2. Mose 6 – HOF & NTLR

Hoffnung für Alle

2. Mose 6:1-30

1Der Herr antwortete Mose: »Bald wirst du sehen, was ich mit dem Pharao mache! Ich werde ihn dazu zwingen, mein Volk gehen zu lassen. Wenn er meine Macht zu spüren bekommt, wird er sogar froh sein, euch loszuwerden!«

Gott wiederholt seinen Auftrag an Mose

2Gott sprach noch einmal zu Mose: »Ich bin der Herr! 3Euren Vorfahren Abraham, Isaak und Jakob bin ich als der allmächtige Gott erschienen, aber meinen Namen ›der Herr‹ habe ich ihnen nicht offenbart. 4Ich habe mit ihnen meinen Bund geschlossen und darin versprochen, ihnen das Land Kanaan zu geben, in dem sie als Fremde gelebt haben. 5Nun habe ich gehört, wie die Israeliten als Sklaven der Ägypter stöhnen. Ich habe an meinen Bund mit ihnen gedacht. 6Darum richte den Israeliten aus: Ich bin der Herr! Ich will euch von eurer schweren Arbeit erlösen und euch von der Unterdrückung durch die Ägypter befreien. Mit starker Hand werde ich die Ägypter strafen und mein Urteil an ihnen vollstrecken. Euch aber werde ich retten. 7Ich nehme euch als mein Volk an, und ich will euer Gott sein. Ja, ihr sollt erkennen, dass ich der Herr, euer Gott, bin, der euch aus der Sklaverei Ägyptens befreit! 8Ich bringe euch in das Land, das ich Abraham, Isaak und Jakob mit einem Eid versprochen habe. Ich will es euch schenken, denn ich bin der Herr

9Mose berichtete den Israeliten, was Gott zu ihm gesagt hatte, aber sie hörten nicht auf ihn. Sie waren erschöpft von der schweren Arbeit. Ihr Mut war gebrochen, ihre Hoffnung erloschen. 10Da sagte der Herr zu Mose: 11»Geh zum Pharao, dem König von Ägypten! Er soll die Israeliten aus dem Land ziehen lassen!« 12»Ach, Herr«, wandte Mose ein, »wenn mir schon die Israeliten nicht geglaubt haben, wie sollte dann der Pharao auf mich hören? Ich bin einfach ein zu schlechter Redner!«

13Doch der Herr sprach erneut mit Mose und Aaron und beauftragte sie, noch einmal mit den Israeliten und dem ägyptischen König zu reden; denn sie sollten das Volk Israel aus Ägypten herausführen.

Moses und Aarons Herkunft

14Dies sind die Sippenoberhäupter des Volkes Israel, die in Ägypten lebten: Ruben, der erstgeborene Sohn Israels, war der Vater von Henoch, Pallu, Hezron und Karmi. Von ihnen stammten vier Sippen ab, die sich nach ihnen nannten.

15Die Sippen des Stammes Simeon gingen auf Simeons Söhne zurück: Jemuël, Jamin, Ohad, Jachin, Zohar und Schaul, dessen Mutter eine Kanaaniterin war.

16Die Söhne von Levi – in der Reihenfolge ihrer Geburt – waren: Gerschon, Kehat und Merari. Ihr Vater Levi wurde 137 Jahre alt.

17Gerschon hatte zwei Söhne: Libni und Schimi; von ihnen stammen die gleichnamigen Sippen ab. 18Kehats Söhne hießen Amram, Jizhar, Hebron und Usiël. Kehat wurde 133 Jahre alt. 19Merari hatte zwei Söhne: Machli und Muschi. Dies waren die Sippen des Stammes Levi, nach ihrer Herkunft geordnet.

20Amram heiratete Jochebed, die Schwester seines Vaters; sie hatten zwei Söhne: Aaron und Mose. Amram wurde 137 Jahre alt. 21Jizhars Söhne hießen Korach, Nefeg und Sichri. 22Usiëls Söhne waren Mischaël, Elizafan und Sitri.

23Aaron heiratete Elischeba, die Tochter Amminadabs und Schwester Nachschons. Sie hatten vier Söhne: Nadab, Abihu, Eleasar und Itamar. 24Korachs Söhne waren Assir, Elkana und Abiasaf. Nach ihnen wurden die Sippen der Korachiter benannt. 25Aarons Sohn Eleasar heiratete eine Tochter Putiëls; sie hatten einen Sohn namens Pinhas.

Dies waren die Familienoberhäupter der Leviten, nach Sippen geordnet. 26Mose und Aaron, die Söhne Amrams, waren es, denen der Herr befahl: »Führt die Israeliten aus Ägypten heraus, nach Stammesverbänden geordnet!« 27Diese beiden Männer redeten mit dem König von Ägypten, damit er die Israeliten freiließ.

Gott sendet Mose und Aaron

28Der Herr sprach zu Mose in Ägypten: 29»Ich bin der Herr! Richte dem Pharao, dem König von Ägypten, alles aus, was ich dir sage!« 30Mose wandte ein: »Ach, Herr, ich bin so ein schlechter Redner! Wie sollte da der Pharao auf mich hören?«

Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 6:1-30

Promisiunea eliberării este reafirmată

1Domnul i‑a răspuns lui Moise:

– Vei vedea acum ce‑i voi face lui Faraon. Căci datorită unei mâini puternice, el îi va lăsa să plece; datorită unei mâini puternice, el îi va alunga din țara lui.

2Dumnezeu i‑a vorbit lui Moise și i‑a zis:

– Eu sunt Domnul. 3Eu M‑am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov ca Dumnezeul cel Atotputernic3 Ebr.: El‑Șadai, dar cu Numele de „Domnul3 Vezi nota de la 3:15. nu M‑am făcut cunoscut lor.3 Nu în sensul că numele YHWH le era complet necunoscut patriarhilor ci, mult mai probabil, că aceștia nu‑l experimentaseră. Patriarhii au primit promisiunile, dar n‑au văzut împlinirea lor. Acum, poporul lui Dumnezeu urma să experimenteze împlinirea acestor promisiuni. 4Am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau Canaanul, țara în care au locuit ca străini. 5Tot Eu am auzit geamătul fiilor lui Israel, pe care egiptenii îi țin ca robi, și Mi‑am adus aminte de legământul Meu. 6De aceea așa să le spui fiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul și vă voi scoate de sub jugul egiptenilor. Vă voi elibera din robia lor. Vă voi răscumpăra cu un braț întins și cu faptele mărețe ale judecății. 7Vă voi lua ca popor al Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru. Veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v‑a eliberat de sub jugul egiptenilor. 8Vă voi duce în țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov și am să v‑o dau vouă ca moștenire. Eu sunt Domnul.“

9Moise le‑a spus aceste cuvinte fiilor lui Israel, dar ei nu le‑au luat în seamă din cauza deznădejdii duhului lor și a robiei cumplite.

10Atunci Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând:

11– Du‑te și spune‑i lui Faraon, regele Egiptului, să‑i lase pe fiii lui Israel să plece din țara sa.

12Dar Moise a răspuns înaintea Domnului, zicând:

– Iată, fiii lui Israel nu m‑au ascultat. Cum mă va asculta deci Faraon pe mine, un vorbitor atât de slab12, 30 Lit.: pe mine, eu care sunt necircumcis la buze?, probabil în sensul că nu are o vorbire elocventă.?

13Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron și le‑a dat porunci cu privire la fiii lui Israel și la regele Egiptului, pentru a‑i putea scoate pe fiii lui Israel din țara Egiptului.

Genealogia lui Moise și a lui Aaron

14Acestea au fost căpeteniile familiilor părinților lor:

Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, au fost: Hanoh, Palu, Hețron și Carmi; acestea au fost clanurile lui Ruben.

15Fiii lui Simeon au fost: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Țohar și Saul, fiul unei canaanite; acestea au fost clanurile lui Simeon.

16Acestea au fost numele fiilor lui Levi, potrivit genealogiilor lor: Gherșon, Chehat și Merari. Anii vieții lui Levi au fost de o sută treizeci și șapte de ani.

17Fiii lui Gherșon au fost: Libni și Șimei, potrivit clanurilor lor.

18Fiii lui Chehat au fost: Amram, Ițhar, Hebron și Uziel. Anii vieții lui Chehat a fost de o sută treizeci și trei de ani.

19Fiii lui Merari au fost: Mahli și Muși. Acestea au fost clanurile lui Levi, potrivit genealogiilor lor.

20Amram a luat‑o de soție pe Iochebed, sora tatălui său. Ea i‑a născut lui Amram pe Aaron și pe Moise. Anii vieții lui Amram a fost de o sută treizeci și șapte de ani.

21Fiii lui Ițhar au fost: Korah, Nefeg și Zicri,

22iar fiii lui Uziel: Mișael, Elțafan și Sitri.

23Aaron a luat‑o de soție pe Elișeba, fiica lui Aminadab, sora lui Nahșon. Ea i‑a născut lui Aaron pe Nadab, pe Abihu, pe Elazar și pe Itamar.

24Fiii lui Korah au fost: Asir, Elkana și Abiasaf. Acestea au fost clanurile korahiților.

25Elazar, fiul lui Aaron, a luat‑o de soție pe una dintre fiicele lui Putiel. Ea i l‑a născut pe Fineas.

Acestea au fost căpeteniile familiilor leviților, potrivit clanurilor lor.

26Iar acești Aaron și Moise sunt cei cărora le‑a zis Domnul: „Scoateți‑i pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.“ 27Ei sunt cei care i‑au zis lui Faraon, regele Egiptului, să‑i lase pe fiii lui Israel să plece din Egipt – acești Moise și Aaron.

Aaron vorbește pentru Moise

28În ziua când Domnul i‑a vorbit lui Moise în țara Egiptului, 29El i‑a zis:

– Eu sunt Domnul. Spune‑i lui Faraon, regele Egiptului, tot ce‑ți zic.

30Însă Moise a răspuns înaintea Domnului:

– Dar iată că eu sunt un vorbitor slab. Cum să mă asculte pe mine Faraon?