Naghambal si Jesus Parte sa Pagguba sang Templo
(Mat. 24:1-2; Luc. 21:5-6)
1Sang nagapaguwa na si Jesus sa templo, ang isa sang iya mga sumulunod nagsiling, “Manunudlo, tan-awa bala ini nga templo. Ang gin-gamit nga mga bato dalagko kag katahom sang pagpatindog sini.” 2Nagsiling si Jesus sa iya, “Ini nga templo nga ginhimo sa dalagko nga mga bato magakalaguba sa palaabuton kag wala gid sing may mabilin nga mga bato nga nagasalampaw.”
Mga Kagamo kag mga Paghingabot
(Mat. 24:3-14; Luc. 21:7-19)
3Sang nagapungko si Jesus didto sa Bukid sang mga Olibo nga nagaatubang sa templo, nagpalapit si Pedro, si Santiago, si Juan, kag si Andres kag nagpamangkot sa iya nga silahanon lang. 4Siling nila, “Sugiri kami kon san-o matabo ang mga butang nga imo ginsiling? Kag ano bala ang tanda nga madali na lang ini tanan matabo?”
5Gani nagsiling si Jesus sa ila, “Mag-andam kamo nga wala sing may makapatalang sa inyo. 6Kay madamo ang magaabot kag magasiling nga sila amo ako, kag madamo ang ila mapatalang. 7Kon makabati kamo sang mga gira nga malapit sa inyo kag makabalita kamo nga didto sa malayo nagagira man, indi kamo magkahadlok. Kinahanglan gid nga matabo ini, pero indi pa ini ang katapusan. 8Magailinaway ang mga nasyon kag magailinaway ang mga ginharian. May magaabot nga mga linog sa nagkalain-lain nga mga lugar kag may magaabot nga mga gutom. Pero ini nga mga butang umpisa pa lang sang mga kabudlayan nga magaabot.
9“Mag-andam kamo, kay pangdakpon kamo kag dal-on sa mga hukmanan. Pagahanuton kamo sa mga simbahan sang mga Judio. Magaatubang kamo sa mga gobernador kag sa mga hari tungod sang inyo pagsunod sa akon. Kag didto magasugid kamo sang Maayong Balita sa ila. 10Sa wala pa mag-abot ang katapusan, kinahanglan iwali anay ang Maayong Balita sa tanan nga lugar. 11Kon dal-on kamo sa korte kag imbistigaron, indi kamo magpalibog kon ano ang inyo isabat, kay kon sa oras nga kinahanglan kamo maghambal, ihambal lang ninyo ang ginapahambal sa inyo sang Espiritu Santo. Kay indi kamo ang magahambal kundi ang Espiritu Santo paagi sa inyo. 12Sa sina nga mga inadlaw, may mga tawo nga magapapatay sang ila mga utod. May mga amay nga magapapatay sang ila mga anak. Kag may mga anak nga magakontra sa ila mga ginikanan, kag ipapatay nila sila. 13Dumtan kamo sang tanan tungod sang inyo pagsunod sa akon. Pero ang nagapadayon sa pagsunod hasta sa katapusan amo ang maluwas.”
Ang Makangilil-ad nga Butang
(Mat. 24:15-28; Luc. 21:20-24)
14“Makita ninyo ang makangilil-ad nga butang nga mangin kabangdanan nga pabay-an ang templo. Nabutang ini sa templo, sa lugar nga indi dapat tindugan sini. (Kamo nga nagabasa, intiendihon ninyo kon ano ang kahulugan sini!) Kon matabo na ini, ang mga ara sa Judea dapat magpalagyo sa kabukiran. 15Ang tawo nga matabuan nga ara sa guwa sang iya balay indi na magsulod pa sa pagkuha sang bisan ano. 16Ang matabuan nga ara sa iya uma indi na magpauli pa sa pagkuha sang iya bayo. 17Makaluluoy ang mga nagabulusong kag ang mga nagapatiti sa sina nga mga inadlaw tungod nga mabudlayan sila sa pagpalagyo. 18Magpangamuyo kamo nga indi ini matabo sa tigtulugnaw. 19Kay sa sina nga mga inadlaw magaabot ang pag-antos nga wala pa gid matabo halin sang pagtuga sang Dios sang kalibutan hasta subong, kag wala sing may matabo pa nga pareho sina hasta san-o. 20Kon ina nga mga inadlaw wala ginpalip-ot sang Ginoo wala gid sing may mabilin nga tawo. Pero tungod sang iya kaluoy sa iya mga pinili, ginpalip-ot niya ina nga mga inadlaw.
21“Kon may magsiling sa inyo, ‘Ari na ang Cristo!’ ukon ‘Didto siya!’ indi kamo magpati. 22Kay magaguwa ang indi matuod nga mga Cristo kag ang indi matuod nga mga propeta. Magahimo sila sang mga milagro kag makatilingala nga mga butang sa katuyuan nga patalangon, kon mahimo, bisan pa ang mga pinili sang Dios. 23Gani magbantay kamo! Ginasugid ko na sa inyo nga daan ini nga mga butang sa wala pa matabo.”
Ang Pagbalik ni Jesus Diri sa Kalibutan
(Mat. 24:29-31; Luc. 21:25-28)
24“Pagkatapos sang pag-antos sa sina nga tiyempo, ang adlaw magadulom, ang bulan indi na magsanag, 25kag ang mga bituon magakalahulog. Ang mga butang13:25 butang: sa literal, gahom. sa langit pagapatalangon sa ila kinaandan nga alagyan. 26Dayon ako nga Anak sang Tawo makita sa mga panganod nga nagabalik diri sa kalibutan nga may puwerte nga gahom kag kadungganan.13:26 puwerte nga gahom kag kadungganan: ukon, puwerte nga gahom nga nagasilak. 27Suguon ko ang akon mga anghel sa pagtipon sang akon mga pinili halin sa tanan nga lugar sang kalibutan.”
Ang Leksyon sa Kahoy nga Higera
(Mat. 24:32-35; Luc. 21:29-33)
28“Magtuon kamo sang leksyon sa kahoy nga higera. Kon ang iya mga sanga nagapanalingsing na, mahibaluan ninyo nga madali na lang ang tig-ilinit. 29Sa amo man nga bagay, kon makita ninyo nga nagakalatabo na ini nga mga butang nga akon ginasugid sa inyo, mahibaluan ninyo nga madali na lang ako mag-abot. 30Sa pagkamatuod, magakalatuman ini tanan nga butang sa wala pa mapatay ang mga tawo sa sini nga henerasyon. 31Madula ang langit kag ang duta, pero ang akon mga pulong indi gid madula kundi matuman gid ini.”
Wala sing may Nakahibalo kon San-o gid Mabalik si Jesus
(Mat. 24:36-44)
32“Kon parte sa adlaw ukon oras sang akon pag-abot, wala gid sing may nakahibalo bisan ang mga anghel sa langit ukon ako nga Anak sang Dios, kundi ang Amay gid lang. 33Gani magbantay kamo kag mag-andam, kay wala kamo kahibalo kon san-o ako maabot. 34Pareho man ini sa tawo nga naglakat sa malayo nga lugar. Antes siya maghalin sa iya balay, ginbilinan niya sang mga ulobrahon ang tagsa niya ka suluguon kag ginhambalan ang guwardya sa puwertahan nga magbantay sa iya nga pag-abot. 35Gani magbantay kamo, kay wala kamo kahibalo kon san-o mabalik ang tag-iya sang balay; mahimo nga sa hapon, sa tungang gab-i, sa kaagahon ukon sa pagbutlak sang adlaw. 36Basi kon sa iya pagbalik maabtan niya kamo nga nagakatulog. 37Ang ginasiling ko sa inyo ginasiling ko sa tanan: Magbantay kamo!”
Semne ale sfârșitului
(Mt. 24:1-22; Lc. 21:5-24)
1În timp ce Isus ieșea din Templu, unul dintre ucenicii Lui I‑a zis:
– Învățătorule, iată ce pietre1 Cf. istoricului iudeu Flavius Josephus (sec. I d.Cr.), pietrele Templului aveau o lungime de aproximativ 12 m, o lățime de aproximativ 4 m și o înălțime de aproximativ 6 m. Unele pietre aveau lungimea de 22 m, înălțimea de 2,5 m, și lățimea de 3 m (vezi Antichități, 15.11.3 și Istoria, 5.5.6). și ce clădiri!
2Isus i‑a zis:
– Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.2 Această predicție s‑a împlinit literalmente în anul 70 d.Cr., când romanii au cucerit Ierusalimul și au ars Templul.
3Apoi S‑a așezat pe Muntele Măslinilor, de cealaltă parte a Templului, și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L‑au întrebat deoparte:
4– Spune‑ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?
5Isus a început să le vorbească astfel:
– Vedeți să nu vă ducă în rătăcire cineva! 6Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“, și‑i vor duce în rătăcire pe mulți. 7Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă tulburați! Acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 8Un neam se va ridica împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure, în diverse locuri, și vor fi foamete și tulburări. Acestea vor fi începutul durerilor nașterii. 9Luați seama la voi înșivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor9 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu‑se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). și veți fi bătuți în sinagogi. Veți fi puși să stați înaintea guvernatorilor și înaintea regilor din cauza Mea, ca mărturie pentru ei. 10Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie proclamată la toate neamurile. 11Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijorați dinainte ce veți vorbi, ci spuneți ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12Frate pe frate va da la moarte și tată pe copil. Copiii se vor ridica împotriva părinților și‑i vor omorî. 13Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit.
14Când veți vedea „urâciunea pustiirii“14 Vezi Dan. 9:27 și nota; 11:31; 12:11. stând acolo unde n‑ar trebui, – cel ce citește, să înțeleagă! –, atunci cei din Iudeea să fugă în munți. 15Cel ce va fi pe acoperișul casei, să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să‑și ia ceva din ea, 16iar cel ce va fi la câmp, să nu se întoarcă să‑și ia haina. 17Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18Rugați‑vă să nu se întâmple iarna. 19Căci în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n‑a mai fost de la începutul creației, pe care a creat‑o Dumnezeu, și până acum, și nici nu va mai fi! 20Iar dacă Domnul n‑ar fi scurtat numărul zilelor, niciun om n‑ar scăpa. Dar, de dragul celor aleși, pe care El i‑a ales, Domnul a scurtat numărul zilelor.
Isus vorbește despre revenirea Sa
(Mt. 24:23-35; Lc. 21:25-33)
21Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, acolo este!“, să nu‑l credeți! 22Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne și minuni, pentru a‑i duce în rătăcire, dacă este posibil, pe cei aleși. 23Voi însă păziți‑vă! V‑am spus mai dinainte toate lucrurile!
24Dar în zilele acelea, după necazul acela,
„soarele se va întuneca,
luna nu‑și va mai da lumina,
25stelele vor cădea din cer
și puterile din ceruri vor fi clătinate.“25 Vezi Is. 13:10; 34:4; Ioel 2:10.
26Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori26 Vezi Dan. 7:13., cu mare putere și slavă. 27Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape. 29Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că El29 Sau: el, adică sfârșitul. este aproape, este chiar la uși. 30Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 31Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!
Îndemn la veghere
(Mt. 24:36-51; Lc. 21:34-36)
32Dar despre ziua sau ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33Luați seama! Fiți treji și rugați‑vă! Căci nu știți când va sosi vremea.
34Este ca atunci când un om, plecat într‑o călătorie, își lasă casa, le dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia slujba lui, și îi poruncește portarului să vegheze.
35Vegheați deci, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața35 Toate cele patru străji ale nopții, împrumutate de la romani (6:00–9:00 PM; 9:00–12:00 PM; 12:00–3:00 AM; 3:00–6:00 AM). – 36și nu cumva ca, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind! 37Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!
