
Sărbătoarea Corturilor33 Titlu. Vezi nota de la Ex. 23:16.
(Num. 29:12-39; Deut. 16:13-17)
33Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 34„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «În a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni să țineți Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile. 35În prima zi să aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă obișnuită. 36Timp de șapte zile să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a opta să aveți o adunare sfântă și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare solemnă36 Sau: adunare de încheiere.; să nu faceți nicio muncă obișnuită.
37Acestea sunt sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora veți vesti adunări sfinte, pentru a aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – o ardere‑de‑tot și un dar de mâncare, o jertfă și jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărâtă 38– în afară de Sabatele Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele și de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiți Domnului.
39În a cincisprezecea zi a lunii a șaptea, după ce ați adunat roadele țării, să țineți sărbătoarea Domnului, timp de șapte zile. Atât prima, cât și a opta zi să fie o zi de odihnă39 Termenul ebraic șabbaton. Vezi nota de la Ex. 16:23.. 40În prima zi să luați fructe din pomii cei grandioși, ramuri de palmier, crengi de pomi stufoși și crengi de sălcii de râu. Să vă bucurați înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, timp de șapte zile. 41În fiecare an să țineți această sărbătoare în cinstea Domnului, timp de șapte zile. Este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. S‑o țineți în luna a șaptea. 42Să locuiți în corturi șapte zile. Toți băștinașii din Israel să locuiască în corturi, 43pentru ca generațiile voastre să știe că Eu i‑am făcut pe fiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i‑am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“
44Și astfel, Moise le‑a spus fiilor lui Israel care sunt sărbătorile Domnului.
