Hoffnung für Alle

1. Timotheus 1:1-20

Aufruf zum festen Glauben und Anweisungen für das Gebet

(Kapitel 1–2)

Anschrift und Gruß

1Diesen Brief schreibt Paulus, ein Apostel von Jesus Christus. Gott, unser Retter, und Jesus Christus, der unsere Hoffnung ist, haben mich zum Apostel berufen.

2Ich grüße dich, lieber Timotheus. Du hast durch mich zum Glauben gefunden und stehst mir deshalb so nahe wie ein Sohn. Ich wünsche dir Gnade, Barmherzigkeit und Frieden von Gott, unserem Vater, und von Jesus Christus, unserem Herrn.

Warnung vor falschen Lehren

3Als ich nach Mazedonien reiste, bat ich dich, in Ephesus zu bleiben. Du solltest dort bestimmten Leuten Einhalt gebieten, damit sie keine falschen Lehren verbreiten. Tu das auch weiterhin. 4Sie sollen endlich mit diesem sinnlosen Nachforschen in Legenden und Abstammungsverzeichnissen aufhören; das führt zu nichts als zu nutzlosem Gerede und Streit. Es lenkt uns ab von der Aufgabe, die Gott uns gegeben hat und die wir im Glauben ausführen. 5Die Unterweisung in der Lehre unseres Glaubens hat nur das eine Ziel: die Liebe, die aus einem reinen Herzen, einem guten Gewissen und einem aufrichtigen Glauben kommt. 6Doch es gibt Leute, die sich darüber hinwegsetzen und sich lieber mit nutzlosem Geschwätz abgeben. 7Sie bilden sich ein, Lehrer des Gesetzes zu sein; dabei verstehen sie nicht einmal das, was sie selbst reden, und haben keine Ahnung von dem, was sie so kühn behaupten.

8Wir dagegen wissen: Das Gesetz von Mose ist gut, wenn es nur richtig gebraucht wird. 9Aber für wen ist denn das Gesetz bestimmt? Doch nicht für Menschen, die nach Gottes Willen leben, sondern für solche, die gegen das Recht verstoßen und sich gegen Gott und seine Gebote auflehnen: Es gilt für Menschen, die von Gott nichts wissen wollen und Schuld auf sich laden, für Niederträchtige und Gewissenlose, für Leute, die ihren Vater und ihre Mutter oder einen anderen Menschen töten, 10sexuell unmoralisch leben, homosexuell verkehren, für Menschenhändler, für solche, die lügen und Meineide schwören oder in irgendeiner anderen Weise gegen die unverfälschte Lehre unseres Glaubens verstoßen. 11So lehrt es die rettende Botschaft, die der vollkommene Gott mir anvertraut hat und die seine Herrlichkeit zeigt.

Gottes unverdiente Güte

12Ich danke unserem Herrn Jesus Christus immer wieder, dass er gerade mich für vertrauenswürdig erachtet hat, ihm zu dienen. Er hat mir dafür auch die Kraft geschenkt. 13Dabei habe ich ihn früher doch verhöhnt, ich habe Christus und seine Gemeinde mit blindem Hass verfolgt und bekämpft. Aber Gott hat sich über mich erbarmt und mir alles vergeben. Denn in meinem Unglauben wusste ich nicht, was ich tat. 14Umso reicher habe ich dann die Gnade des Herrn erfahren. Er hat mir den Glauben und die Liebe geschenkt, wie sie nur in der Verbundenheit mit Jesus Christus zu finden sind.

15Denn das steht unumstößlich fest, darauf dürfen wir vertrauen: Jesus Christus ist in diese Welt gekommen, um uns gottlose Menschen zu retten. Ich selbst bin der Schlimmste von ihnen. 16Doch gerade deshalb war Gott mit mir ganz besonders barmherzig. An mir wollte Jesus Christus zeigen, wie groß seine Geduld mit uns Menschen ist. An meinem Beispiel soll jeder erkennen, dass wirklich alle durch den Glauben an Christus ewiges Leben finden können. 17Gott aber, dem ewigen König, der unsterblich und unsichtbar ist, dem alleinigen Gott gebühren Lob und Ehre in alle Ewigkeit. Amen!

18Mein lieber Timotheus! Du bist für mich wie ein eigener Sohn. Dir vertraue ich jetzt diese Botschaft an. So ist es dir früher schon durch Prophetien gesagt worden, damit du tapfer und unerschrocken kämpfen kannst. 19Bleib in deinem Glauben fest und bewahr dir ein reines Gewissen. Denn wie du weißt, haben einige ihr Gewissen zum Schweigen gebracht, und deshalb hat ihr Glaube Schiffbruch erlitten. 20Hymenäus und Alexander gehören zu ihnen. Ich habe sie dem Satan ausgeliefert, damit sie zur Besinnung kommen und Gott durch ihre falschen Lehren nicht länger verhöhnen.

Nouă Traducere În Limba Română

1 Timotei 1:1-20

1Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și a lui Cristos Isus, speranța noastră, 2către Timotei, adevăratul meu copil în credință: har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus, Domnul nostru!

Atenționări cu privire la învățătorii falși ai Legii

3Când m‑am dus în Macedonia, te‑am îndemnat să rămâi în Efes ca să le poruncești unora să nu dea altă învățătură 4și să nu dea atenție miturilor și nesfârșitelor genealogii, care încurajează mai degrabă la speculații nefolositoare4 Sau: (1) controverse inutile; (2) curiozități fără rost., decât la lucrarea4 Gr.: oikonomia, termen care poate avea mai multe sensuri, în funcție de context: lucrare de administrare, funcție de administrare, plan răscumpărător, responsabilitate, administrație. lui Dumnezeu prin credință. 5Scopul poruncii este dragostea, care vine dintr‑o inimă curată, dintr‑o conștiință bună și dintr‑o credință fără ipocrizie. 6Unii s‑au abătut de la acestea și s‑au întors la flecăreli. 7Ei vor să fie învățători ai Legii, fără să înțeleagă însă nici ceea ce spun, nici lucrurile asupra cărora insistă.

8Știm că Legea este bună, dacă cineva o întrebuințează legitim8 Pavel apelează la un joc de cuvinte: Legea (nomos), este bună, dacă este folosită în mod legitim (nomimos), legal, în spiritul legii.. 9Știm, de asemenea, că Legea9 Sau: legea. nu este făcută pentru cel drept, ci pentru cei fără de Lege și pentru cei răzvrătiți, pentru cei neevlavioși și pentru cei păcătoși, pentru cei lipsiți de sfințenie și pentru cei lumești, pentru ucigașii de tată și pentru ucigașii de mamă, pentru ucigașii de oameni, 10pentru curvari, pentru homosexuali, pentru negustorii de sclavi, pentru mincinoși, pentru sperjuri și pentru orice altceva care se împotrivește învățăturii sănătoase, 11potrivit cu Evanghelia11 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună. slavei fericitului Dumnezeu, care mi‑a fost încredințată mie.

Harul Domnului arătat lui Pavel

12Îi sunt recunoscător lui Isus Cristos, Domnul nostru, Care m‑a întărit, pentru că m‑a considerat credincios și m‑a pus în slujba Lui, 13măcar că înainte eram un blasfemiator, un persecutor și un om violent. Dar mi s‑a arătat milă, pentru că lucram ca un neștiutor, în necredință. 14Și harul Domnului nostru a fost turnat din belșug peste mine, împreună cu credința și dragostea care sunt în Cristos Isus.

15Acest cuvânt este demn de încredere și pe deplin vrednic să fie primit: Cristos Isus a venit în lume ca să‑i mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. 16De aceea mi s‑a arătat milă, pentru ca în mine, cel dintâi, Cristos Isus să‑Și poată arăta toată îndelunga Lui răbdare, făcând din mine un exemplu pentru cei ce urmează să creadă în El ca să primească viață veșnică. 17A Împăratului veșniciilor, a nemuritorului, nevăzutului și singurului Dumnezeu să fie cinstea și slava, în vecii vecilor! Amin.

18Timotei, copilul meu, îți dau această poruncă potrivit cu profețiile rostite mai înainte cu privire la tine, pentru ca, prin ele, să te lupți lupta cea bună, 19având credință și o conștiință bună, de care unii n‑au mai ținut seama și au eșuat în ce privește credința. 20Printre ei sunt Hymenaios și Alexandru, pe care i‑am dat pe mâna lui Satan20 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan., ca să se învețe20 Sau: să se disciplineze. să nu blasfemieze.