Ang Pulong Sang Dios

Santiago 1:1-27

1Ako si Santiago nga alagad1:1 alagad: sa literal, ulipon. sang Dios kag ni Ginoong Jesu-Cristo. Nagapangamusta ako sa inyo tanan nga anak sang Dios1:1 sa inyo tanan nga anak sang Dios: sa literal, sa dose ka tribo. nga naglalapta sa bug-os nga kalibutan.

Ang Pagtuo kag ang Kaalam

2Mga utod ko kay Cristo, magkalipay kamo kon mag-abot sa inyo ang sari-sari nga mga pagtilaw. 3Kay nahibaluan ninyo nga ang mga pagtilaw sa inyo pagtuo nagaresulta sang pagbatas. 4Gani batasa ninyo ang tanan nga kabudlayan agod mangin hamtong kamo kag wala sing ano man nga kakulangan ang inyo nga pagkabuhi. 5Kon may ara sa inyo nga kulang sang kaalam, magpangayo siya sa Dios, kag ang Dios magahatag sini sa iya nga wala sing hawid-hawid kag aligutgot.1:5 wala sing hawid-hawid kag aligutgot: ukon, wala sing hawid-hawid kag wala nagapangsukna. 6Pero kon magpangayo kamo, dapat magsalig kamo nga ihatag niya ang inyo ginapangayo kag indi kamo magpangduhaduha. Kay ang tawo nga nagapangduhaduha, pareho siya sang balod nga ginahuyop kag ginapalid sang hangin. 7-8Ina nga tawo nga nagapangduhaduha wala sing kasiguruhan sa iya mga ginahimo. Indi siya maghunahuna nga may mabaton siya halin sa Ginoo.

Ang Imol kag ang Manggaranon

9Ang mga utod kay Cristo nga imol dapat magkalipay sa pagpadungog sang Dios sa ila. 10Ang mga manggaranon dapat man magkalipay sa pagpaubos sang Dios sa ila. Kay pareho sang mga bulak sang hilamon ang manggaranon magataliwan man. 11Malaya ang hilamon samtang nagataas kag nagasingkal ang init sang adlaw. Dayon mahulog ang iya bulak kag madula ang iya katahom. Pareho man sini ang manggaranon, mapatay siya samtang masako sa iya mga buluhaton.

Ang Pagtilaw kag ang Pagsulay

12Bulahan ang tawo nga nagabatas sang mga pagtilaw, kay sa tapos nga madaog niya ang mga pagtilaw, magabaton siya sang kabuhi nga wala sing katapusan bilang padya nga ginpromisa sang Dios sa mga nagahigugma sa iya. 13Kon may mga pagsulay nga nagaabot sa aton, indi kita magsiling nga ginasulay kita sang Dios. Ang Dios indi masulay sa paghimo sang malain, kag wala siya nagasulay bisan kay sin-o. 14Ang tawo ginasulay kon ginaguyod kag ginaganyat siya sang iya malain nga handom. 15Kag kon ang iya malain nga handom matuman, ang resulta sini amo ang paghimo sang sala; kag kon magpadayon ang tawo sa pagpakasala, ang iya padulungan amo ang kamatayon.

16Gani mga hinigugma ko nga mga utod, indi pagpatalanga ang inyo kaugalingon. 17Kay ang tanan nga maayo kag nagakabagay gid nga aton nabaton nagahalin sa Dios. Siya amo ang naghimo sang tanan nga butang sa langit nga nagahatag kasanag diri sa kalibutan. Kag bisan ini nga mga butang nagaliwat kag nagabaylo ang ila landong, ang Dios wala gid nagabaylo. 18Suno sa iya kabubut-on, ginhimo niya kita nga iya mga anak paagi sa aton pagkilala sang kamatuoran, agod mangin una kita sa tanan niya nga tinuga.

Ang Pagpamati kag Pagtuman

19Mga hinigugma ko nga mga utod, tandai ninyo ini: dapat mangin handa kita sa pagpamati, indi magpadasodaso sa paghambal, kag indi magpadali-dali sa pagpangakig. 20Kay ang kaakig sang tawo indi gid makabulig sa iya nga mangin matarong sa atubangan sang Dios. 21Gani bayai ninyo ang tanan nga kahigkuan kag kalautan. Batuna ninyo nga may pagpaubos ang pulong sang Dios nga gintanom sa inyo mga tagipusuon, nga amo man ang makaluwas sa inyo.

22Indi lamang kamo magpamati sa pulong sang Dios kundi dapat tumanon ninyo ini. Kay kon indi, ginadayaan lang ninyo ang inyo kaugalingon. 23Ang bisan sin-o nga nagapamati pero wala nagatuman sang pulong sang Dios, pareho siya sang tawo nga nagatan-aw sa espiho, 24kag pagkatapos nga makita niya ang iya hitsura, naglakat siya kag nalipatan niya dayon kon ano ang iya hitsura. 25Pero ang tawo nga nagausisa sing maayo sa kasuguan nga wala sing sayop nga nagahilway sa mga tawo, kag indi nga nagapamati lang kag nagakalipat dayon, kundi nagapadayon gid sa pagtuman, pakamaayuhon siya sang Dios sa iya mga ginahimo.

26Kon may tawo nga nagahunahuna nga siya relihiyuso pero indi makapugong sang iya dila, ang iya pagkarelihiyuso wala sing pulos kag ginadayaan lang niya ang iya kaugalingon. 27Ang pagkarelihiyuso nga ginakabig sang Dios nga Amay nga matarong kag wala kasawayan amo ini: ang pagbulig sa mga ilo kag sa mga balo sa ila mga kalisod, kag ang paglikaw sa tanan nga kalautan sining kalibutan.

Nouă Traducere În Limba Română

Iacov 1:1-27

1Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate1 Gr.: diaspora, termen folosit pentru a‑i descrie pe evreii răspândiți în lumea greco-romană (inclusiv pe cei care deveniseră creștini). printre neamuri: salutări1 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea scrisă, cât și în cea verbală. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!!

Încercări și ispite

2Frații mei, să considerați ca având parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin felurite ispite2 Sau: încercări, termenul grecesc putând fi tradus și astfel în acest context (vezi nota de la v. 12)., 3știind că testarea credinței voastre lucrează răbdare. 4Dar lăsați răbdarea să‑și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți4 Cuvântul din textul grecesc este din același radical cu termenul din expresia lăsați răbdarea să‑și ducă până la capăt lucrarea, și înseamnă finalizat, complet, finit, șlefuit, rafinat. El se referă la o lucrare care este încheiată, la un obiect care este finalizat până la ultimele detalii. și întregi, fără să vă lipsească nimic. 5Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s‑o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată. 6Dar s‑o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel ce se îndoiește este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo. 7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8fiindcă este un om șovăielnic, nestatornic în toate căile lui.

9Fratele care este într‑o situație smerită să se laude cu înălțarea lui. 10Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea ierbii. 11Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba; floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în căutările lui.

12Fericit este omul care îndură ispita12 Gr.: peirasmon, care înseamnă test, probă, încercare, dar care are și sensul de ispită.! Căci, după ce a fost dovedit bun12 Gr.: dokimos (tradus aici cu dovedit bun) înseamnă încercat, testat, aprobat., va primi coroana vieții, pe care Domnul a promis‑o celor ce‑L iubesc. 13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit13 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mt. 4:1; Evr. 3:9). de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. 14Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit14 Vezi imaginea tânărului din Proverbe 7, care se duce la tăiere ca un animal momit.. 15Atunci pofta, concepând15 Gr.: sullambano, care înseamnă a lua în pântec, a rămâne însărcinată. Pofta este personificată. Cel care nu se împotrivește ispitei, îi dă voie propriei lui pofte să conceapă și să nască păcatul, care, în acest fel, devine progenitura acesteia (în mod metaforic). Această progenitură naște, la rândul ei, moartea, care se ridică astfel împotriva păcătosului, ucigându‑l., dă naștere păcatului, iar păcatul, odată înfăptuit, produce15 Gr.: apokyo, care înseamnă a face să existe, a aduce în ființă. Unul din sensurile secundare ale acestui verb este a naște (vezi și v. 18, unde a fost tradus astfel). moartea.

16Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți! 17Orice dăruire17 Cu referire la acțiunea de a dărui. bună și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din cauza mișcării17 Probabil cu referire la mișcarea zilnică a soarelui de la est spre vest, care generează umbră în continuă mișcare. Sau, posibil, cu referire la anumite schimbări ale astrelor (de ex., eclipse), care aduceau cu sine variații în ce privește lumina și întunericul.. 18El ne‑a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.

Împlinitori ai Cuvântului

19Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.

22Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu doar ascultători, înșelându‑vă singuri. 23Căci dacă cineva este ascultător al Cuvântului, dar nu și împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care‑și privește propria față23 Lit.: fața originii [începutului, nașterii] lui. într‑o oglindă: 24s‑a privit, a plecat și a uitat imediat cum era. 25Însă, cel ce‑și apleacă privirea în legea desăvârșită – legea libertății – și perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui25 Aluzie la Ios. 1:8..

26Dacă cineva crede că este religios, dar nu‑și ține în frâu limba, înșelându‑și astfel inima, religia lui este fără folos. 27Religia curată și nepângărită înaintea lui Dumnezeu Tatăl27 Lit.: Dumnezeu și Tatăl. este aceasta: să‑i vizitezi27 Gr.: episkeptomai, termen care face parte din aceeași familie de cuvinte din care provine și cuvântul intrat în limba română: episcop (care înseamnă a vizita, a cerceta, a priveghea, a supraveghea, a veni în ajutor). pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume.