König Ahas von Juda
(2. Chronik 28,1‒4)
1Ahas, Jotams Sohn, wurde König von Juda im 17. Regierungsjahr Pekachs, des Sohnes von Remalja. 2Ahas wurde mit 20 Jahren König und regierte 16 Jahre in Jerusalem. Er folgte nicht dem Vorbild seines Vorfahren David und tat nicht, was dem Herrn, seinem Gott, gefiel, 3sondern er lebte wie die Könige von Israel. Er ging sogar so weit, dass er seinen Sohn als Opfer verbrannte. Diesen abscheulichen Brauch übernahm er von den Völkern, die der Herr aus dem Land vertrieben hatte, um es seinem Volk Israel zu geben. 4Ahas brachte auch an den Opferstätten, auf den Hügeln und unter den dicht belaubten Bäumen seine Opfer dar.
Ahas sucht Hilfe beim König von Assyrien
(2. Chronik 28,5‒8.16‒21)
5Als Ahas regierte, erklärten König Rezin von Syrien und König Pekach von Israel, der Sohn von Remalja, Juda den Krieg. Sie kamen mit ihren Heeren bis vor Jerusalem und belagerten die Stadt, konnten sie aber nicht einnehmen. 6Dafür gelang es dem syrischen König Rezin, die Stadt Elat wieder zurückzugewinnen. Er vertrieb alle Judäer aus der Stadt. An ihrer Stelle ließen sich edomitische Siedler in Elat nieder. Bis heute wohnen die Edomiter dort.
7Ahas schickte Boten zu Tiglat-Pileser, dem König von Assyrien, und ließ ihm sagen: »Ich unterwerfe mich dir und stelle mich unter deinen Schutz! Die Könige von Syrien und Israel haben mich angegriffen. Komm doch und befrei mich von ihnen!« 8Zugleich ließ er dem assyrischen König alles Silber und Gold aus dem Tempel und den Schatzkammern des Palasts als Geschenk überreichen. 9Tiglat-Pileser willigte ein. Er griff Damaskus an, eroberte die Stadt und führte die Einwohner in die Gefangenschaft nach Kir. König Rezin ließ er töten.
Ahas entweiht den Tempel
(2. Chronik 28,22‒27)
10König Ahas reiste nach Damaskus, weil er dort mit dem assyrischen König Tiglat-Pileser zusammentreffen wollte. In Damaskus sah Ahas einen Altar, der ihm sehr gefiel. Er schickte ein Modell davon an den Priester Uria, gab die genauen Maße an und beschrieb alle Einzelheiten. 11Uria baute den Altar nach dieser Vorlage und stellte ihn fertig, bevor der König aus Damaskus zurückkehrte.
12Wieder in Jerusalem angekommen, sah Ahas sich den neuen Altar an. Er stieg die Stufen hinauf 13und brachte selbst die ersten Opfer dar: Er verbrannte Brand- und Speiseopfer, goss ein Trankopfer aus und sprengte das Blut eines Friedensopfers an den Altar.
14Zwischen dem Tempel und dem neuen Altar stand immer noch der bronzene Altar, auf dem die Opfer für den Herrn dargebracht wurden. Ihn ließ der König von der Vorderseite des Tempels wegtragen und hinter den neuen Altar stellen. 15Dem Priester Uria befahl Ahas: »Von jetzt an wirst du alle Opfer auf dem großen Altar darbringen: sowohl die täglichen Morgen- und Abendopfer als auch die verschiedenen Opfer für den König und für das Volk – die Brandopfer, Speiseopfer und Trankopfer. Auch das Blut der Opfertiere sollst du nur noch an den neuen Altar sprengen. Den alten bronzenen Altar aber werde nur noch ich benutzen, wenn ich von Gott Weisungen einholen will.16,15 Oder: Was mit dem alten bronzenen Altar geschehen soll, werde ich mir noch überlegen.« 16Der Priester Uria tat, was der König ihm befohlen hatte.
17Doch König Ahas nahm noch weitere Veränderungen im Tempel vor: Er ließ die Leisten an den Kesselwagen entfernen und die Kessel abnehmen. Das große Wasserbecken aus Bronze wurde von den Rinderfiguren, die es trugen, heruntergenommen und auf einen Unterbau aus Steinen gesetzt. 18Auf Wunsch des Königs von Assyrien ließ Ahas aus dem Tempel den überdachten Platz entfernen, der für den Gottesdienst am Sabbat benutzt wurde,16,18 Oder nach der griechischen Übersetzung: die Plattform für den Königsthron entfernen. – Der hebräische Text ist nicht sicher zu deuten. und den königlichen Privateingang verschließen.
19Alles Weitere über Ahas’ Leben und seine Taten steht in der Chronik der Könige von Juda. 20Als er starb, wurde er wie seine Vorfahren in der »Stadt Davids«, einem Stadtteil von Jerusalem, beigesetzt. Sein Sohn Hiskia trat die Nachfolge an.
Domnia lui Ahaz peste Iuda
(2 Cron. 28:5-8, 16-27)
1Ahaz, fiul lui Iotam, regele lui Iuda, a devenit rege în al șaptesprezecelea an al lui Pekah, fiul lui Remalia. 2Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească și a domnit la Ierusalim timp de șaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept în ochii Domnului, Dumnezeul lui, precum făcuse tatăl său David, 3ci a umblat pe calea regilor lui Israel. El și‑a trecut fiul prin foc3 Sau: l‑a sacrificat în foc; [peste tot în carte]., potrivit urâciunilor neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel. 4De asemenea, a adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub orice copac verde.
5Atunci Rețin, regele Aramului, și Pekah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, s‑au suit să lupte împotriva Ierusalimului. L‑au asediat pe Ahaz, dar nu l‑au putut învinge. 6În vremea aceea, Rețin, regele Aramului, a readus Elatul sub stăpânirea Aramului, izgonindu‑i pe iudei. Astfel edomiții s‑au întors la Elat și au locuit acolo până în ziua aceasta.
7Ahaz a trimis niște mesageri la Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, ca să‑i spună: „Eu sunt robul tău și fiul tău! Suie‑te și izbăvește‑mă din mâna regelui Aramului și din mâna regelui lui Israel, care s‑au ridicat împotriva mea.“ 8Ahaz a luat argintul și aurul care se aflau în Casa Domnului și în vistieriile palatului regelui și le‑a trimis ca dar împăratului Asiriei. 9Împăratul Asiriei l‑a ascultat. Și astfel împăratul Asiriei s‑a suit împotriva Damascului și l‑a capturat. Apoi i‑a dus pe locuitori în captivitate la Chir și l‑a omorât pe Rețin.
10Regele Ahaz a plecat la Damasc pentru a‑l întâlni pe Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Când a văzut altarul care era în Damasc, regele Ahaz a trimis preotului Urie modelul altarului și schița lui, cu fiecare detaliu. 11Preotul Urie a zidit un altar potrivit cu toate detaliile trimise din Damasc de regele Ahaz. Preotul Urie l‑a terminat înainte de întoarcerea regelui din Damasc. 12Când s‑a întors regele din Damasc și a văzut altarul, s‑a apropiat de el și a adus jertfe pe el.12 Sau: s‑a suit la el. 13A adus pe altar arderile‑de‑tot și darurile de mâncare, a turnat darurile de băutură și a vărsat sângele jertfelor pentru pace13 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.. 14A îndepărtat dinaintea Casei altarul de bronz care era înaintea Domnului, pentru a nu fi între noul altar și Casa Domnului și l‑a așezat la nord de noul altar.
15Regele Ahaz i‑a poruncit preotului Urie, zicând: „Să aduci pe altarul cel mare arderea‑de‑tot de dimineață și darul de mâncare de seară, arderea‑de‑tot a regelui și darul lui de mâncare, arderea‑de‑tot a întregului popor din țară, darul lor de mâncare și darurile lor de băutură; să torni pe el tot sângele arderilor‑de‑tot și tot sângele jertfelor. Iar altarul de bronz îl voi folosi pentru a căuta călăuzire!“ 16Și preotul Urie a făcut totul așa cum i‑a poruncit regele Ahaz.
17Regele Ahaz a sfărâmat panelele piedestalelor și a îndepărtat bazinele de pe ele. A dat jos și „marea“ de pe boii de bronz care erau sub ea și a așezat‑o pe o pardoseală de piatră. 18La dorința împăratului Asiriei a îndepărtat din Casa Domnului atât arcada Sabatului18 Sensul expresiei este nesigur. LXX: platforma tronului., care fusese construită în interiorul Casei18 Sau: palatului., cât și intrarea de afară a regelui18 Fiind acum vasal al împăratului Asiriei, regele lui Iuda este obligat să renunțe la simbolurile suveranității sale: arcada Sabatului (vezi nota precedentă) și intrarea de afară a regelui; este posibil ca Ahaz să fi făcut aceste modificări pentru a trimite din materiale ca tribut împăratului Asiriei..
19Celelalte fapte pe care le‑a făcut Ahaz, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 20Ahaz a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David. Și în locul lui a domnit fiul său Ezechia.
