Hoffnung für Alle

2. Timotheus 1:1-18

Ein standhafter Glaube, auch in Leid und Verfolgung

(Kapitel 1,1–2,13)

Anschrift und Gruß

1Diesen Brief schreibt Paulus, ein Apostel von Jesus Christus, durch Gott berufen. In Gottes Auftrag verkünde ich das Leben, wie es uns durch Jesus Christus geschenkt wird. 2Ich grüße dich, lieber Timotheus. Du bist mir lieb wie ein eigener Sohn, und ich wünsche dir Gnade, Barmherzigkeit und Frieden von Gott, unserem Vater, und von Jesus Christus, unserem Herrn.

Gott hat uns viel gegeben

3Immer wenn ich für dich bete, danke ich Gott. Ihm diene ich mit reinem Gewissen wie schon meine Vorfahren. Tag und Nacht denke ich an dich in meinen Gebeten. 4Wenn ich mich an deine Abschiedstränen erinnere, dann sehne ich mich danach, wieder bei dir zu sein. Darüber würde ich mich von Herzen freuen. 5Dankbar erinnere ich mich daran, wie aufrichtig du glaubst; genauso war es schon bei deiner Großmutter Lois und deiner Mutter Eunike. Ich bin überzeugt, dass dieser Glaube auch in dir lebt.

6Darum bitte ich dich: Lass Gottes Gabe voll in dir wirksam werden. Du hast sie bekommen, als ich dir segnend die Hände auflegte. 7Denn der Geist, den Gott uns gegeben hat, macht uns nicht zaghaft, sondern er erfüllt uns mit Kraft, Liebe und Besonnenheit.

Bekenntnis zu Christus auch im Leiden

8Schäm dich also nicht, dich in aller Öffentlichkeit zu unserem Herrn Jesus Christus zu bekennen. Halte weiter zu mir, obwohl ich jetzt für ihn im Gefängnis bin. Sei auch du bereit, für die rettende Botschaft zu leiden. Gott wird dir die Kraft dazu geben. 9Er hat uns gerettet und uns dazu berufen, ganz zu ihm zu gehören. Nicht etwa, weil wir das verdient hätten, sondern aus Gnade und freiem Entschluss. Denn schon vor allen Zeiten war es Gottes Plan, uns in seinem Sohn Jesus Christus seine erbarmende Liebe zu schenken. 10Das ist jetzt Wirklichkeit geworden, denn unser Retter Jesus Christus ist gekommen. Und so lautet die rettende Botschaft: Er hat dem Tod die Macht genommen und das unvergängliche Leben ans Licht gebracht. 11Diese Botschaft soll ich als Apostel und Lehrer bekannt machen.

12Darum hat man mich auch ins Gefängnis geworfen. Aber ich schäme mich nicht dafür, denn ich weiß genau, an wen ich glaube. Ich bin ganz sicher, dass Christus mich und all das, was er mir anvertraut hat, bis zum Tag seines Kommens bewahren wird. 13Halte dich an die unverfälschte Lehre unseres Glaubens, wie du sie von mir gehört hast, und gib sie entsprechend weiter. Lass dich dabei von dem Glauben und der Liebe leiten, die wir in Jesus Christus haben. 14Bewahre diese kostbare Gabe, die dir anvertraut ist. Die Kraft dazu wird dir der Heilige Geist geben, der in uns wohnt.

Lob für einen treuen Mitarbeiter

15Wie du weißt, haben mich alle Christen aus der Provinz Asia im Stich gelassen, auch Phygelus und Hermogenes. 16Nur Onesiphorus nicht. Ich bitte den Herrn, dass er mit seiner Familie barmherzig ist. Denn Onesiphorus hat mir immer wieder geholfen. Er hielt treu zu mir, obwohl ich im Gefängnis war. 17Sobald er nach Rom kam, ließ er nichts unversucht, bis er mich fand. 18Der Herr möge ihm am Tag des Gerichts sein Erbarmen schenken. Gerade du weißt ja, wie viel er auch in Ephesus für mich getan hat.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Timotei 1:1-18

1Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după promisiunea vieții în Cristos Isus, 2către Timotei, copilul preaiubit: har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus, Domnul nostru!

Mulțumiri și încurajări

3Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, pe Care‑L slujesc din moși-strămoși cu o conștiință curată, că îmi aduc aminte mereu de tine în rugăciunile mele, zi și noapte. 4Îmi amintesc de lacrimile tale și tânjesc să te văd, ca să mă umplu de bucurie. 5Păstrez în amintire credința ta neipocrită, care a locuit mai întâi în bunica ta, Lois, apoi în mama ta, Eunike, iar acum sunt convins că și în tine.

6Din acest motiv, îți aduc aminte să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele. 7Căci Dumnezeu nu ne‑a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de stăpânire de sine.7 Sau: precauție. 8Așadar, să nu‑ți fie rușine să mărturisești despre Domnul nostru și nici despre mine, prizonier de dragul Lui, ci suferă împreună cu mine pentru Evanghelie8 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]., prin puterea lui Dumnezeu. 9El ne‑a mântuit și ne‑a chemat la9 Sau: cu. o chemare sfântă, nu datorită faptelor noastre, ci datorită planului și a harului Său, pe care ni l‑a dat în Cristos Isus înainte de vremurile veșniciilor, 10dar care a fost descoperit acum prin venirea Mântuitorului nostru, Isus Cristos, Care a desființat moartea și a adus la lumină viața și nemurirea, prin Evanghelie. 11Iar eu am fost pus predicatorul și apostolul ei și învățător al neamurilor. 12Din cauza aceasta și sufăr aceste lucruri. Dar nu mi‑e rușine, pentru că știu în Cine am crezut și sunt convins că El este în stare să păzească, până în ziua aceea, ce I‑am încredințat.

13Ține tiparul13 Sau: standardul. cuvintelor sănătoase, pe care le‑ai auzit de la mine, în13 Sau: cu. credința și dragostea care sunt în Cristos Isus! 14Păzește, prin Duhul Sfânt Care locuiește în noi, lucrul14 Lit.: depozitul, aluzie la doctrina curată a Evangheliei și la învățătura adevărată. acela bun!

15Tu știi că toți cei ce sunt în Asia15 Este vorba despre provincia romană Asia, care avea capitala de facto la Efes. Această provincie se afla, alături de altele, în zona geografică denumită Asia Mică. m‑au părăsit, între care sunt și Figelos, și Hermogenes.

16Fie ca Domnul să‑Și arate mila față de familia lui Onisifor, pentru că m‑a încurajat de multe ori și nu s‑a rușinat de lanțul meu. 17Dimpotrivă, când a fost în Roma, m‑a căutat cu mult efort și m‑a găsit. 18Să dea Domnul să găsească milă de la Domnul în ziua aceea! Tu știi bine cât de mult a slujit în Efes.