Ang Pulong Sang Dios

Marcos 16:1-20

Ang Pagkabanhaw

(Mat. 28:1-8; Luc. 24:1-12; Juan 20:1-10)

1Pagkatapos sang Adlaw nga Inugpahuway, si Maria nga taga-Magdala, si Maria nga iloy ni Santiago, kag si Salome nagbakal sing pahamot kay makadto sila sa lulubngan sa paghaplas sang bangkay ni Jesus. 2Aga pa gid sang Domingo, nagkadto sila sa lulubngan. 3-4Sang nagalakat sila, nagpinamangkutanay sila, “Sin-o ang aton pangabayon nga magpaligid sang bato nga nagatakop sa lulubngan?” (Kay masyado kadako sang bato.) Pero pag-abot nila didto, nakita nila nga napaligid na ang bato. 5Gani nagsulod sila sa lulubngan kag nakita nila ang isa ka bataon nga lalaki nga nagapungko sa tuo dampi nga may maputi nga bayo. Hinadlukan gid sila. 6Dayon nagsiling ang lalaki sa ila, “Indi kamo magkahadlok! Nahibaluan ko nga ginapangita ninyo si Jesus nga taga-Nazaret nga ginlansang sa krus. Wala na siya diri! Nabanhaw siya! Tan-awa bala ninyo ang ginhamyangan sa iya.” 7Dayon nagsiling siya, “Lakat kamo, sugiri ninyo ang iya mga sumulunod labi na gid si Pedro nga mauna si Jesus sa inyo didto sa Galilea. Didto ninyo siya makita suno sa iya ginsiling sa inyo.” 8Gani nagguwa ang mga babayi sa lulubngan kag nagdalagan, kay nagakurog sila sa kakulba. Wala sila sang may ginsugiran, kay hinadlukan gid sila.

[9Aga pa gid sang Domingo nabanhaw si Jesus. Una gid siya nagpakita kay Maria nga taga-Magdala nga iya gintabugan sang pito ka malaot nga espiritu. 10Dayon ginkadtuan ni Maria ang mga sumulunod ni Jesus nga nagakasubo kag nagahilibion, kag ginsugiran niya sila. 11Pero wala sila nagpati sa iya ginsugid nga buhi si Jesus kag nagpakita sa iya. 12Pagkatapos sadto, nagpakita si Jesus sa lain nga dagway sa iya duha ka sumulunod sang nagapakadto sila sa uma. 13Gani nagbalik sa Jerusalem ining duha ka sumulunod kag ginsugiran nila ang iban nga mga kaupod nila nga si Jesus nagpakita sa ila, pero wala man sila nagpati.

14Sang ulihi nagpakita naman si Jesus sa onse ka apostoles sang nagakaon sila. Ginsabdong niya sila tungod nga wala sila sing pagtuo kag tungod sang katig-a sang ila mga tagipusuon, kay wala sila nagpati sa ginsugid sang mga nakakita sa iya sa tapos siya nabanhaw. 15Dayon nagsiling si Jesus sa ila, “Lakat kamo sa bug-os nga kalibutan kag iwali ang Maayong Balita sa tanan nga tawo. 16Ang bisan sin-o nga magtuo kag magpabautiso maluwas, pero ang indi magtuo pagasilutan. 17Ini nga mga tanda makita sa mga tawo nga nagatuo sa akon: paagi sa akon ngalan16:17 ngalan: buot silingon, gahom ukon awtoridad. magatabog sila sang malaot nga mga espiritu; magahambal sila sang iban nga mga lingguahe nga wala nila matun-i; 18kon makauyat sila sang mga man-og ukon makainom sang bisan ano nga hilo indi sila maano; kag kon itungtong nila ang ila mga kamot sa mga nagamasakit, magaayo ini.”

Gindala si Jesus pa-Langit

(Luc. 24:50-53; Bin. 1:9-11)

19Sa tapos makahambal si Ginoong Jesus sa ila, gindala siya pa-langit kag nagpungko sa tuo sang Dios. 20Dayon nagwali ang iya mga sumulunod sa bisan diin nga lugar. Ginbuligan sila sang Ginoo, kag ginpamatud-an niya ang ginawali sang mga sumulunod paagi sa mga tanda nga ila ginhimo.]

Nouă Traducere În Limba Română

Marcu 16:1-20

Învierea lui Isus

(Mt. 28:1-8; Lc. 24:1-12; In. 20:1-18)

1După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să‑L ungă. 2Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt. 3Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“ 4Însă când s‑au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită.

5Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într‑o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s‑au înspăimântat. 6Însă el le‑a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde‑L puseseră! 7Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v‑a spus.“

8Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n‑au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.8 Unele mss încheie evanghelia cu v. 8. Câteva mss grecești târzii (sec. VII–IX) conțin atât un epilog lung al evangheliei (v. 9-20), cât și un epilog scurt (inclus înaintea epilogului lung): Ele le‑au relatat pe scurt celor din jurul lui Petru tot ce li se poruncise. După aceste lucruri, Isus Însuși a trimis, prin ei, de la răsărit la apus, proclamarea sfântă și nepieritoare a mântuirii veșnice. Amin. O versiune latină veche (sec. al II‑lea) conține numai acest epilog scurt.

Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor

9După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S‑a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni. 10Ea s‑a dus și i‑a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau și plângeau. 11Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n‑au crezut.

12După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S‑a arătat sub o altă înfățișare. 13Ei s‑au dus și i‑au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut.

14Mai târziu, li S‑a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i‑a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i‑au crezut pe cei care L‑au văzut înviat.

Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer

(Mt. 28:18-20; Lc. 24:36-53; In. 20:19-23; F.A. 1:7-12)

15Apoi le‑a zis: „Duceți‑vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură! 16Cel care va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel care nu va crede va fi condamnat. 17Semnele care‑i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi, 18vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine.“

19După ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat în cer și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20Ei s‑au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau.20 După toate probabilitățile, epilogul lung al evangheliei (v. 9-20) a fost compus în prima jumătate a sec. al II‑lea (el este citat de Irineu și Tatian, care au trăit în acea perioadă). Din punct de vedere stilistic și lexical, acest epilog este diferit de restul evangheliei, fiind, probabil, un rezumat al materialului referitor la aparițiile lui Isus după înviere, bazat în general pe Lc. 24 și In. 20.