Ein Verbrechen wird gerächt
1Eines Tages wollte Dina, die Tochter Leas und Jakobs, einige der kanaanitischen Mädchen in der Stadt treffen und verließ das Zeltlager. 2Dabei begegnete ihr Sichem – er war der Sohn des Hiwiters Hamor, des führenden Mannes in der Gegend. Als er Dina sah, fiel er über sie her und vergewaltigte sie. 3Sichem fühlte sich stark zu ihr hingezogen; in seiner Verliebtheit redete er ihr freundlich zu, um sie für sich zu gewinnen. 4Dann ging er zu seinem Vater Hamor. »Sorg doch dafür, dass ich dieses Mädchen heiraten kann!«, bat er ihn.
5Sehr bald erfuhr auch Jakob, dass Dina vergewaltigt und so ihrer Ehre beraubt worden war. Aber weil seine Söhne noch auf dem Feld bei seiner Herde waren, unternahm er erst einmal nichts, sondern beschloss, auf ihre Rückkehr zu warten.
6In der Zwischenzeit kam Sichems Vater Hamor zu ihm, um über die Sache zu reden. 7Kaum war er dort, da kehrten auch schon Jakobs Söhne vom Feld zurück. Als sie hörten, was geschehen war, tobten sie vor Wut. Sie fühlten sich in ihrer Familienehre gekränkt, denn eine solche Tat galt bei den Israeliten als Schande. So etwas durfte man nicht tun! 8Hamor wollte sie besänftigen: »Mein Sohn Sichem hat sich in Dina verliebt. Erlaubt doch, dass er sie heiratet! 9Lasst uns ein Abkommen schließen: Unsere Völker sollen sich durch gegenseitige Heirat verbinden. 10Ihr könnt euch bei uns niederlassen – unser Land steht euch offen! Ihr könnt euch ansiedeln und Besitz erwerben.« 11Auch Sichem bat Dinas Vater und ihre Brüder: »Erfüllt mir meinen Wunsch – ich gebe euch dafür alles, was ihr verlangt! 12Hochzeitsgeld und Brautpreis können so hoch sein, wie ihr wollt, ich werde alles bezahlen. Nur lasst mich Dina heiraten!«
13Jakobs Söhne aber wollten sich an Sichem und seinem Vater rächen, weil er ihre Schwester vergewaltigt hatte. Sie antworteten scheinheilig: 14»Darauf können wir uns nicht einlassen! In unserem Volk gilt es als eine Schande, wenn wir unsere Schwester einem Mann geben, der nicht beschnitten ist! 15Nur unter einer Bedingung könnten wir sie dir geben: Ihr müsst alle männlichen Einwohner beschneiden. 16Nur dann können wir uns bei euch ansiedeln und durch gegenseitige Heirat zu einem Volk werden. 17Wenn ihr davon nichts wissen wollt, nehmen wir Dina und gehen!«
18Hamor und Sichem waren mit dem Vorschlag einverstanden. 19Sichem verlor keine Zeit: Er kümmerte sich um alles, denn er hing an Dina, und in seiner Familie hatte er das letzte Wort. 20Zusammen mit seinem Vater Hamor ging er zum Versammlungsplatz beim Stadttor, um die Männer der Stadt von der Sache zu überzeugen. 21»Diese Männer sind friedlich«, sagten sie, »wir sollten sie ruhig bei uns wohnen lassen, dann können sie selbst Besitz erwerben. Unser Land ist doch groß genug. Wir können uns durch gegenseitige Heirat mit ihnen verbinden. 22Allerdings stellen sie eine Bedingung: Wir müssen alle männlichen Einwohner beschneiden, so wie es bei ihnen üblich ist. 23Überlegt doch einmal: Ihr ganzer Besitz würde uns gehören! Lasst uns auf ihren Vorschlag eingehen, damit sie bei uns bleiben!«
24Die Männer der Stadt stimmten zu, und alle männlichen Einwohner wurden beschnitten. 25Drei Tage später lagen sie im Wundfieber. Da nahmen Dinas Brüder Simeon und Levi ihr Schwert und überfielen die Stadt, ohne auf Widerstand zu stoßen. Sie brachten alle männlichen Einwohner um, 26auch Hamor und Sichem. Dina holten sie aus Sichems Haus, dann verschwanden sie wieder.
27Die anderen Söhne Jakobs plünderten die Stadt aus. Sie rächten sich dafür, dass man ihre Schwester dort vergewaltigt und ihrer Ehre beraubt hatte. 28Alles Vieh – Schafe, Ziegen, Esel und Rinder – nahmen sie mit und was sie sonst in der Stadt oder auf dem Feld fanden. 29Auch die Frauen und Kinder sowie allen Besitz aus den Häusern schleppten sie fort.
30Als Jakob davon erfuhr, warf er Simeon und Levi vor: »Ihr stürzt mich ins Unglück! Jetzt bin ich bei allen Bewohnern des Landes verhasst! Die Zahl unserer Leute ist verschwindend klein gegen die Menge der Kanaaniter und der Perisiter. Wenn sie sich zusammentun, ist es aus mit uns! Dann wird keiner von uns am Leben bleiben!« 31Aber Simeon und Levi erwiderten nur: »Konnten wir es zulassen, dass Sichem unsere Schwester wie eine Hure behandelt hat?«
Dina și hiviții
1Dina, fiica pe care Lea i‑o născuse lui Iacov, a ieșit să vadă fetele țării. 2Când a văzut‑o, Șechem, fiul hivitului Hamor, prințul țării, a luat‑o, s‑a culcat cu ea și astfel a necinstit‑o. 3Sufletul lui s‑a alipit de Dina, fiica lui Iacov, și a iubit‑o pe tânără. El i‑a vorbit tinerei pe placul inimii ei. 4Apoi Șechem i‑a vorbit tatălui său, Hamor, zicând: „Ia‑mi‑o de soție pe această fată!“ 5Iacov a aflat că Șechem a pângărit‑o pe fiica sa, Dina, însă pentru că fiii săi erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s‑au întors ei. 6Hamor, tatăl lui Șechem, s‑a dus la Iacov să‑i vorbească.
7Când au auzit lucrul acesta, fiii lui Iacov s‑au întors de la câmp. Ei s‑au supărat și s‑au mâniat foarte tare, pentru că Șechem făcuse un lucru spurcat în Israel7 Sau: împotriva lui Israel., culcându‑se cu fiica lui Iacov. Un astfel de lucru nu trebuia făcut.
8Însă Hamor le‑a vorbit, zicând:
– Fiul meu, Șechem, s‑a îndrăgostit de fiica voastră. Vă rog, dați‑i‑o de soție! 9Încuscriți‑vă cu noi: dați‑ne fiicele voastre și luați fiicele noastre pentru voi. 10Locuiți împreună cu noi. Întrucât țara este înaintea voastră, locuiți în ea, faceți negoț10, 21 Sau: străbateți liber țara. și cumpărați proprietăți în ea.
11Șechem le‑a zis tatălui și fraților Dinei:
– Să găsesc bunăvoință înaintea voastră11 Lit.: în ochii voștri. și vă voi da orice îmi veți cere. 12Cereți‑mi o zestre și un dar cât de mari vreți, iar eu vă voi da orice îmi veți cere. Doar dați‑mi fata de soție.
13Fiii lui Iacov le‑au răspuns cu înșelătorie lui Șechem și tatălui său, Hamor, pentru că Șechem o necinstise pe Dina, sora lor.
14Ei le‑au zis:
– Nu putem face acest lucru. Nu putem s‑o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, pentru că aceasta ar fi o rușine pentru noi. 15Vom fi de acord numai dacă voi vă veți face ca noi, adică dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis. 16Apoi vă vom da fiicele noastre și le vom lua pentru noi pe fiicele voastre. Vom locui împreună cu voi și vom alcătui un singur popor. 17Dar dacă nu ne veți asculta ca să vă circumcideți, ne vom lua fata și vom pleca.
18Cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Șechem,18 Lit.: Cuvintele lor au fost bune în ochii lui Hamor și în ochii lui Șechem. fiul lui Hamor. 19Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n‑a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov. 20Astfel, Hamor și fiul său, Șechem, au venit la poarta cetății lor și le‑au vorbit oamenilor din cetate, zicând: 21„Acești oameni sunt pașnici cu noi. Să locuiască în țară și să facă negoț în ea. Iată, țara este suficient de largă pentru ei. Să ne luăm soții dintre fiicele lor, iar noi să le dăm lor pe fiicele noastre. 22Ei vor să locuiască împreună cu noi și să alcătuim un singur popor numai dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis, așa cum ei înșiși sunt circumciși. 23Nu vor fi atunci vitele, averile și toate animalele lor ale noastre? Numai să fim de acord și să‑i lăsăm să locuiască împreună cu noi.“ 24Toți cei care au ieșit la poarta cetății au ascultat de Hamor și de fiul său, Șechem, astfel că toți bărbații care au ieșit la poarta cetății au fost circumciși.
25A treia zi, în timp ce oamenii sufereau de durere25 Ziua a treia era ziua în care persoanele circumcise experimentau o stare febrilă și cea mai intensă durere cauzată de operație, situație de care au profitat fiii lui Iacov., doi dintre fiii lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și‑au luat săbiile, au atacat cetatea care se credea în siguranță și i‑au ucis pe toți bărbații. 26Ei i‑au ucis cu sabia pe Hamor și pe fiul său, Șechem, au luat‑o pe Dina din casa lui Șechem și au plecat. 27Fiii lui Iacov s‑au năpustit asupra celor înjunghiați și au jefuit cetatea, pentru că27 Sau: în care. o necinstiseră pe sora lor. 28Le‑au luat turmele, cirezile, măgarii și tot ce era în cetate și pe câmp. 29Le‑au capturat toată bogăția, toți copiii și soțiile și au jefuit tot ce era în case.
30Atunci Iacov le‑a zis lui Simeon și lui Levi:
– M‑ați nenorocit făcându‑mă urât canaaniților și periziților, locuitorii țării. Eu n‑am un număr mare de oameni, iar ei se vor strânge împotriva mea și mă vor ataca, astfel încât voi fi nimicit, eu și familia mea.
31Dar ei au răspuns:
– Se cuvenea să se poarte cu sora noastră ca și cu o prostituată?
